Chat Noir

Am fost aseară la concertul propus de Alex Moldovan și Jazz Factory la Form Space cu qvartetul italian Chat Noir.

O chestie draguță cu evenimentele muzicale de nișă e că ele nu încep niciodată la ora anunțată. Nu este asta neapărat o problemă. Grupul fanilor de jazz  e o lume în sine și socializarea are și ea rolul ei. Spre exemplu, aseară am aflat că aș putea curatoria o colecție de jazz în memoria unui simbol al jazz-ului clujean. Great idea!

Să mă întorc la concert.

Cu tot respectul pentru proprietarii de cluburi și baruri, nu toate se pretează pentru orice band live. Mă bucur că cei de la Form Space au inițiativă și sunt foarte deschiși la evenimente, însă acolo deocamdată e mult prea mult beton. Sunetul se izbește, se intoarce și se creează un zgomot deranjant. Poate am eu urechi sensibile dar, mi-e tare greu să aud instrumentele într-o gălăgie prea mare. Sunt convins că au în plan o antifonare pentru că e păcat ca locul să nu fie perfect fiind un loc deja consacrat pe harta culturală a Clujului.

Chat Noir e o formație italiană, pornită ca un trio. Numele e preluat de la celebrul cabaret din Montmarte, cartierul Boem al Parisului. Sound-ul însă nu are nici o legătură cu anul 1881…

Trupa este formată din Daniel Calvi-chitară, Luca Fagagnolo-bas, Michele Cavallari-clape și efecte, Marco Fox-tobe. Aveți aici link-ul spre pagina oficială a trupei: chatnoir.squarespace.com

Prima întrebare pe care mi-am adresat-o a fost ce cântă băieții aceștia? L-am întrebat și pe maestrul Virgil Mihaiu, care mi-a răspuns zâmbind: habar n-am… 

I-am întrebat și pe ei la finalul concertului. Luca Fagagnolo:

Bateristul Marco Fox a încercat și el un răspuns:

Mie nu mi-a sunat a jazz. Mai degrabă a post rock,  nu a postmodern jazz. O combinație între Pink Floyd (prima piesă jur că părea  luată de pe Umagumma), Jethro Tull și Jan Garbarek. Până la urmă muzica e percepută individual și apreciată de circumvoluțiunile fiecărui ascultător. Pentru mine a fost  trecere ciudată între niște tablouri acustice transcedentale, meditative și unele violente și agresive. Am remarcat sunetul special al efectelor lui Michelle Cavallari și m-am bucurat de background-ul meu în clasic rock și psihedelic. Mi-a plăcut? Așa și așa…Poate dacă îi auzeam într-un alt spațiu nu aveam un sentiment de disconfort acustic. Ei și-au făcut treaba, ideile lor muzicale sunt originale și bine închegate. M-am simțit ca la concertul lui Joe Satriani din Sala Polivalentă când am plecat spre final din cauza sunetului întors de pereții de beton  care mi-au făcut urechile praf. Adică la un moment dat am auzit doar un țiuit constant iar instrumentele nu…

 

Share

Paul Bley, Lucian Ban și ReWine

Aseară am fost la un concert al prietenului Lucian Ban.

Un concert solo pian cu piese de Paul Bley. Pentru cine nu știe, Paul Bley a fost un pianist de jazz care a mizat puternic pe pauză în jazz și a deschis practic o nouă linie de evoluție a pianiștilor de jazz. Multe nume mari active încă pe scena mondială au fost influențate de el. Keith Jarreth? Cu siguranță.

Încercam să deslușesc liniile melodice, contrapunctele și izbucnirile uneori furioase ale pieselor lui Bley în timp ce îl priveam de aprope pe Lucian. Gândul îmi zbura spre tot felul de lucruri până când am reușit cumva să aterizez pe aceleași lungimi de undă cu ceea ce urechile mele receptau și creierul interpreta.

În ultimele săptămâni cred că am adunat foarte multe…Da știu se cheamă stres.

Nu există o rețetă general valabilă să scapi de stres, să le lași toate departe. Așa-i?

În ceea ce mă privește mi-am dat seama că am nevoie de foarte puțin ca să mă adun. Suntem făcuți din pământ și praf de stele. Uneori pământul ne acoperă și parcă steaua din noi nu mai strălucește. Eu unul nu am nevoie de multe pentru a da pământul deoparte. Puțin jazz, prieteni ca Lucian care te sună din New York să îți spună că vin  să cânte la Cluj și, da, poate un pahar de vin.

