O noua actiune online pentru offline

Guest post, preluat de la danielrus.ro
Crăciunul vine şi la bunici

Nu-i aşa că ar fi greu să vă imaginaţi pentru o clipă copilăria fără vacanţele sau weekendurile la bunici?

Nu-i aşa că amintirile nu ar avea acelaşi farmec fără oamenii aceştia simpli, care cu blândeţe în ochi ne aşteptau cu braţele şi inima deschisă să le trecem pragul? Pentru mulţi dintre noi reprezintă chiar a doua mamă sau al doilea tată, iar pentru majoritatea simplul mamaie sau tataie.

Ca şi noi şi bunicii nostri şi-au imaginat o bătrâneţe demnă şi fără griji. Din păcate însă nici măcar faţă de cei mai întelepţi, viaţa nu e mereu dreaptă şi statutul de bunic şi fiinţă dragă dispare odată cu îndepărtarea copiilor şi a nepoţilor.  Rămân doar nişte bătrânei care au învăţat să se bucure de cele mai mărunte lucruri:  un zâmbet cald, un suflet căruia să îşi poată plânge bătrâneţile,  o ureche căreia să îi poată povesti vitejiile tinereţii.
 
„Crăciunul vine şi la bunici” este un proiect de voluntariat care îşi doreşte să ajute oamenii în vârstă să intre în atmosfera de basm a sărbătorilor de iarnă, chiar dacă nu au norocul să fie înconjuraţi de familie.
Beneficiari vor fi 50 de clujeni, cu o situaţie materială mai dificilă, care frecventează centrele de zi pentru vârstnici din Cluj-Napoca (este vorba de centrele administrate de Direcţia de asistenţă socială – nu sunt aziluri: oamenii vin şi stau o perioadă în timpul zilei, apoi se întorc acasă). Aceştia îşi petrec o mare parte a zilei la centru, unde sunt printre prieteni: povestesc, joacă table sau şah, sunt ajutați când au nevoie. La centre sunt înscrişi câteva sute de pensionari, unii dintre ei cu o situație materială decentă, dar campania vizează pensionarii care nu-şi permit să sărbătorească. Haideţi să le aducem şi lor un zâmbet de bunic de Crăciun!

Pentru a strânge cele necesare unor pachete de Crăciun, mentalistul Cristian Gog şi bucătarul Adi Hădean îşi pun la bătaie priceperea, pregătind un spectacol care se va desfăşura miercuri 22 decembrie între orele 19 şi 20, în zona food court din Polus Center Cluj Napoca (care pune la dispoziţie locul în mod gratuit).
Cei care vor asista la spectacol vor primi câte o pungă în care vor fi rugaţi să pună ceva pentru bătrâneii de la centre: un pachet de zahăr ori făină, un cozonac sau o sticlă de vin, o plasă de portocale sau o caserolă de carne – orice alimente doresc, neexistând alte restricţii decât cele ale bunului-simţ. Pachetele vor fi lăsate în coşurile special amenajate, iar în 23 decembrie le vor fi duse bătrâneilor.

Știu că timpul rămas este foarte scurt, de aceea este nevoie de cât mai mult ajutor. Şi tu poți ajuta prin anunțarea proiectului în online la tine pe blog, prin folosirea htag-ului #NepotiDeCraciun pe twitter sau prin popularizarea pe facebook, iar în offline la locul de muncă sau printre prieteni. Orice idee de promovare e binevenită! Noi ne dorim doar un spectacol frumos, care să se încheie cu 50 de pachete pentru vârstnici.

 

Share

#smscluj. My Opinion.

Ieri am participat si eu la Social Media Summit Cluj un eveniment organizat de revista Biz.

In primul rind, citeva cuvinte despre organizatori: De felicitat echipa  Biz care a venit cu acest eveniment si in Cluj, un oras care genereaza hastag-uri de top in lumea Twitter-ului si care ne face sa credem ca “social media” are mare priza la clujeni. Am cunoscut si eu citeva persoane in off-line dupa ce le-am cunoscut initial prin  on-line, ceea ce ma face sa cred ca acest gen de comunicare in 140 de caractere este intr-adevar un nou trend in Cluj.  Evenimentul a adunat impreuna reprezentantii unor companii care vor (sau cred ca fac) social media, citiva presari locali printre care si eu, qvartetul de bloggeri din capitala, vreo citiva piaristi, bloggeri locali in devenire si altii… Partea faina a fost ca intrarea la eveniment a fost gratuita si ca au iesit din superioara capitala catre orasele din tara. Puncte forte la imaginea echipei Biz, la cunoasterea conceptului lor de jurnalism economic, samd.. Deci, Multumim! (Chiar ma gindesc sa fac un abonament pentru redactie, ca poata asa mai destelenesc si eu niste chestii…)

Principala mea concluzie este ca toata lumea vrea ceva de la social media, dar nimeni nu poate sa zica, deocamdata, ce si mai ales cum.

