Campanie la ţară

Săptămîna trecută am fost să filmez o ediţie a emisiunii Din Lumea Satului la Teaca, judeţul Bistriţa Năsăsud.br /A fost un bun prilej să văd ce se intîmplă din punct de vedere electoral în afara marilor oraşe. În primul rînd am constatat că şi aici se merge pe asocierea liderilor locali cu candidaţii importanţi la preşedinţie. Bannere peste drum cu două fotografii şi texte de genul XY suţine Y. În primul rînd am remarcat lipsa acordului din enunţ: XYstrong îl/strong susţine pe Y.br /Apoi o chestiune de imagine:br /Ca să ajungi la Teaca ai mai multe posibilităţi. Noi am fost mai puţin inspiraţi şi am luat-o pe un drum judeţean care ni se părea ceva mai scurt decît traseul Cluj-Gherla- Dej- Beclean- Teaca. Evident că am făcut o alegere proastă pentru că la un moment dat drumul pe care eram s-a transformat într-un macadam plin de noroi şi gropi pe care mergeam cu 10km la oră. Imagine: spre noi vine un Opel Kadet vechi , de prin 1980, cu o remorcă în care transportă trei butoaie mari. Maşina galbenă, plină de noroi, urme de rugină şi geamuri aburite. Oprim lîngă maşină. Geamul se lasă în jos iar o femeie se uită uimită la noi. Mai avem mult pînă la Teaca? Destul… Dar cît mai e aşa de rău drumul? Încă pe-atîta…da aveţi asfalt de la Geoană încolo. Şi pleacă… Cum? N-am înţeles mai nimic…Care e legătura dintre candidat şi drumul acela imposibil? Atunci mi-a venit ideea acestui post. Ce ştie un candidat despre viaţa la ţară? Despre adevărata Românie. Despre amărîţii de fermieri care aşteaptă subvenţiile care nu mai vin. Despre terenurile nelucrate şi despre produsele locale aruncate la gunoi pentru că noi facem importuri pe filiere comisionate de cine trebuie.br /Discuţia de la Teaca a fost despre subvenţia în zootehnie. Mai precis despre banii pe care trebuiau să-i primească crescătorii de ovine şi pe care i-au obţinut în două tranşe. Ştiaţi că în buget au fost 66 de milioane de euro care au dispărut? Unde? Nu ştim… Acum crescătorii trebuie să se împrumute pentru a doua jumătate a banilor din bancă pierzînd 3 lei din cei 44 cît trebuie să primească pentru fiecare oaie. Sau, să aştepte pînă anul viitor în primăvară ca să-şi ia a doua tranşă cînd preţul cerealelor va fi mai mare.br /Drumul chinuitor şerpuia printre cîmpurile nelucrate pînă la poalele unui deal. Sus, în vîrf, întins peste stradă un banner imens cu candidatul despre care ne pomenise localnica. De sub banner, începea satul şi….ASFALTUL! A fost o imagine atît de tristă…. De aici legătura acelei femei între candidat şi asflat…care culmea se termina la capătul satului, fără nici un avertisment, în plin cîmp. Nu ştiu dacă cei care au instalat nefericit acel banner au sesizat absurdul situaţiei, dar mă îndoiesc… Cert e că sub aceste reclame pe stîlpi şi bannere, mash-uri şi alte afişe, lumea satului nu se schimbă şi arată ca o cenuşăreasă pe care cei care vor voturi o amăgesc cu un metru de asflat şi promisiunea unei subvenţii după vot.

Share