Putina politica

Am asistat din studio la Congresul UDMR de la Oradea. Miza Congresului, alegerea noului presedinte, avea, cel putin pentru mine, un deznodamint cunoscut. Kelemen Hunor era creditat cu cele mai multe sanse. Votul de simbata seara nu a facut altceva decit sa ne confirme faptul ca maghiarii il considera pe dl. Ministru al Culturii cea ma potrivita persoana sa continue proiectele si linia impusa de liderul Marko Bella. Situatia era cu atit mai previzibila daca ne amintim ca Kelemen Hunor a fost si candidatul Uniunii in ultimele alegeri prezidentiale.

Am “trait” congresul timp de patru ore, in direct, la televiziunea publica vineri si simbata seara. O ocazie excelenta  pentru  comentarii alaturi de invitatii din studio si de urmarit , la cald,  declaratiile  de la fata locului ale liderilor politici. Si au fost cam toti pe acolo…

Dincolo de cele spuse  la toate posturile de televiziune si in presa scrisa se impun citeva conlcluzii personale:

Constat ca acest partid a reusit de fiecare data sa gestioneze foarte corect momentele de criza cu care s-a intilnit. Existenta unei linii moderate in discursurile liderilor, izolarea fara “circ” a extremistilor (care mai apoi au insamintat mici partide ale maghiarimii cu titlu de concurenti) si urmarirea cu o extraordinara abilitate a intereselor comunitatii maghiare din Transilvania, in special, i-au adus succesul pe scena politica romaneasca.

Marota aruncata pe vremuri de ultranationalistii romani cum ca “unguri vor sa vinda tara” tinea si tine  de un discurs lipsit de actualitate si fara viziune istorica. Reactiile salii de la Oradea la discursul liderului FIDESZ care a incercat sa ridice un candidat “daca vor sa se inteleaga bine cu Budapesta” ilustreaza aceasta idee. Maghiarii din Transilvania au un alt fel de a privi lucrurile. Au constatat, sau mai bine zis au  invatat, ca pentru a obtine ceva trebuie sa puna corect problema si la momentul potrivit. Nimic de reprosat. Totul face parte dintr-un joc al  politicii pe care multi politicinei ai majoritatii sunt incapabili sa-l practice.

Maghiarii au politicieni mai buni ca ai nostri. Am asistat la o discutie a colegului meu Karen Sebesi cu doi tineri , reprezentanti ai organizatiilor de tineret. Am ramas uimit de ideile pe  care le exprimau. Cum insistau asupra valorilor politice pe care trebuie sa le duca mai departe, cum construiau un discurs de stabilitate pornind de la proiectele liderilor sau accentuind, fara sa devina gretosi, principalele calitati ale acestora.  Eleganta si profesionalism in discursul public al acestor tineri maghiari! Ce diferenta! Am facut interviuri cu reprezentantii clujeni ai unor  organizatii de tineret si de fiecare data sentimentul meu a fost ca aveam niste copii care vor sa imite liderii scapatati de mai sus. Cumva sa iasa in fata, dar repede, sa-si rezolve ploile printr-o firmulita si mai vedem noi ce iese. Stiti modelul… Faptul ca maghiarii sunt politicieni mai buni am constatat-o si cind am realizat un interviu cu candidatul, pe atunci, la Presedintia Romaniei, Kelemen Hunor. Cred ca treaba asta are legatura si cu ceea ce recunoastem noi prin Ardeal: “ungurii is mai gospodari”.

Liderii politici ai majoritatii s-au perindat pe la Oradea cu mesaje diferite pentru delegatii prezenti la Congres. PD-L a fost reprezentat de seful partidului, Emil Boc; USL de cei doi co-presedinti Victor Ponta si Crin Antonescu, chiar si PC-ul era reprezentat la virf. Mesajele lor au fost clare. PD-L mizeaza in continuare pe parteneriatul cu maghiarii dupa logica deloc incorecta daca au fost impreuna la greu sa fie si la bine (care urmeaza, spune dl. Boc). Pe de alta parte USL vine cu un mesaj de parteneriat valabil si acum si atunci (2012). In aceste conditii e evident ca UDMR ramine un pion foarte important al scenei politice, unde asa cum am aratat, poate aduce expertiza si o forma de stabilitate. Chiar daca interesele lor sunt prioritare

Share

Provocari profesionale

Am o dilema…

Aseara am avut o jumatate de ora de emisiune foarte ciudata. Au fost invitati in studio Daniel Daianu si mai vechea noastra cunostinta, analistul economic  Emil Culda.

