O saptamina plina

Uau ce saptamina. Ieri am organizat doua evenimente prin agentia 4media, care ne-au iesit perfect. Mai avem piatra de incercare de la sfirsitul acestei saptamini-Raliul Clujului, dar daca tinem cont ca din 2003 facem asta an de an nu sunt motive suplimentare de stres.

Intre timp ma lamuresc cu proiectul editorial “dezbatere RMGC”.

Deocamdata pot sa va spun ca va fi un set de patru emisiuni radio, a cite 50-55 de minute fiecare, pe patru teme de interes  legate de proiect:economie, patrimoniu, mediu, comunitate.

Sunt in faza sintetizarii intrebarilor si a problemelor care vor fi abordate in fiecare editie. In paralel cautam reprezentantii contestatarilor cu argumente pe temele anuntate mai sus.

[facebook_ilike]

 

Share

Am si eu hatersii mei

De dimineata am aflat ca am si eu hatersii mei. Ca, asa-i sta bine omului cu aparitii pe sticla, pe unde hertiene si…culmea nesimtirii si un pic de blog.

Am aflat ca am si io hatersii mei in rindul…unui partid si ai colegilor de breasla. Cum vine asta? Pai am sa va explic mai detaliat la momentul potrivit…Deocamdata nu vreau sa le dau apa la moara.

Dar, povestea e simpla. Tu avansezi, el nu. El are rude prin alianta care zic  ca au greutate in oras si carora li se spune ca esti dusmanul lor. Rudele astea nici macar nu te cunosc. De aici incolo e foarte simplu. Partea faina e ca aceste personaje nu au cojones sa ti-o spuna in fata pentru ca “ele vor sa fie in umbra”… Si nu ti-o spun pentru ca…nu au ce sa-ti spuna. Pentru ca ,spre deosebire de “ocrotitul lor” din interior eu nu ma duc sa cer avantaje atunci cind apa  curge  pe la moara lor. Si nici nu dau limbi. Si uite asa ei trebuie sa ramina in umbra si acolo  ramin…

Cum era chestia aia? Haters gonna hate? Mno dati-i drumu’. Si tare mi-ar placea sa aflu si eu ce plasmuiri va nasc “prietenii” in cap ca sa ma amuz si eu… Le aflu ca doar “cu aflatu” ma ocup..Da’ in 2012 poate vorbim altfel fiindca eu tot jurnalist ramin, asa cum am facut-o in toti anii cu alegeri…

[facebook_ilike]

 

Share

Astia-s nebuni!

Asa a zis o ingrijitoare din studio cind a auzit interviul pe care l-am facut in aceasta dimineata cu alpinistul Vasile Cipcigan.

Vasile impreuna cu Ovidiu Ratiu au un proiect personal care se cheama “sapte pasi pe acoperisul lumii”. Detalii gasiti si pe pagina lor www.7pasi.ro Astazi ei pleaca spre Alaska intr-o expeditie de trei saptamini in care vor sa cucereasca unul dintre cele mai periculoase virfuri din lume. Intr-un top al periculozitatii McKinley e pe locul 8. Asta spune multe despre “nebunia” lor.

Cunoscutul alpinist  Fane Tulpan s-a alaturat si el acestei expeditii dupa ce s-a refacut in urma unui grav accident suferit anul trecut. Adrian Andone, tot din Sibiu, intregeste team-ul temerar.

Am facut un parteneriat media inedit pe Radio Cluj cu ei. Imediat ce Vasile mi-a povestit de proiectul lor, undeva in iarna trecuta, i-am oferit sprijinul nostru. Practic pe Radio Cluj va putea fi ascultat un jurnal telefonic transmis de Vasile cu ajutorul unui telefon care opereaza prin satelit. Deocamdata nu pot anunta care sunt reperele acestor interventii pentru ca telefonul va fi preluat din Anchorage, Alaska cu 25 de minute disponibile.

Pe undeva ii admir pe acesti baieti pentru curajul lor. Ma gindesc ca aceste incercari in care te lupti cu limitele tale sunt cele mai tari provocari la care te poti supune. Nu cursele de viteza, nu sariturile din avion… Daca ma gindesc la acele minute, ore, zile si nopti pe care le petreci doar cu tine si partenerul de expeditie  intr-o situatie de permanenta incercare si tensiune , intrebarea “as face fata?” devine obsedanta.

Dupa ce i-am spus lui  Vasile fraza de mai sus,  m-a invitat sa-i insotesc in noiembrie anul acesta in incercarea de a cuceri Aconcagua in America de Sud. Daca accept sau nu, totul depinde de recuperarea mea fizica (sunt iesit din forma), de job, de familie, de sponsori. In acest moment nu cred ca voi face aceasta expeditie… Dar intrebarea “as putea face fata?” revine mereu…

Deocamdata le tin pumnii celor patru si abia astept sa-i vad inapoi.

[facebook_ilike]

Share

Sar scantei aurifere in blogosfera

Observatia mea ca despre proiectul Rosia Montana se discuta emotional si ca inca nu exista  o dezbatere reala pe subiect, este confirmata. Am primit si eu un comentariu care ridica intrebari pertinente si pe care m-am decis sa le iau in seama in proiectul jurnalistic  pe care vreau sa-l fac pe subiect. Proiectul este in lucru iar forma finala acestuia o voi expune aici.  Si prietenul DanCiulea a incasat comentarii acide, pentru ca, vorba lui, daca scri ceva despre RMGC insemna ce esti de partea lor.