Nu îmi încalc principiul care nu mă lasă să beau un pahar când conduc, așa că aseară după ce am parcat mașina am deschis o minunată sticlă de Toro de Piedra de la ReWine. Fantastic! Un fel de Paul Bley închis în arome puternice și  mângâiat de soarele din Chile. Toro

Și cum jazz-ul nu e tot la fel, mi-am propus ca următoarea dată să încerc ceva din Moldova. Nu sunt mare cunoscător, recunosc, dar umblă vorba că frații de peste Prut se pricep la vinuri. Deja mă uit aici pentru o comandă de Crăciun…ReWine

Share

Grila nouă la Radio Cluj

De la 1 noiembrie 2016 am lansat o nouă grilă la Radio Cluj.

Principala noutate e că au fost separate programele în limba română de cele în limba maghiară. Practic, pe 95,6 si 95,4 FM Radio Cluj emite exclusiv în limba română iar pe 98,8 FM se aude programul pentru minorități (în special în limba maghiară). În plus, virăm serios spre un public mai tânăr

Am discutat cu Adrian Ardelean la Pulsul Zilei despre noul program dar și despre taxa radio:

Share

Gaudeamus Radio România la Oradea

Mă bucur să fiu prezent la Oradea de fiecare dată când se deschide aici Târgul de Carte Gaudeamus organizat de Radio România. Spre deosebire de ce se întâmplă la Cluj aici am impresia că oamenii abia aşteaptă să venim. Poate pentru că în Cluj sunt foarte multe evenimente culturale şi Gaudeamusul e într-un fel o obişnuinţă. Aici toţi se implică activ în organizare, zâmbesc tot timpul şi ne mulţumesc pentru prezenţă. Îmi cade bine şi suport mai uşor cele trei drumuri dus-întors Cluj-Oradea.

Lume multă, relaxată şi, ca în primul an, e plin de tineri. Îmi amintesc că la prima ediţie se venea cu clasa şi pentru că nu aveau loc înăuntru aşteptau la rând afară. Şi azi, la ediţia a treia e plin de tineri.

OK, on the road again 🙂 Mă întorc duminică.

Gaudeamus Oradea1

IMG_2170[1]

IMG_2171[1]

Share

Old School Digital Nation

Am început un proiect interesant cu Robert Katai si Marian Hurducas. E vorba de un videopodcast și audiopodcast despre internet și social-media. Ne ajută și Călin Fărcaș să ne vedeți.

Filmăm joia dimineața devreme chiar dacă uneori uităm dacă e miercuri sau joi întâlnirea noastră :). Eu sunt partea cu old school…adică, na, nu e totuna să crești cu telefonul fix în casă și ăla fără ton uneori, sau cu Ipad-ul în mână. Millenials cică..

Până acum am tras cinci cinci episoade, două în formulă redusă (4 și 5) ca deh…mai trebuie să ne și deplasăm prin țară.

Deja am avut o ședință de analiză cu Marian și am hotărât să ne luăm o canapea și încă două camere video. Camerele le-am rezolvat. La canapea nu ne-am hotărât la culoare, material și unde să o punem 🙂

Ne găsiți și pe soundcloud

 

Share

Despre oameni si caini.

Se pare ca spiritele din spatiul romanesc se incing usor si judeca prea stramb chestiunile de interes general. Mai ca m-as porni sa scriu si eu despre Rosia Montana, dar incerc sa caut tonul potrivit fara influente mediatice exterioare.

Dar vreau sa va propun acum spre auditie, altceva. E vorba de o ancheta pe care am realizat-o pentru radio pe tema cainilor fara stapin. Sigur,  sunt motivat sa scriu despre asta in conditiile oribilului incident petrecut ieri in Bucuresti. Eu sunt  membru al Asociatiei Chinologice Napoca, al Clubului de Retrieveri din Romania si proprietarul a doi labradori, dintre care unul cu o oarecare valoare chinologica. Nero, pentru ca despre el e vorba a castigat anul trecut un titlu national la juniori, anul acesta scarbit de una dintre expozitii si de politicile locale am decis sa nu mai particip la nici un eveniment de gen. In fine, nu despre asta e vorba aici.

Problema cainilor fara stapani sta intre atitudinea umana a celor care vor ca viata acestor animale sa nu fie marcata de cruzime, a extremistilor care dau cu masinile peste ei si a impotentei autoritatilor. Din acest conflict se nasc situatii aparent, fara iesire.

