Back in business!

Saptamina asta am prezentat la TVRCluj/TVR3 mai multe editii ale emisiunii Transilvania la Zi si am inaugurat partea Clujului cu noul concept editorial Regionalia. Atitea prezente in direct compenseaza pauza de vreo trei luni care am luat-o peste vara in asteptarea grilei de toamna.

Incep, incet, incet sa-mi recapat forma, desi uneori am constatat ca ma obosesc putin discutiile de acolo. Ideea e ca incerc sa mentin un echilibibru in discutiile  cu invitatii pentru a nu fi plictisitori dar nici prea manelisti ca Manuta Maruta. Oricum daca le trece prin cap producatorilor sa aduca astfel de invitati in platou, ma las. Io refuz sa vorbesc cu cu tat felu de loaze care sunt dispuse sa-si expuna chiloteii noi ca sa faca rating. Aici e partea frumoasa cind lucrezi in postul public. Colegii mei din TVR si Radio nu pot gandi asa si isi pot permite sa faca jurnalism adevarat.

Vorbind de oboseala trebuie sa marturisesc ca cel mai frint am fost dupa discutia de trei ore in direct cu ocazia vizitei cancelarului german Angela Merkel.  Am fost foarte atent la ce se intimpla la Universitate si mai apoi la discutiile cu invitatii, astfel incit sa transmitem un mesaj usor de inteles de catre public, in conditiile in care politica externa nu este punctul meu forte.

Prima editie a emisiunii Regionalia de la Cluj, zic ca a mers bine desi mi-ar fi placut sa ma intind la povesti cu @AdiHadean despre minacre, blogging si alte alea. Dar, formatu’, producatoru’, desfasuratoru’ ne-au impins putin din spate.

Azi prezint din nou Transilvania la Zi. Pe agenda: o discutie despre Legea asumata a Educatiei, o chestie despre comuincatorii europeni (?) si dupa jurnalul regional de la ora 18.00 vi-l prezint, daca mai e cazul, pe bunul meu prieten, Edwin Keleti campionul Romaniei la grupa A in raliuri (stiati ca-mi plac masinile si raliurile, nu?) recent intors de la o etapa de campionat mondial. Pregatim ceva imagini din masina de curse, un slide-show de poze.

Share

Regionalia pe TVR3 cu @AdiHadean

Aseara am stat jumatate de ora in studioul TVR Cluj intr-o editie prescurata a emsiunii Transilvania la Zi. Am discutat cu liderul militarilor in rezerva si in retragere despre pensiile militarilor si cu liderul Sanitas Cluj despre protestele de miine din Bucuresti. N-am fost surprins de ceea ce spuneau invitatii petru ca intrebarea pe care am  formulat-o deja pe acest blog ramine in continuare fara raspuns. Ce face statul? Care e rolul statului daca nu se ocupa de armata, sanatate, educatie, ordine publica si investitii? Sa voteze Legi utile social si apoi sa spuna ca a gresit? Sa faca telepolitica?

Singura concluzie pe care pot sa o trag in acest moment este ca nimeni nu se straduieste sa formuleze un raspuns la aceasta intrebare. Miine avem miting mare (vom vedea cat de mare) in capitala. Asa, si? Chiar credeti ca motiunea va trece? Si daca da, nu va propune presedintele acelasi premier? Ne intoarcem la un deja vu in politica noastra care nu aduce castiguri decat, poate, Realitatii care va da iar in galbinare cu vreun news alert inventat ad hoc. Pina una alta noi pregatim pe miine subiectul zilei la Radio Cluj cu votul parlamentarilor clujeni la motiune.

Astazi de la ora 16.00 deschid seria emisiunilor Regionalia pe TVR3. Sincer, astept sa ne destindem intr-un format nou despre care nu vreau sa va dezvalui prea multe acum. Cert e ca il voi intilni personal pe @AdiHadean care astfel devine a doua persoana pe care o intilnesc, dupa ce o urmaream pe Twitter. Sunt curios daca aduce si o reteta de bogracsgulyas :). Daca nu o caut eu pe www.adihadean.ro Mai mult, sper ca discutiile piperate cu umor de Cornel Udrea sa  aduca atmosfera pe care o doresc intr-un spatiu de emisie de doua ore la TV

Share

Revedere @MarianHurducas

Dragi internauti, asa cum deja am anuntat, pregateam un nou blog. Ei bine, acesta este! Este gazduit pe o platforma de wordpress. Singura schimbare majora este numele: bogdanrosca.ro. M-am simtit bine cu cel pe care il aveam pe blogspot, dar mi se pare mai practic sa folosesc varianta pe care v-o propun acum.

In ultima vreme m-am si ne-am chinuit cu citeva setari si le multumesc celor de la Braintuitive (Adrian, Gabriel and Co.) pentru faptul ca mi-au rezolvat citeva probleme de soft care ma frustau la greu. Nici nu am mai putut scrie pe blog de nervi ca nu mergea asa cum imi doream

Acum, vreau ca in acord cu ceea ce se intimpla din punct de vedere jurnalistic sa va dau o mostra din creatia amicului meu mai tinar @MarianHurducas care, daca vreti mi-a deschis apetitul pentru new media. Deci, omul e uneori in total dumb si da dovada de o creativitate extrema. Azi noapte mi-a trimis acest mail cu urmatoarea poezioara:

Revedere. Vlass – Vântu.