Companiile vor rezultate masurabile, “expertii” in social media nu  prea stiu cum sa le ofere, bloggerii vor sa devina BLOGGERI cautati de companii si inclusi in campaniile de promovare, piaristii (sau piarizdele J) vor sa fie bagati in seama  de bloggeri dar fara sa se desparta de practicile de comunicare uzuale cu presa si asa mai departe.

Companiile vor social media. Cei de la BT nu au reusit sa convinga auditoriul de prezenta lor in acest domeniu al comunicarii in conditiile in care de pe contul lor de Twitter vin doar cotatii valutare. Twitter-ul eu il vad ca pe un instrument de feed-back, de relatie cu clientii unei companii.

Sa va explic de ce. Nu stiu cine ar urmari un cont de Twitter pe care s-ar anunta in 140 de caractere un nou produs disponibil din partea unei companii. Twitter-ul e un mediu in care se ridica si se coboara discutii scurte despre probleme uzuale de viata, petreceri,   consiliere IT on-line, si multe.tampenii…Se mai ridica cite un hastag idiot, asa de bascalie, si se promoveaza cite o campanie. Vezi aici succesul Casa Locco cu #lamall sau cea mai recenta initiativa @alexursa si @daniel_rus pentru animalele fara stapin. In ceea ce ma priveste ca jurnalsit de off-line in primul rind, Twitter-ul este intr-o oarecare masura si o cale de a afla rapid ce se mai intimpla pentru ca urmaresc conturile unor site-uri locale de stiri, ale unor  radiouri,platforme de stiri,  BBC, CNN si altii.

Inca un argument. Intr-o seara un posesor de card BT intreba in tuitosfera daca stie cineva de ce nu poate plati on-line cu cardul. Am sarit citiva cu  raspunsuri, dar aici ar fi trebuit sa fie prezent contul din retea al Bancii, care sa-l lamureasca pe om ca trebuie mai intii sa semneze niste hirtii la banca pentru deblocarea cardului.

Cei de la BCR au fost mai realisti recunoscind la #smscluj ca pe ei ii intereseaza feed-back-ul clientilor. Cei de la Nokia, au amenajat un stand frumos cu gadget-urile lor inca nelansate dar care au cam pierdut startul in fata unor competitori cum sunt Apple, Samsung sau HTC. Au ramas sa faca doar telefoane si au venit in fata unui auditoriu sa explice ce si cum cu smartphoanele. Gresit pas, pentru ca toti cei din sala butonau cite un smartphone de ultima generatie. Personal astept ca finlandezii sa-si revina pentru ca din brand-ul lor n-a mai ramas decit ideea unui telefon cu baterie buna,foarte fiabil. Grant McKenzie   a vorbit despre strategia Ursus in social media ,una aparent bine creionata, dar care nu tine cont de off-line: vorbim de identitatea unui brand local si despre eforturile de a fideliza clientii de o marca locala, dupa ce, anunti ca inchizi fabrica de bere URSUS de la Cluj! Prea mult on-line in fata off-line-ului real.

Cit despre bloggeri, eu il simpatizez pe morosanu de @AdiHadean, care a spus clar ca nu poti fi un brand personal in on-line daca in off-line nu existi. Asta gindeam si eu ca jurnalist despre blogging si despre beneficiile mediului on-line. Tinerii aspiranti la titlul de blogger (motivati probabil de atentia pe care ar putea sa le-o acorde vreo multinationala) trebuie sa inteleaga ca nu  exista sanse sa se ridice la nivelul qvintetului din Capitala. In primul rind multi au o atitudine admirativ-cotemplativa la adresa bucurestenilor, utind sa se concentreze asupra prezentei lor in on-line. Dovada stau si numeroasele mesaje cu hastag-ul #smscluj adresate invitatilor “de la centru” in timpul conferintei, ca niste mesaje pe biletele catre fetele dragute din clasa. Cred, ca fiecare ar trebui sa se concentreze mai bine asupra a ceea ce are el de spus si sa foloseasca o reteta de promovare de bun simt. Si apoi, qvintetul bloggeristic purtat prin tara la conferintele de gen, a inceput scrisul pe blogg cu multa vreme in urma, cind nu se prea se stia ce inseamna sa scri pe blogg. Deci daca vreti sa depasiti un concurent care v-a dat deja vreo trei tururi de circuit trebuie sa va concentrati pe performanta masini personale (scriituri personale) si a promovarii proprii, fara sa va uitati mai tot timpul in oglinda retrovizoare. Ideea de a face bani din blogg e intr-adevar atractiva si pare facila, dar ea nu se intimpla de pe o zi pe alta, daca nu convingi publicul ca merita sa fi citit si ca opiniile tale sunt chiar pertinente.