Dl. Daianu este un vorbitor academic, dar foloseste foarte multe paranteze. Ceea ce am constatat in timpul interviului este ca Intr-un dialog liber nu duce la capat ideile, ridica teme care par interesante dar care nu au nici o finalitate. Mi s-a reprosat ca ar fi trebuit sa fiu mai agresiv, sa-l intrerup, sa-l provoc… Recunosc ca nu sunt un tip agresiv (pe mine ma dispera istericii de pe irealitatea care nu lasa omul sa spuna ce vrea chiar daca e un interlocutor “adunat”) sirecunosc  ca stiu sa ascult un interlocutor. Adica astept ca omul sa duca ideea la final, sa spuna ce are de spus. Dilema mea e ca nu stiu daca aseara ar fi trebui sa-l intrerup  mai mult pe vorbitor in mijlocul unei idei construite cu ajutorul mai multor fraze sau sa-l fi lasat sa zica ce are de spus. Daca il intrerupeam mai agresiv cred ca cei care urmareau discutia n-ar fi ramas cu nimic. Daca il intrerupeam mai agresiv poate ca ieseam eu mai bine “ca nu-l las sa zica ce vrea el”. Daca nu l-am intrerupt nu am fost dinamici. Mno? Adevarul e undeva la mijloc. Ca intotdeauna.

Share

Nu ma fac instalator

Daca ma las de presa sigur nu ma fac instalator.

Acum  doua zile am trecut pe la Baumax. Imi trebuia un furtun de dus pentru ca cel vechi s-a fisurat.   O chestie banala si care e usor de reparat. Nu treaba asta mi-a dat batai de cap. Convins de Luca am cumparat si un  capac de WC “de fite”. Costa nejustificat de mult , e greu, are  balamale solide metalice si al nostru are niste scoici si nisip alb incastrate in plastic transparent . Adica stai cu dosu’  pe un petic de plaja plastifiata si…meditezi.

Ei bine, montatul acestui capac mi-a luat vreo doua ore. Da, doua ore!! Doua ceasuri am stat cu capu-n WC incercind sa….dau jos vechiul capac. Un surub cu o piulita de 13 a ruginit si sa mor io ca am fost gata gata sa sparg WC-ul cu barosu’!  Noroc ca Luca  si Andreea s-au oferit sa m-ajute. Tine contra! Da vezi ca se-nvirte cu totul! Nu acolo, mai jos! Tata nu te enerva! Du-te ma de-aici!  Ua sa-mi bag…in el de surub “ #@%$^^%@$”. Calmeaza-te!

Si doua ore am tinut-o asa. Da pin la urma am izbandit!

Montatul propriu zis al noului capac  mi-a luat vreo cinci minute. Centrat frumos, bine strins si verificat. Inaugurat pret de un capitol.

Da ma jur ca data viitoare I will call the guy!

Share

Greu cu turismul la deal

Am gasit inca un motiv pentru care nu merge turismul romanesc.

Simbata asta au  loc Serbarile Zapezii  la Arieseni. Fiindca firma la care lucreaza sotia mea e unul dintre sponsorii evenimentului, a venit cu propunerea ca in weekend sa mergem la Arieseni.

In urma cu vreo doi ani am fost un week-end la Arieseni si am stat la Motelul Vraja Muntelui. Un loc fain si curat si nu ma leg de faptul ca e printre obiectivele din zona finantate din fonduri PHARE sau ca  afacerea e a  unui politician din judet aflat acum in opozitie.

Ideea e urmatoarea: Gasesc pe site ca o noapte de cazare intr-o camera cu pat matrimonial costa 130 de lei. Iau numarul de telefon si sun sa fac o rezervare. Aflu ca de fapt camera costa 150 cu mic dejun inclus. OK, trec peste cei 20 de lei. Ii spun tipului de la telefon ca vreau o rezervare de simbata 19, pina duminica 20.

NU SE POATE! Au primit dispozitii sa rezerve doar camere pe doua nopti. Deci daca vreau sa stau simbata si duminica dimineata la Arieseni trebuie sa-mi fac o rezervare de vineri. Ideea e ca nu pot ajunge vineri acolo pentru ca eu plec la ora 19.00 din studio.