Unu :Fondurile autoritatilor pentru sterilizari sunt atractive pentru niste persoane corupte care daca ar da liber la sterilizari, asa cum ar trebui sa o faca, in scurt timp nu ar mai avea finantare. Prin urmare in unele zone e de preferat ca acesti caini sa se inmulteasca sa avem de ce cere bani in continuare.

Doi: Lipsa controlului privind reproducerea in cazul animalelor cu stapin.

Trei: Inexistenta controlului autoritatilor privind cainii din curtile oamenilor. Aici e simplu: Ai un caine? Daca il sterilizezi poti fi scutit de la plata unui impozit anual (undeva intre 100 si 150 de lei, ca la 3 lei ni se rupe…) Nu il sterilizezi pentru ca animalul are valoare chinologica sau asta e optiuneata ? Platesti impozit ca la masina.

Deocamdata ne confruntam cu o situatie endemica. Si din pacate noi am permis sa se ajunga aici prin dezinteres si maniera tipica romaneasca de a rezolva astfel de probleme la sfantu’ asteapta. In aceste conditii cuvantul eutanasiere nu ar trebui sa ne sperie. Facuta in conditii civilizate, nu cu buldozerul este o masura fireasca pe linga cele care le-am enumerat mai sus.

Mai degraba ar trebui sa ne sperie incidentele ca cel de ieri din Bucuresti. Asta daca sunteti parinti sau realizati sensul corect al expresiei Cainele  prietenul omului si nu invers.

In ancheta jurnalistica am vorbit cu mai multi oameni implicati in fenomen:

 

Share

…care mor inainte să iasă

Va multumesc celor care aţi avut bunăvoinţa să citiţi cele două poezii din postul anterior: sunt plin de cuvinte nespuse care iată, mor înainte să iasă…

Am fost întrebat dacă le-am scris eu… sau cine le-a scris. Ei bine, nu vreau să păstrez acest secret sau să-mi însuşesc vreun merit,  pentru că îmi doresc tocmai  contrariul.

Cele două poezii fac parte dintr-un lot de 64 de poeme scrise de tatăl meu. Eu le-am găsit printre hârtiile sale acum când a venit momentul să pun în sertarele sufletului amintirile legate de el. Textele au fost dactilografiate atent la vechea maşină de scris a familiei între 1984 şi 1986. Eram un puşti şi mi-l amintesc pe tata scriind versuri cu un pix  pe coli albe de hârtie în camera mare… După 1987 nu am mai văzut poeziile sau alte texte.

Tata a avut obsesia scrisului şi a cititului. A semnat în calitate de medic mai multe lucrări ştiinţifice dar nici o carte de literatură sau de versuri. În ultimele luni de viaţă îmi spunea că ar putea scrie două cărţi la câte gânduri are…

Acum, eu am găsit aceste poezii care vin dintr-o perioada în care îl citea pe Nichita Stănescu şi era bun prieten cu regretatul poet clujean Alexandru Căprariu. Bănuiesc că ar fi vrut să le publice, altfel nu-mi explic de ce sunt atât de atent bătute la maşină înainte de 1989.  Azi, fiind mult mai facil accesul la o editură, m-am hotărât să i le public postum pentru ca aceste cuvinte să nu moară iar, înainte să iasă.

 

Share

Sunt plin de cuvinte nespuse…

Am găsit niște versuri. Știam că ele există dar nu le-am citit niciodată așa cum le citesc acum… Mă gândesc să le pun într-o carte. Vreau să știu cum vi se par.

DE FEMEIE

Femeia mea, ai fost întotdeauna tu!

Te-am visat, te-am căutat

Te-am iubit, te-am urât

Dar întotdeauna

M-am întors la tine

Glie roditoare a viselor mele

Izvor ce-mi stâmperi setea

Iubirea mea, blestemul meu

Femeia mea.

 

DE  MURIT

Ce-ai spune tu, ce mă citești pe mine

Dacă atuncea când se lasă seara

Zefirul ți-ar șopti că mâine

Tu trebuie să mori?

Ai alerga să îți săruți copilul?

Sau să numeri arginții

Pe car îi vei lăsa tu moștenire

Unei mâini care îi va risipi prin aer

Ca pe niște fulgi?

Sau poate ai alerga

Să îți mai săruți o dată

Iubitul cel ascuns în suflet?

Eu mi-aș căuta o stâncă

Albă și nevinovată

Pe care aș săpa cu unghiile

Și aș scrie cu sângele meu

Un singur vers:

Am fost!