Share

Inc-o scroafa s-o taiet!

Vecinu’ meu e om din popor. Hotarit si fara jene. Pe vremuri ii mai dadea o batuta la nevasta-sa si o tipa de-acasa cu copii cu tot. Acu’ c-o mai imbatrint, din cind in cind se-mbata o saptamina la rind dupa care “intra-n post”.

In fiecare iarna taie porcu’ sau scroafa. Depinde  ce gaseste in tirg. De cind s-a dat DSV-ul la el nu mai tine porcu’ in gradina din cartierul Andrei Muresanu. Cotetul e tot acolo ca o reduta ramasa peste timp, in amintirea vremurilor cind nu exista Politia Primariei, nici gripa aviara si nici vecini furiosi ca pute cotetu’ cind ei fac un gratar.

Deci, iarna de iarna la usa din spatele casei mele se aud niste urlete infernale, scoase de porcu’ care tre sa-si dea ortu popii pentru umplerea congelatorului, a matului propriu cu carnea din dotare sub forma de carnati si mai apoi a  matului consumatorului-cumparator.

Azi scroafa de 300 de kile s-a injunghiat, fara asomare, la ora 6 si vreo 20 de minute dimineata. Zarva n-a durat foarte mult pentru ca animala o stat cuminte cind doi macelari, proprietarul de drept al carnurilor si un amic de-al lui i-au infipt cutitu’-n git. Azi curtea din spate se transforma intr-un abator in aer liber ca o ofranda mistica adusa zeului care umplea spatiul ancestral al credintelor populare  inainte de aparitia Craciunului.

Experienta matinala nu s-a incheiat aici. Pe la ora 7 si un sfert toti cei patru barbati din jurul scroafei decedate  erau   tepeni si  cu priviri fixe, nu de frig, ci din cauza moleculelor de alcool care curgeau din zori pe git. “Sa-si taie greata”, imi spune un coleg. Ase o fi , dar fiindca eu n-am avut nici o greata de dimineata, m-am vazut nevoit sa refuz paharul intins prieteneste pe la 7 si jumatate cind am iesit din casa.

Si parca vad… Scroafa moarta-n curte si vecina o suna pe mama s-o ajute, mai cheama un cumnat si-o sora sa-o transeze naibii, ca “porcii” astia iar s-o ‘mbetat.

Hai, Craciun Fericit s-avem cu sau fara porc!

Share

Un guest post surpriza, anonim

Postul de mai jos l-am primit pe adresa  de mail bogdan@bogdanrosca.ro. Desi textul este semnat, am fost rugat sa-l postez anonim, daca ceea ce scrie in text merita publicat. Acest mesaj vine de la un clujean si , da, merita citit si de altii:

Painea noastra cea de toate zilele

Furati de grijile painii cea de toate zilele nu privim in jur decat prin ochiului televizorului care incet, incet devine suveran – “stiu de la TV”,  tine loc de cea mai  credibila  bibliografie. Truda si grijile zilnice ocupa timpul  fiecaruia iar ziarul  din care aflam tot ce era nou in urbe frige degetele anuntand   o noua victorie a guvernului: lichidarea a inca zece mii de sclavi moderni , bugetarii.

Dar despre umilintele bugetarilor, intr-un post  ce urmeaza.

Astazi vreau sa aduc la lumina o realizare de care cred ca trebuie sa fie mandri  de la vladica pana la opinca, toti guvernantii vechi si noi – dupa 50 de ani de comunism si 20 de ani de ne-comunism (democratie este prea mult, cred).  Am ajuns sa implinim visul de aur al lui Nicolae Ceausescu – omul de tip nou.

