Hobby and passion

Am o veche pasiune pentru ciclism. În fiecare an vara îmi fac timp să urmăresc turul Franţei din doua motive: admir peisajele prin care trec rutierii şi efortul sportiv extraordinar al celor mai buni ciclişti din lume. Dar nu despre asta doresc să scriu aici.br /Am constatat o uşoară ieşire din formă motiv pentru care mi-am revizuit bicicleta. Ba mai mult am devenit un cunoscător al mărcilor şi al preţurilor pentru bicicletele disponibile în România. Eu sînt genul care preferă un Pashley pentru plimbări liniştite, dar nu merg atît de mult pe două roţi ca să fac o astfel de investiţie. Oricum, bicileta mea veche a fost dusă la tunat. Am cheltuit 300 de lei pentru o şa nouă, grip-uri şi anvelope noi, chiar şi un lanţ nou nouţ. Am curăţat-o ca şi pe fosta mea cursieră sovietică Sputnik pe care mi-am făcut copilăria.br /Eu sînt un îndrăgostit de maşini. Am licenţă de copilot de raliuri, cumpăr maşinile cu inima şi nu cu raţiunea bugetului ştiu multe lucruri despre sportul auto, în fine… un fan înrăit. Dar cred că pentru a-ţi menţine mintea sănătoasă trebuie să te mai şi mişti. Aşa că într-una din după-amizele trecute m-am hotărît să merg spre serviciu cu bicicleta. Cam şase kilometri dus şi alţi şase înapoi.Puţin nesigur, dar hotărît am început să dau la pedale prin Cluj. Totul în regulă pînă cînd mi-am -dat seama de poziţia mea în trafic . Un personaj de mîna a treia care-i încurcă în trafic pe şoferi. Clujenii mei nu au nici un pic de respect pentru vehiculele pe două roţi. Eu ştiu reguli de circulaţie şi nu sînt un kamikaze care taie faţa maşinilor… Dar ce au avut ei cu mine? Şi mai ales domnişoara cu Renault-ul Twingo ce a ieşit de pe un drum lateral cu capul întors pentru a vedea maşinile care vin şi care aproape a trecut prin mine ca şi cînd aş fi invizibil? Atunci mi-am adus aminte de Dorel (RIP) un pasionat al Kaffer-ului care ne-a părăsit în această vară izbit de un teribilist în zona Metro….şi de Florin (RIP) fostul meu vecin (super pasionat de touring-ul pe biciletă ) şi care şi-a găsit sfîrşitul undeva aproape de Huedin făcut praf de o clonă nereuşită a lui Schumacher.br /Mă întreabă un coleg cînd ajung la serviciu, cum de mă vede pe bicicletă? Răspund că fac un experiment social şi încerc să văd dacă pistele de biciclete din oraş au vreun rost şi o logică. E foarte tare să te dai pe o pistă pe care fie găseşti maşini parcate, fie cînd treci pe lîngă o maşină uşa se deschide larg şi şoferul e gata gata să te dea jos de pe bicicletă. Şi , mai interesant, cînd mergi pe pistă şi aceasta se termină brusc… nicăieri.br /Prin urmare, le dau dreptate băieţilor de la Clubul de Cicloturism Napoca sau lui Geo Bate Şaua care spun că bicicliştii nu sînt luaţi în seamă. Respect maxim băieţi! Aşa e!br /În continuare am să fac şi eu ca prietenii noştri din vest care cînd pleacă în concediu pun bicicletele pe maşină. Pentru că eu nu mă mai duc niciodată pe litoralul nostru ci doar în zone civilizate şi am să-mi fac mişcarea acolo. O duc cu mine sau închiriez una.

Share