Lumea satului vazuta de la oras

S-a lansat TVR3.br /Un proiect al televiziunii publice pus la cale cu jurnalistii francezi de la TV5 care urmareste sa aduca informatiile regionale mult mai aproape de cei care sint direct interesati. Din cite stiu eu, pina acum, postul nu poate fi urmarit decit de cei care au antene digitale de la RDSamp;RCS sau Digi TV. Sper ca in scurt timp sa putem fi vazuti si prin sistemele altor operatori, mai ales ca acestia sint obligati prin lege sa preia acest post. Apropo, mai intrebati operatorii de cablu sau de sisteme digitale de preluarea transmisieibr /In ceea ce ma priveste, am primit doua emsiuni pe acest post. Mai intii, este vorba de emisiunea “Hai la Primarie” ce se difuzeaza joi de la 18.00 la 18.30. O emisiune in care stam de vorba cu autoritatile locale. Despre ce? Despre orice chestiune care tine de primarie si administratie locala. O emisiune cu un format relativ simplu in care subiectele sint oarecum la indemina.br /Cea de-a doua emisiune este “Lumea Satului”. Am doua emisuni pe luna. Chestiunea interesanta e ca eu am fost crescut exclusiv pe beton. Nu am avut bunici la tara, doar ceva rude indepartate pe care nu prea le-am vizitat. M-am gindit initial ca acest lucru este un handicap. Stiu care e diferenta dintre o sapa si un hirlet, spre exemplu, am citeva idei despre mersul recoltei gratie emisiunilor fito-sanitare pe care le-am moderat la Radio Cluj, dar nu sint un om cu origini rurale. Dupa ce am realizat prima emsiune, mi-am dat seama ca acest lucru poate fi un avantaj. Un om de la tara nu se intreaba de ce miroase atit de bine padurea uda sau pamintul proaspat plouat. Nu se minuneaza cind natura i se prezinta toamna in toata splendoarea sa, sau cind semnele naturii sint interpretate firesc. Din aceasta perspectiva cred ca sint potrivit sa fac aceasta emisiune. Sint o fire curioasa. Am sa intreb lucruri ce pot parea banale pentru cei care cunosc viata la tara dar care sint inedite pentru cei care nu prea au cunoscut fata aceasta a Romaniei. Si o declar aici: e absolut splendida! Cred ca acesta va fi marele cistig al emsiunii: sper sa-i atrag pe cei care nu au deocamdata nici o aplecare spre valorile traditionale. Sa incerc sa “traduc”lumea satului pentru orasenii din cartierele zgomotoase si poluate pentru care o banala ploaie de toamna inseamna doar pantofi murdari si o freza stricata.br /Prima emisiune se va difuza duminica pe 2 noiembrie. Am filmat un material despre brinza de capra care se produce aici linga Cluj. Am filmat o familie de fermieri din Valea Aiudului, la poalele Muntilor Apuseni. Atit de mult mi-a placut incit cred ca usor am sa descopar frumusetea naturii si simplitatea onesta a oamenilor de aici. O familie harnica, familia Pacurar. Au muncit in Spania dar dorul de casa i-a intors inapoi. E adevarat cu ceva bani cu care au cumparat capre si au pus pe picioare o mica ferma. Sper sa vedeti emisiunea. A fost un lucru dragut cind Mihai Pacurar imi explica faptul ca peste 60 de capre (din cele 250) pe care le are au fost scoase de la subventie pentru ca “nu le lua calculatorul”. Adica, desi omul avea caprele cu crotali (inelele din urechi) in batatura, contopistii din birouri au pierdut datele de identificare si nu puteau sa-i de-a subventia. Nici unul nu s-a deplasat la el la ferma sa numere sau sa verifice existenta caprelor respective. Am aflat lucruri interesante si despre finantarile europene care nu sint atit de accesibile pe cit vor unii sa o arate. Mai mult, ele nu sint pentru oricine. Poate am sa va lamuresc altadata. Familia Pacurar avea un baitel, Robert, de trei ani. M-am uitat la el si la cum se comporta in fata starinilor cu camere si microfoane si mi-am dat seama ca este un baietel foarte norocos. Este stapinul acelui colt de natura, de lume, care in inocenta ei i-a dezvaluit toate secretele pe care le poate intelege un baiat de virsta lui. Sper sa nu va dezamagesc atunci cind voi incerca sa surprind toate aceste aspecte in emsiune. br /Cind scriu aceste rinduri la mine pe strada o firma a primariei sapa cu ciocane pneumatice si freze o gaura imensa in strada refacuta integral vara trecuta. Zgomotul e infernal. La Mihai si Robert se aud clopotelele turmei, poate un ciine latrind si undeva in spate pasarile . Oare unde e mai bine?