Vântule , vântuțule,

Ce mai faci, drăguțule,

Că de când nu ne-am vazut

Multă vreme a trecut

Și de când m-au arestat,

Multă lume ai îmblat.

Iar, eu fac ce fac de mult,

Zilnic pe Popa-l ascund,

Evit ascultările,

Schimbându-mi cartelele

Golindu-mi conturile

Prin Indonezia, bre;

Și mai fac ce fac de mult,

Cârja tare mi-o ascut

Pe cărarea spre procuror,

Ce Le-a dat-o tuturor,

Legându-ne mâinile,

Cu stenogramele.

Vreme trece, vreme vine,

Dar, așa tâlhar cum ești,

Tot mereu te fofilești.

Ce mi-i vremea, când de veacuri

Delapidez pe unu, pe altu,

Că de-i vremea rea sau bună,

Banu-mi vine, rău nu sună;

Și de-i vremea buna, rea,

Mie-mi merge @Realitatea.

Numai Băse-i schimbator,

Pe pământ rătăcitor,

Iar noi locului ne ținem

Cum am fost așa rămânem:

Ponta cu moțiunile

Geoană cu prostiile,

Boc cu tăierile,

Udrea cu sandalele,

Băse cu stenogramele.

Tare, nu? Daca vreti sa aflati cam cit de creativi pot fi baietii astia din online va invit sa-l urmariti pe twitter @MarianHurducas

Share

Bogracsgulyas. Mmmmmm…

Vreau sa scriu astazi despre bucataria maghiara. Așa cum am spus si in post-ul precedent am descoperit un restaurant extraordinar. Gatesc multe chestii, printre care si pizza sau spaghetti insă partea cea mai consistentă e reprezentată de bucătăria tradițională maghiară. Aseară am mîncat o chestie de necrezut. Vrabioara de vita cu ceapa prajită și cartofi prăjiți. Am făcut și o poză pe care am s-o incarc pe blog cînd ajund acasă pentru că internetul ce îl am la dispoziție e mult prea lent pentru upload. Deci: Se ia o bucată serioasă de carne din ceafa vitei (marha în maghiară), se marinează într-un sos cu mult muștar și piper (cel puțin atâta mi-au zis papilele gustative) și se gatește la capac. Iese o bucată delicioasă, nici friptă nici fiartă, care se așează pe un pat de cartofi prajiți și peste care se pune o grămadă de rondele de ceapă prăjită. Ți se topește în gură. E drept că i-am dat un fiobilin după dar a meritat, la fel cum a meritat și paharul de tokaj alb. Dacă vreun nutriționist înțepat sau un healty living obsedat dă peste post-ul acesta cred că mă blastămă. Restaurantul se cheamă Kemencse Csarda și e în Hajduszoboslo. Ca amenajare seamănă cu restaurantul Roata din Cluj, doar că accentul e pus mai serios pe obiecte tradiționale de decor. Tot aici am mîncat ieri la prînz un bobgulyas demențial. Pentru cei care nu știu e un leves ( o supă) din fasole grana cu afumătură. O supă groasă cu mult bulion și paprika, evident puțin iute.

Locul întîi este deținut de bogracsgulyas-ul de la Kemencse. Aș putea mânca zilnic așa ceva. O supă iute cu boia, mai multe feluri de carne și legume care te face să-ți lingi degetele. Am mîncat în multe locuri din lume, dar nici o dată nu m-am simțit așa de satisfăcut după o masă ca atunci când am descoperit bogracs-ul de aici. Cultura culinară din locurile prin care am fost e foarte diversă. Oamenii mănâncă bine sau prost după cât de mult își prețuiesc tradițiile culinare. Dacă stau să mă gândesc, cel mai prost am mâncat în Malta, unde n-am prea putut înghiți amestecul dintre bucătăria englezească și cea maură. Francezii mi se par foarte prețioși iar italienii săraci. Turcii gătesc oaia extraordinar și fac niște prajituri demențiale. Pe Mediterană și-n Caraibe dai peste rețete delicioase de pește dar care nu se prea mixează cu papilele mele gustative. Dar, o mîncare care să mă satisfacă complet n-am găsit până acum decât aici. Și chiar constatam aseară că tradiția culinară ardelenească seamănă mult cu cea maghiară. Explicabil. Sunt însă curios unde pot găsi un bogracs ca cel de aici? . Am înțeles că în Săvădisla (comună preponderent maghiară) pot da peste o astfel de bunătate. Săptămâna viitoare plec în explorare. Și dacă mîncai în timp ce citeai chestia asta, aruncă naibii parizerul și covrigii și gătește-ți sau comadă-ți ceva bun. O meriți!

Share