Share

Caravana filmelor TIFF la Cluj

Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), organizatorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), continuă proiectul de succes Caravana Filmelor TIFF/ Operation Kino. Organizată împreună cu Festivalurile de Film de la Sofia, Sarajevo, Istanbul, Odessa și Reelport, unul dintre principalii actori de pe piaţa digitală de film din Europa, caravana își propune să aducă în atenția publicului filme de succes din țările UE si non-UE.


Cea de-a patra ediție a Caravanei Filmelor TIFF are loc în 13 orașe din România. Prima oprire a fost la Buzău, apoi la Timișoara, Oradea și Bistrița, caravana continuându-și drumul către Cluj-Napoca. Cu sprijinul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, timp de trei zile, în perioada 23 – 25 iulie, în Parcul Central (aleea centrală), de la ora 22.00, cinefilii vor avea ocazia să vadă trei dintre filmele de succes prezentate la TIFF 2013.
Marţi, 23 iulie – Lore / Lore (regia: Cate Shortland). În primăvara anului 1945, armata germană se prăbușește după ce suferă mai multe înfrângeri. Pe măsură ce Forțele Aliate încearcă să găsească refugiu în patria-mamă, cinci copii încep o călătorie ce va da o nouă dimensiune conceptelor de familie, dragoste și prietenie. Trebuind să aibă grijă de fraţii ei mai mici după ce părinţii lor nazişti sunt arestaţi, Lore străbate împreună cu ei Germania de după război. Pentru a avea o șansă la viață, copiii trebuie să ajungă la casa bunicii lor din Nord. În mijlocul haosului unei naţiuni învinse, Lore îl întâlneşte pe Thomas, un tânăr evreu refugiat, extrem de misterios. Thomas li se alătură în această călătorie, iar Lore descoperă că lumea ei fragilă este zguduită în egală măsură de ură și dorință. Pentru a supraviețui, ea trebuie să învețe să aibă încredere într-o persoană față de care a fost educată să simtă exact opusul.
Miercuri, 24 iulie – Hasta la vista (2011), în regia lui Geoffrey Enthoven. Trei tineri de 20 şi ceva de ani iubesc vinul şi femeile, dar sunt încă virgini. Aflaţi în Spania, se prefac mari amatori ai unui tur al podgoriilor din zonă, dar speranţa lor este că vor avea parte de prima experienţă sexuală. Nimic nu-i va opri. Nici măcar handicapurile lor: unul e orb, celălalt e în scaunul cu rotile, iar al treilea este complet paralizat.
Joi, 25 iulie – Blancanieves/ Albă ca Zăpada (2012), în regia lui Pablo Berger, este o reinterpretare stilizată a basmului fraților Grimm, cu mijloacele cinema-ului de la începutul secolului XX. Acțiunea se mută din nordul rece al Europei pe coastele Andalusiei, în anii 20. Albă ca Zăpada, numită Carmen (Macarena Garcia), este fiica orfană de mamă a unui toreador (Daniel Giménez Cacho) și călătorește cu un grup de matadori pitici. În ciuda mașinațiunilor puse la cale de mama sa vitregă, sursa pasiunilor și tensiunilor distrugătoare din poveste – interpretată memorabil de Maribel Verdú („Labirintul lui Pan” și „Y tu mamá también”) – Carmen calcă pe urmele tatălui ei și intră în arenă. Filmul a fost propunerea oficială a Spaniei la Oscarul pentru Cel mai bun film străin și a câștigat zece premii Goya – trofeele industriei spaniole de cinema – inclusiv pentru Cel mai bun film și Cel mai bun debut.
Vizionarea filmelor este gratuită.
Caravana Filmelor TIFF/ Operation Kino este un proiect organizat de Asociația Pentru Promovarea Filmului Românesc, cu sprijinul programului MEDIA Mundus al Uniunii Europene.
Eveniment prezentat de Carlsberg
Partener principal: UPC
Recomandat de: Europa FM
Parteneri media nationali: Adevărul, Cinemagia, Dilema Veche, FilmReporter.ro, CinemaRx.ro
Parteneri media locali: Realitatea TV Cluj, Buzznews, Cluj Today, Foaia Transilvania, www.bogdanrosca.ro

Share

Castigatorii Buena Vista Social Club

Le multumesc tuturor celor care au participat la concursul prin care am oferit doua invitatii a cate doua persoane la concertul Buena Vista Social Club, din aceasta seara de la Cluj.
Raspunsurile tuturor au fost corecte, dar primii care au reactionat sunt Paul Pandrea si Claudiu Cotoara. Felicitari!
Au primit din partea mea cate un e-mail cu detalii privind modul in care pot intra in posesia invitatilor.
Sa aveti o zi faina!

Share