Romanul, redus la somer sau nu  , a devenit cetateanul ideal, care a fost obiectul diverselor experiente, de la sfertul de unt per capita, la kilogramul de zahar si cel de ulei, salamul cu soia (blamat in public ca  semn de mare saracie) si a totusi supravietuit

In anii comunismului, situatia era tragica :

–          mancarea era putina, dar de aveai bani. Piata neagra functiona din greu si-ti oferea de la icre negre, bere de import , pina la bijuterii. Aveai bani dar nu gaseai marfa la liber.

–          in apartamente era frig, primeam putina caldura la ora de culcare; apa calda se furniza in program scurt si si atunci apa era doar dezmortita

–          tot ce era bun lipsea – cafea, citrice, fructe…

–          in public  se vorbeau banalitati, de frica secu’

–          nu erau prezervative, nici tablete anticonceptionale

–          benzina se vindea pe cartela si la negru

–          aveam salam cu soia, cite doi  pui de marimea unui pumn pe cartela, din cand in cand peste…si multe altele, unele uitate

Dizidentii se numarau pe degete. Doina Cornea credea in justitie si in Dumnezeu; marele numar de revolutionari post-decembristi a estompat acum  imaginea ei  iar daca intrebi de oamenii de pe strada  cate un intelectual isi mai aminteste de ea.

Si au trecut 20 de ani  ca in romanele lui Dumas, iar romanii au un alt nivel de trai:

–          mancarea este din belsug,  marfa adusa din import cu preturi cu tot

–          a aparut vanzarea cu amanuntul- 5 felii de parizer, 2 rosii, paine feliata ca sa nu face risipa, 2 oua etc

–          iarna majoritatea pensionarilor inchid caloriferele desi apa calda curge permanent

–          benzina o gasesti  in toate cartierele, dar scumpa si astfel renaste cicloturismul

Dureros este faptul ca mai sunt, dupa 20 de ani de la Revolutie copii care viseaza un ou si o felie de parizer numai ale lor si  homelesi care viseaza o haina calda si fara petice.

In zori, cei care mai au locuri de munca se grabesc sa nu intarzie sub spectrul unui plic care anunta” renuntarea la serviciile Dvs”; gospodinele studiaza pretul legumelor , de import bineinteles, si evolutia pretului la carne.

La Gospodina berea nu mai trece ca apa de izvor, maidanezii trec strada mai nou pe verde iar portarul de la clinici spune, ca decind cu legile de protectie a animalelor, alocatia de hrana pentru caini este de 5 lei pe zi iar pentru oameni 3,- 3,50.

Dar, ce se vede pe chipurile oamenilor este o mare tristete, de la rezidentii care invata medicina, la cuplurile tinere care cauta vesnic o garsoniera, la vecinii mei care beau bere in umbra blocului; peisajul este luminat pentru o clipa de trecerea unei masini de fabricatie germana care are la volan o tinerica hotarata sa ajunga directoare , apoi se asterne o liniste selenara.

Toata lumea tace. Dupa  masivele mobilizari sindicale, care au tinut ca minunile 3 zile, avocati tari in clanta au demonstrat ca scaderea cu un sfert a salariului va scadea colesterolul. De fapt, daca bine ma gandesc problema a fost sesizata inca de pe vremea lui Ceausescu, care considera ca suntem “o natie de obezi”. In plus, revenirea la traditia populara se face cu orice ocazie – pastele cailor (blajinilor) de exemplu, care marcheaza returnarea  celor 25%   taiati din leafa . Guvernele se invart schimband ministrii intre ei, sub atenta supraveghere a blandei blonde zine maseluta, cu trei portofolii sub brat.

Noile televiziuni scot pe scena la talk-show-uri politicieni de varsta UTC – ului, scoliti in tabere de vara si care cu casul politicii la coltul gurii rostesc citate din Basescu si Boc ca din Marx, Engels sau Lenin si se lauda cu Diplome de onoare de la Universitati obscure din Texas si Arizona, cu masini la moda si manechine de companie.