Concluzia: M-am simtit ca pe vremuri cind intram in libraria de la parterul blocului din Baia Mare in care locuiau bunicii si daca doream o anumita carte trebuia sa iau pachetul in care era lipit si un studiu despre rezistenta materialelor. Sau, ca atunci cind erai obligat sa cumperi  conserve de peste daca vroiai un colt de salam.

Fratilor n-ati invatat sa faceti turism. Veci nu mai trec pragul motelului Vraja Muntelui sa dau bani unor smecheri descurcareti care n-au nici o legatura cu turismul. Doar pentru ca  si-au tras o pensiune pe bani europeni (stiati ca linia de finantare pentru pensiuni a fost prima inchisa la acea vreme pentru ca cererile de finantare au  depasit de x ori bugetul alocat?)  nu inseamna ca stiu sa faca si turism.  Ma opresc aici fiindca nu vreau sa speculez pe tema atragerii finantarilor. Vreau doar sa aduc in atentie un alt motiv pentru care preferam sa mergem in week-enduri la Debrecen sau Hajduszoboszlo.

Share

Era sa devin hacker?!

Ca m-am specializat putin in hardware, asta-i deja istorie 🙂 .

Dar stati sa vedeti… Eu, fiindca lucrez in domeniul productiei audio si video n-am dat “jos” de pe net vreun film sau muzica. Sunt din cei care investesc bani in cd-urile originale de la Carturesti sau care cauta viniluri prin tirguri si pe net. Am o colectie personala la care tin destul de mult. Ei da, recunosc ca am si fake-uri primite sau cumparate de pe la rusi sau  copii facute pe calculator. Sa ridice mina sus colectionarul care n-are asa ceva in fonoteca! Dar, grosul colectiei mele e format din discuri si cd-uri originale pe care le cumpar inca din scola generala.

Simbata a fost la mine un prieten. I-am prezentat noul hard pe care imi trec (extrag) piesele de pe cd-urile mele  ca mai apoi sa le pot pune pe un mp3 player. Incintat de achizitia mea, m-a intrebat de ce nu-mi “dau jos de pe net” muzica si filme? Cum? Si se apuca omul si-mi prezinta pe larg DC++ si Torentele. .. Nu-mi vine sa cred ce gasesti acolo. Intimplator am constatat ca foarte multe hub-uri publice sunt din Romania si Federatia Rusa, Ukraina, s.am.d.  Tot intimplator am gasit in file-listul unuia care-si zicea “balalau” integralele Led Zepelin, Dio si Kiss. Ba fratilor nu-i normal ce se intimpla… Si eu care ma gandeam, in naivitatea mea, ca as putea initia o afacere cu discuri pe internet…

Ma tem in continuare sa dau jos de pe net filme si muzica. Poate ca sunt fraier fiindca  dau bani pe discuri. Dar, nu mi se pare deloc “kusher” sa ofer gratis colectia mea de discuri sau sa o iau gratis de la altii.

[facebook_ilike]

Share

Ma specializez in hardware. Sau, nu?

Frate, am luat-o pe ulei. Si asta dupa ce m-am prins ca am ramas in urma cu tehnologia.

Saptamina aceasta am stat cu ochii in computer cu gindul sa-mi iau un hard-disk extern. Eu sint din gasca celor care sint incintati de orice chestie ce trebe bagata-n priza . Am tot auzit de harduri externe, in sus si-n jos, ba ca tre sa fie cu eSATA si USB 3.0 , ca daca ii cu alimentare separata ii mai trainic ca nu te apuci asa usor sa-l cari dupa tine si apoi sa-l dai de pamint, s.a.m.d. Adica m-am documentat o vreme in scurte sedinte “de lucru” cu inginerul sef de la studio si cu responsabilul de parc IT.

Lamurite unele aspecte, am ramas la intrebarea cea mai importanta. De cit sa fie? De 320, ii prea mic, de 500, parca ar ajunge de 1 T mno da ce mare-i asta! Da ce sa fac cu el? Si uite asa am ajuns la concluzia ca as putea sa-mi transfer toata colectia de muzica pe hard. (majoritatea pe CD-uri ca de casete si viniluri n-oi avea timp sa le digitalizez ) .

Fuga fuguta la e-mag. Ies satisfacut cu un  hard de un T in brate si il montez pe agregatu de desktop, cam imbatrinit. Aaa asta al meu  n-are quad-uri, core-uri si alte alea, da inca merge. Si uite asa de trei zile bag cite 10-12 discuri pe zi. Am dat jos de pe net un program “Media Monkey” si ii dau bataie .Acum insa ma intreb cind o sa termin, pentru ca stiva de discuri trece de 300. Poate ajunge chiar si la 400. Si…m-am cam plictisit dupa 30 de discuri.