Share

Imperiul (turistic) otoman

In septembrie am fost in vacanta la turci. A doua oara. Un loc foarte potrivit pentru familiile cucopii. Am fost si in 2007 in Antalia (tarimul unde salasluieste zeul Soarelui) si am fost impresionat de stilul industrial dar calitativ al tursimului de acolo. Sint sute de autocare ce transporta zilnic turisti. Zeci de ghizi, mii de chelneri si vreo citeva sute de mici afaceri dezvoltate individual (comert in principal) in jurul hotelurilor. M-am intrebat si atunci de ce nu reusim sa avem si noi un tursim la un nivel apropiat? Munti? Avem!. Mare, delta, lacuri, paduri, le avem pe toate, dar Dumnezeu si stie ce se intimpla. O sa-mi spune-ti ca politica si ministrul turismului si altii si altii isi cam baga picioarele. Sint sigur ca ar putea fi si asta. Dar mai e ceva. Mai e o tara in spiritul nostru de care nu putem scapa. Mai e acea chestiune a caprei vecinului. A autoritatii care ar face orice sa-si rupa dintii amaritul de investitor daca nu-i trece ceva prin buzunare. Nu toti sint asa, e drept. Dar poate ca cele mai mari proiecte in domeniu au murit din cauza aceasta. Si ar mai fi ceva. Romanul care se abate de la standardul romanului frumos spiritual. Ma refer aici in special la cei de la tara pe care incep sa-i indragesc tot mai mult si la care ma gindesc tot mai mult in ultimul timp. Poate ideea mea de a sta ceva mai mult in Marginimea Sibiului va prinde roade cindva… Dar sa revin.br /In hotelul in care am stat erau foarte multi romani. Pe linga Noi 🙁 s-au strecurat si citeva familii de olandezi si nemti, a caror stare discreta de a exista pe lumea asta nu a fost nici acum tulburata de manelistul spirit al romanului. Il recunosteai imediat. Barbatul: ceafa rasa, lant de un deget la git, maniere zero in restaurant, galagios, accent sudist, cu o privire pe care cred ca nici Suleiman Pasa nu o putea avea-stapinul absolut. Femeia: usor supra-ponderala, coafura stilcita de apa marii, doua lanturi, 6-7 inele, oja crapata, slapi DolceCaban, costum de baie Cavalli, guraliva si cheltuitoare.br /La plecare in aeroportul din Antalya s-a format o coada serioasa de oameni care isi predau bagajela la chek-in. Imediata aparut un scandal pe marginea locului la coada. Cel apostrofat un tata de familie care nu l-a vazut pe EL.br /EL-trecut de 50 de ani, accent de capitala (roman din pacate). Privire de functionar activist. In picioare sandale si ciorapi flausati. Bermude, tricou cu burta,gusa, si palarioara de soare cu boruri rotunde (de care poarta in general bebelusii).br /Atunci am realizat ca intre barbatul cu ceafa lata ceva tescherei in buzunar si activistul acela cu o privire smechera si plina de intelesuri stupide (” ba , daca vreau io, nu urca nimeni in avionu’ asta, da!!?) ar fi putut aparea intr-un birou de prin capitala o discutie despre o investitie in turism. Va dati seama? Si imaginea mea a fost completata apoi de presedintele strain al unui fond de investitii care ar fi nimerit in birou peste cei doi sa propuna sume colosale pentru turismul montan in Romania.br /Mi-a fost apoi rusine. br /Cred insa in spiritul frumos al Romanului care doar trebuie sa se trezeasca sa-i puna cu botul pe labe pe eterni si sa-si deschida usa casei si mai apoi a sufletului.

Share

Noi teme

Am lipsit o vreme de pe blog. Am fost in vacanta 3 saptamini. Apoi am revenit si m-a cam luat valul problemelor ramase nerezolvate. In curind am sa va ofer detalii despre ce voi face pe TVR3. Am ramas restant cu doua articole. Unul despre Turcia si altul despre ultima mea emisiune “vineri de TVR Cluj”filmata pe 27 septembrie si difuzata pe 3 octombrie cu ASR Radu su ASR Margareta dar si cu altim Oameni interesanti. Va povestesc zilele urmatoare. Promit

Share