Si inainte de culcare ma rog sa nu uit:

Umilinta – un actor, directorul unui teatru care a primit pensie 3 lei, dar de atunci nu mai zice nimeni o vorba

Spiritul de gospodar – aratat noua, nevolnicilor ce poate face un gospodar din munca cinstita – un mic hotel cu 15 – 20 de camere (casa familiei), conturi umflate si masini scumpe construite pe celebrele borduri Bucuresti – Roma sau Paris

Palma morala data de un membru al guvernului unui nesimtit de dascal din Moldova incapabil sa se descurce cu taxele, alimentele si cele necesare din 1500 de lei  pe luna, avand si un copil student. Prin comparatie, domnul ministru isi platea darile si toate datoriie si mai economisea si de un sejur la Nisa

Si caruselul merge mai departe, celebrul Covei domina Craiova, fiul unei foste doamne ministru isi bate in strada iubita si ii rupe masina, trece de cateva ori peste picioarele unui trecator care sarise sa ajute femeia, un alt trecator trage cu gloante de cauciuc incercand sa il opreasca. In final, agresorul este oprit si se gasesc  scuzele de rigoare:droguri usoare si impotriva unui grup de martori se declara victima ”in autoaparare”.

Apar alte stenograme, inregistrari de tranzactii ilegale cu bani publici, (pentru care Ceausescu i-ar fi executat) chiar si omul de pe strada stie comisioanele, se construiesc sali de sport linga scoli rurale darimate ; bratul lung al legii condamna cu promptitudine un taran roman de aiurea la 3 ani de inchisoare pentru ca a furat o capita de fan.

Ajuta-ne Doamne !

Saraci, datori vanduti, dezbinati de bani si de averi, bolnavi si fara loc de munca , te rugam ajuta-ne caci numai tu ne-ai mai ramas!

Si imi vine in minte un cantec pe care l-am auzit in urma cu multi ani intr-un autobuz de navetisti inghetat din care imi amintesc numai refrenul:

Doamne, Doamne, mult zic Doamne

Si Dumnezeu parca doarme

Cu capul pe – o manastire

Iar de mine n-are stire

Share

Good bye maestre!

Salut final Coli

Suntem mult mai saraci incepind de azi…Seniorul Constantin Colhon, cel care ani la rind a condus  spatiul muzical dedicat jazz-ului la Radio Cluj, nu mai e printre noi…Pentru mine “Coli” a fost un om special…cind l-am cunoscut am fost convins ca era un om special.  In noiembrie 1995 cind am intrat prima oara in radio, Ovidiu Moldovan m-a adus la secretariat sa ma prezinte colegilor. Conducerea redactiei era in sedinta de macheta. Coli iesise dupa ceva din biroul directorului si Ovidiu l-a abordat pentru a ma prezenta. “A forte proaspete la Actualitati!” a zis domnul Colhon. Zi ma ceva sa te aud ! Nu stiam ce inseamna asta si n-am reactionat pe moment. Zi ceva sa-ti aud vocea! Am mormait ceva si doar atit a zis: Da ii bun, du-l pe teren!

Mai tirziu am inceput sa invat de la el unele mici secrete ale vorbirii la microfon. Mai apoi ne-am descoperit pasiunea comuna pentru jazz Aveam lungi discutii despre muzica. Schimbam discuri si comentam despre ce fac artistii de jazz contemporani. El , un aparator al scolii vechi . Eu un tinar, pasionat de noul jazz.

Acum a venit momentul sa-mi iau, sa ne luam ramas bun de la maestru, cel care spunea: suntem doar niste riuri care se intilnesc. Daca din involburarea intilnirii noastre raminem cu ceva, e bine. Daca nu, iar bine. Curgem mai departe…

Miine seara va  invit, ca un ultim omagiu sa ascultam pe Radio Cluj, de la ora 18.00, in reluare, ultima emisiune semnata de Constantin Colhon.

Good bye maestre!

Share

Obiceiuri cu fumuri

Fumatul devine incet, incet un obicei tot mai condamnat din punct de vedere social. Nu se mai fumeaza in birouri, in institutii, avem  locuri speciale pentru  fumat si tot mai multi fumatori renunta la acest viciu.

Dar, se pare ca nu putem scapa de prostul obicei de a arunca chistoacele pe strada, in fata pubelelor de gunoi sau pe geamul de la masina. Asta ma enerveaza cel mai tare! Vad in trafic o gramada de cocalari care fumeaza  cu geamul deschis, ca sa nu “imputa masina”. Stiti, voi genul de tip frezat, ochelari de soare mari, limuzina germana premium inchisa la culoare, care fumeaza cu coltul din stinga al gurii si sufla constiinciosi fumul pe geam. Mina atirna vara pe geam ca scrumul sa cada linga rotile pe 17 cu jante lucioase. Pina aici hai sa zicem….Da’ cind gata tigara o arunca tot pe drum ca doar n-o sa murdareasca scrumiera masinii, ca da rau la revinzare! Ba fraierilor! Strada nu e tomberonul vostru, chiar daca voi sinteti niste gunoaie. Masina voastra pute oricum a fum si daca vreti sa pastrati scrumiera intacta dati cinci lei pe una portabila. Sau nu va mai ramin bani pentru limonada pe care o lingeti citeva ore la mall?