In paralele ma tot uit dupa un Dell sau HP de desktop ca sa am ceva serios la ce sa leg hardu’ asta de un T. Vreo sugestie? Hooo, da sa fie in buget, ca “cu bani stie oricine”.

[facebook_ilike]

Share

Iar despre Legea Invatamintului

N-am disparut chiar de tot din on-line, dar asa cum scriam in urma cu vreo doua saptamini, in cazul meu activitatile jurnalistice din off-line ma tin uneori departe de acest mediu 🙁

Constat ca in ceea ce priveste Legea Invatamintului, intrata in vigoare in aceasta saptamina, disputele sunt departe de a se stinge.

La Cluj majoritatea  profesorilor din Universitatea Babes Bolyai au semnat un document de protest prin care contesta prevederile din aceasta Lege potrivit carora profesorii universitari care au implinit virsta de 65 de ani trebuie sa se pensioneze. Am discutat joi seara cu profesorul Michael Shafir despre acest subiect. Concluzia domniei sale era ca avem in fata o Lege cu 365 de articole, cite unul pentru fiecare zi, produsa de  un Guvern incompetent sau totalitar.

Cu alte cuvinte, potrivit Legii, profesorii care au implinit virsta de 65 de ani ar fi trebuit sa iasa la pensie si daca doresc sa-si continue activitatea sa fie platiti…cu ora. Spun, ar fi trebuit, pentru ca ieri dimineata (joi) paragraful respectiv a fost aminat pina la incheierea anului universitar. Problema ramine una foarte sensibila pentru ca in universitati nu au intrat tineri in rindul cadrelor didactice care sa poata fi avansati pe repede inainte, deoarece posturile au fost blocate. Sa nu uitam ca foarte multi tineri care ar fi putut face cariera in universitatile din Romania au renuntat la aceste slujbe sau au plecat din tara. Ce se va intimpla la finalul anului universitar?

Studentii au contracte de studii cu universitatile care trebuie sa le ofere  servicii educationale. Daca profesorii dispar, nu are cine presta aceste servicii. Situatia scolilor doctorale e si mai grava pentru ca, asa cum a functionat sistemul pina acum, aceste scoli sunt conduse doar de o parte a profesorilor, majoritatea aflati acum in pragul pensionarii.

Am mai scris pe blog despre acest subiect, cind constatam ca unele reglementari din Legea Educatiei sunt intr-adevar salutare si aduc un aer de modernitate. Profesorul Mircea Miclea, fost presedinte al comisiei prezidentiale pentru  politici in domeniul educatiei, a prezentat intr-o emisiune de televiziune o parte a acestor prevederi, cred, alese pe sprinceana. Cred in continuare ca cea mai mare problema a acestei Legi este ca ea propune niste schimbari majore fara a tine cont de realitatile sistemului si  fara a avea un pachet coerent  cu norme de aplicare, cu  termene realiste (cit trebuie sa treaca pina cind un tinar universitare ajunge la statutul de profesor?), cu masuri logistice concrete in cazul invatamintului preuniversitar (sunt peste tot masini sigure pentru a transporta elevii din scolile care se inchid?) . Intrebarile sunt in continuare numeroase si ridica probleme de fond. In aceste conditii nu vad cum pot disparea controversele pe margine Legii Educatiei. Poate doar daca ne concentram pe coruptia din vami.

[facebook_ilike]

Share

Avem echipa

Sapatmina care tocmai se incheie ne-a adus din punct de vedere jurnalistic citeva provocari serioase. Toate evenimentele Clujului s-au intimplat, parca, la Catedrala Mitropolitana din Piata Avram Iancu. Am reusit si noi sa ne onoram la Radio Cluj de pozitia pe care o ocupam pe piata media locala si regionala concentrind o buna parte a resurselor noastre spre ceea ce se intimpla in centru. Reactiile pe care le-am primit ma si ne incinta. As spune ca am incercat doar sa fim aproape de clujenii care au trecut intr-un numar impresionant de mare sa-si ia la revedere de la o personalitate uriasa a ortodoxiei romane si nu numai IPS Bartolomeu.

