Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Revin admiterile. Foarte bine!

Am aflat cu mare interes de decizia Ministrului Educaţiei de a reintroduce examenul de admitere în Facultăţi.
Adevărul e că pe vremea mea, nu că aş fi foarte bătrân 🙂 admiterea la Facultate era un coşmar. Personal am ratat două admiteri la medicină prima de loază, a doua la câteva zecimi.
Mi-am valorificat pasiunea pentru lectură şi am intrat în presă în 1995 urmând o linie de pregătire umanistă. Nu regret alegerea.
Colegii mei de generatie sunt astăzi medici, avocaţi sau ingineri.
De-a lungul timpului liberalizarea admiterii a creat situaţii ce dovedeau clar că standardul studenţilor a scăzut. Şcoli care la începutul anilor 90 nu erau renumite pentru procentul de absolvenţi care intrau la Facultate au început să-şi îmbunătăţească imaginea prin creşterea mediilor din anii de liceu şi prin note exorbitante la BAC. Recunosc că abia de m-am apropiat de nota opt la BAC-ul susţinut la Liceul Emil Racoviţă.
Rezultatele stimulării cantitative în detrimentul calităţii se văd cu ochiul liber. Sute de şomeri cu diplomă, absolvenţi de învăţământ superior fără deprinderi practice, sute de diplome de licenţă, masterat şi doctorat fără acoperire în cercetare sau valoare din punct de vedere academic.
Universităţile s-au adaptat rapid şi au devenit societăţi comerciale cu cifre de afaceri astronomice şi achiziţii imobiliare de invidiat. Numărul studenţilor a crescut treptat din dorinţa de a avea cât mai mulţi clienţi-plătitori care să justifice existenţa unor specializări inutile şi a unor salarii.
La un moment dat puteam să revin la prima încercare. Pe baza mediilor din anii de Facultate, a rezultatelor la examenul de Licenţă şi a unui examen de admitere uşurel, puteam să studiez medicina. Şi poate că nu mi-ar fost atât de greu dacă ţinem cont că tatăl meu e cadru universitar în domeniu. Dar, eu sunt de modă veche. Acest mod facil de a accesa un domeniu de pregătire atât de complex nu m-a atras.
Prietenul meu din copilărie şi coleg de clasă timp de zece ani, acum chirurg maxilo-facial, are şi o normă la Universitate. Pe lângă faptul că nu câştigă enorm de pe urma pedagogiei, tot el îmi semnala dezinteresul studenţilor pentru meserie. Singurul lor ţel este de a obţine cât mai repede diploma, să deschidă părinţii un cabinet din care să se umple de bani. Într-a XII-a noi vorbeam despre profesorul Papilian şi modul său inedit de a face disecţii şi planşe de anatomie…

Problema noastră e că generaţiile care au fost lăsate să treacă prin şcoala ca gâsca prin apă (citat din doamna Moga profesoara noastră de limba română de la Liceul Bălcescu) sunt cei ale căror servicii le vom solicita  când vom avea nevoie de un medic, un avocat, un inginer ş.a.m.d. . Şi atunci, totul se va tranşa cu mâna pe portofele şi nu pe tratatele de medicină buchisite şase ani la rând şi încă pe atâţia într-o specializare.

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.