Mai sint insa unii soferi care folosesc scrumiera din masina. Dar o buna parte a lor chiar daca sting tigara in aceasta scrumiera o golesc la bordura ca iar lenea nu-i lasa sa faca zece pasi pina la o lada de gunoi suspendata de stilp. Obiceiul acesta l-am observat in special la taximetristii de prin statii. Sunt aceeasi oameni care arunca de pe geamul de la bucatarie cojile de cartofi si oua, ca doar sunt biodegradabile si de ce sa umple un cos de gunoi din apartament, care mai apoi trebuie dus la gheena?

Si in final sa recunosc ca si eu sunt fumator, dar tot nu ma prinde solidaritatea de viciu in astfel de cazuri

Share

Lucian Ban Elevation la Cluj

De citeva zile ma pregatesc sa scriu despre concertul sustinut pe data de 1 decembrie de pianistul Lucian Ban, aici la Cluj la Teatrul Maghiar de Stat.

A fost felul meu de a marca ziua de 1 decembrie, pentru ca asa cum nu le plac nici altora momentele festiviste ale autoritatilor, incremenite intr-un formalism  ruda cu limbajul de lemn, nici mie nu-mi place sa serbez  Ziua Nationala privind cum politrucii trintesc coroane de flori la monumentele din oras.

Sa revenim. Lucian Ban a cintat si anul trecut la Cluj, de ziua mea. Nu special cu aceasta ocazie (desi mie imi place sa cred ca asa a fost! ) ci asa s-a nimerit ca acelasi TMS Cluj sa programeze concertul  trupei grupate de Lucian sub genericul “The Tuba Project” fix de ziua mea. A fost fantastic si atunci!

Anul acesta , clujeanul Lucian Ban, norocos localnic al New York-ului , a adus la Cluj  trei muzicieni, in proiectul Elevation. E vorba de Abraham Burton-tenor sax; Brad Jones-bass si Eric McPherson-tobe. Lucian, evident s-a asezat la pian.

Din punct de vedere muzical, show-ul a fost total si as spune, aproape unic in peisajul jazz-istic local. Pentru ca asta e, trebuie sa recunoastem, orasul nostru rar are parte de evenimente de acest calibru. Am descoperit, ca si anul trecut, trei muzicieni americani fantastici pentru care jazz-ul pare sa nu aiba nici un secret daca asculti lejeritatea cu care ei intra in dialog cu celelalte instrumente de pe scena , cu care se afirma in solo-uri   incendiare sau pline de romantism seducator. Mi-e greu sa spun cine a fost vedeta serii…Abraham Burton scotea cele mai teribile solo-uri care  te urcau si te coborau pe culmile sonore intr-un limbaj extazic, pasional, temperamental si plin de finete. (Contra)Bass-ul lui Brad Jones tinea show-ul in momentele in care Abraham Burton se retragea intr-un colt al scenei. Cu o traire extraordinara Brad Jones dialoga spumos cu Lucian, cu bateristul McPherson sau se lansa in scurte monologuri armonice cu sala. Si pentru ca mie imi place enorm sectia ritmica dintr-un band de jazz, despre Eric McPherson post sa va spun ca e exact, ca metronomul pe care poate il folosea in tinerete atunci cind exersa, inovativ si tumultuos atunci cind nu trebuie sa stea doar in spatele vocilor principale. Fenomenal! Iar Lucian Ban stie sa-si conduca echipa de la clapele pianului de pe scena astfel incit fiecare dintre ei sa fie valorificati individual si toti impreuna.

Revenind la Lucian Ban trebuie sa  recunosc ca este genul de muzician pe care il admir,  ii urmaresc cariera si…il invidiez putin. De ce? Pentru ca a ajuns sa-si traiasca pasiunea pentru jazz in cel mai frumos mod cu putinta. Sa ajungi in New York sa traiesti acolo din jazz, sa intilnesti muzicieni de talia celor cu care colaboreaza el, sa calatoresti peste tot cu show-urile tale sa mai bei o cafea cu prietenul Tompa Gabor in The Smalls si sa nu uiti sa treci pe lista oraselor in care vei cinta si Clujul, mi se pare super!

Share