Le multumesc acum si aici colegilor mei pentru implicare:

Dragi colegi,

Astazi am fost foarte prins cu trebi importante si nu am apucat (nu am uitat!) sa va multumesc pentru felul in care am reusit impreuna sa gestionam cele trei zile speciale din saptamina aceasta. Ma refer la felul in care ne-am adaptat si am acoperit editorial funeraliile IPS Bartoloeu Anania.

In primul rind ii multumesc lui Ovidiu pentru devotamentul de care a dat dovada si pentru orele petrecute in frig pentru acest subiect . Ovi, intelegerea noastra ramine in picioare J. Le multumesc si colegilor de la actualitati (stiristi mai vechi sau mai noi, prezentatori AS, BD sau editori)  care au stiut sa se adapteze si sa gestioneze punctual toate informatiile care au venit  pe acest subiect in stiri,in AS si BD. Ca mai avem inca printre noi personaje care-si dau cu parerea  pe un subiect de asemenea importanta, si-si vad in continuare de propriile lor interese fara sa puna mina pe un reportofon sa ajute echipa, si asta e drept. Dar, chiar si fara ei am demonstrat ca atunci cind situatia o cere putem fi o ECHIPA. Bine ma Andi!(ai si tu meritul tau, da’ tu “nu-ti faci decat datoria” 🙂 )

O repet si aici: Andreea Leonid  a fost magistrala in transmisia de ieri de la Catedrala cind a stiut sa gestioneze informatia audio si sa o imbine cu niste interventii pe subiect absolut geniale. Felicitari !

Multumiri si pentru Vasile Tomoiaga si Oana Cristea care au adus in atentie si celelalte laturi ale personalitatii IPS Bartolomeu in emsiunile de seara.. Liliana multumesc pentru “stand-by”-ul de joi si Cristi pentru atmosfera sobra din EM.

Echipa noastra a fost intregita de colegii de la tehnic  care au facut o treaba excelenta asigurindu-ne sunetul de la Catedrala ( o chestie complicata cu ISDN-uri si alte cabluri J) sau mixind sunetul cu vorbele in studio (Jutko).

Concluzia mea este ca daca vrem intr-adevar putem fi o echipa. Multumesc tuturor pentru ca imi doream de multa vreme sa resimt gustul lucrului bine facut impreuna.

B.R.

P.S. Daca am scapat pe cineva sa ma ierte,   aportul fiecaruia a fost observat si contabilizat. De vina ar putea fi doar graba 🙂

Share

Presedintele a fost astazi la Cluj

Presedintele Traian Basescu a fost astazi la Cluj pentru a-si lua ramas bun de la cel care a fost Mitropolitului Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului IPS Bartolomeu Anania. Am fost si eu la fata locului de unde am facut interventii in direct la Radio Cluj.

Mi-am reamintit de una dintre cele mai dure meserii din lume, cea de fotoreporter. Iata citeva cadre surprinse acolo

Share

Ioan Muslea

Nu v-am povestit niciodata despre domnul Muslea.

Ioan Muslea e un jurnalist old school, figura marcanta a luptei anticomuniste, pasionat de jazz si film, fost director al studioului de Televiziune din Cluj.

Eu il cunosc de cind eram copil. Era amic cu tata si schimbau casete video intre ei. Ma incanta de fiecare data ca ma lua in serios. Aveam 10 poate 12 ani. Il salutam si se oprea de fiecare data sa schimbe citeva cuvinte cu mine si mie imi placea ca ma trata aproape ca pe un adult. De atunci au trecut citiva ani buni (peste 25…). Am ajuns sa lucrez in presa si am aflat mai multe despre el. Apoi a devenit director la postul de televiziune din Cluj care functioneaza in cladire cu radioul meu. Mai apoi s-a pensionat si il mai intilnesc din cind in cind in cartier, fiind vecini.

Azi m-a sunat sa ma intrebe cind fac emisiunile de jazz in locul regretatului Coli. I-am comunicat orele si mi-a spus Am sa te ascult sambata, dar sunt convins ca faci o treaba minunata. Momentele acestea sunt clipe pretioase pentru mine. L-am intrebat ce mai face si mi-a marturisit ca scrie o istorie a jazz-ului in revista Tribuna , demers jurnalistic despre care, spre rusinea mea, nu stiam. Acum pot sa citesc pe internet paginile semnate de el si va recomand sa le parcurgeti, evident, daca va pasioneaza domeniul.

Pina una alta va invit sa ascultati jazz la Radio Cluj, simbata de la ora 18 cind il  putet intilni pe  Lee Morgan

[facebook_ilike]

Share