Acum, vin insa cu o provocare. Daca partea pro o cunoastem (evident ca voi folosi oamenii de comunicare ai RMGC) nu  sunt foarte lamurit care sunt cei mai credibili/organizati/documentati potrivnici. Cunosc raportul Academiei Romane si voi lua legatura cu unul dintre semnatarii memoriului. (ma tine sa fac asta ca jurnalist). Asadar,  astept mesaje despre care sunt cei mai potriviti vorbitori “contra” si eventual datele lor de contact.

[facebook_ilike]

Share

Proiectul RMGC discutat cu bloggerii

Proiectul Rosia Montana propus de Compania Gold Corporation a fost discutat la Cluj la sfirsitul saptaminii trecute intr-o sesiune Q-A la care au participat directorul RMGC-Dragos Tanase si directorul de comunicare al companiei, Catalin Hossu. (Multumesc Fegari pentru link-uri 🙂 )

Intilnirea a fost organizata si moderata de agentia de relatii publice The Practice care au invitat, spun ei, bloggerii reprezentativi din oras. Printre ei m-am numarat si eu, desi inca nu ma consider un blogger reprezentativ. Probabil a fost interesant pentru ei faptul ca sunt mai mult jurnalist decit blogger.

Am facut mai multe emisiuni despre proiectul Rosia Montana, dar de cele mai multe ori lipseau in discursul invitatilor mei de la Televiziune sau Radio contra-argumentele la argumentele celeilalte tabere. Din cauza unui viciu de comunicare pe care Dragos Tanase l-a recunoscut in fata celor prezenti vineri seara la Casa Tauffer din Cluj, in atentia opiniei publice au ajuns mai mereu opozantii acestui proiect. Chestiunea asta  tine si de faptul ca “potrivnicii” sunt mai vocali si reusesc cumva sa atraga atentia reporterilor tocmai prin actiuni inedite, radicale si contestatare.

Am participat la acest eveniment in primul rind din dorinta de a ma documenta. A fost o buna ocazie pentru mine de a capata niste informatii ” de la sursa” lipsite de interpretari. S-a discutat despre proiectul in sine (multe date tehnice), despre impactul asupra mediului si comunitatii, mai putin despre interferentele politice in proiect desi subsemnatul a ridicat si aceasta problema.

Concluzia mea este ca acest proiect are nevoie de o dezbatere reala. Nimeni nu a pus fata in fata argumentele si contra-argumentele. Ideile celor doua tabere (pro sau contra) ieseau la suprafata separat, de cele mai multe ori intr-o nota emotionala, care asa cum va asteptati, distorsoneaza puternic.

Am sa fac partilor implicate o propunere. Vreau sa realizez o serie de emisiuni in care sa pun fata in fata cele doua tabere. Lucrez inca la proiect dar cred ca vom merge pe ideea “afirmatie”(argumentata) versus “afirmatie” (tot argumentata). Asa cred ca voi reusi ca jurnalist sa-mi fac datoria lasind publicul sa aleaga in cunostinta de cauza daca e pro sau contra.

Ca jurnalist de stiri m-am obisnuit sa nu interferez cu opinii personale o tema sau alta, desi daca ma uit la televiziunile de stiri constat ca acest lucru nu se mai practica. Dar, fiindca acum suntem pe blog pot sa-mi exprim si eu parerea. Am s-o formulez cu ajutorul intrebarilor:

Exista un plan alternativ pentru oamenii din Muntii Apuseni?

Are Romania capacitatea de a derula singura in zona un proiect de acest tip, chiar si folosind o alta tehnologie?

Suntem in situatia de a ne permite sa renuntam la veniturile generate de acest proiect?

Dam sau nu dam aurul? De ce da sau nu? Ce cistigam si ce pierdem intr-un sens sau altul?

Cred ca aceste intrebari pot fi folosite de toti cei care sunt preocupati de  subiect.

Va tin la curent cu proiectul jurnalistic pe care vreau sa il initiez pe aceasta tema.

PS1. Foarte faina intilnirea cu bloggerii clujeni.  Am avut impresia ca sunt mai buni decat o parte a colegilor mei din presa care merg la conferinte de presa unde inghit tot ce le spun organizatorii, fara sa puna macar o intrebare.

PS2. Recunosc si eu ca am cinat pe banii RMGC alaturi de colegii de blogareala. Sarut-mina pentru masa!

[facebook_ilike]

Share

Produse editoriale in teritoriu

In urma postului de ieri am primit mai multe intrebari legate de afirmatia pe care am facut-o cum  ca in presa locala se pot gasi proiecte editoriale mult mai bune decit cele centrale.

Chestiunea sta tot in diferenta de perceptie a ce este important in Bucuresti vs. ce e important in teritoriu. Sa ma explic:

Jurnalistii din Bucuresti alearga dupa subiecte care in teritoriu nu valoreaza nimic. Spre exemplu lupta dintre Irinel si Monica sau Oana vs Pepe sau cita otrava a baut Madalina sau traficul inchis in Bucuresti pentru lucrarile de introducere a apei… nu au nici o relevanta pentru teritoriu.

Toti cunoscutii mei discuta despre aceste subiecte “mondene” din perspectiva preocuparilor presei (uite ba de ce se ocupa astia de la iRealitatea) si nu din perspectiva conflictului propriu zis. Ce se intimpla intre cele doua parti nu intereseaza decit pe cocalarii si piti-urile care au ajuns in televiziuni si cred ca presa inseamna exclusiv rating.

Mai am un exemplu:Gigi Becali. Prezenta sa in majoritatea stirilor de sport (daca se pot numi stiri din sport) precede momentul in care  el facut Partidul Noua Generatie. Pe seama unui fals sentiment de crestere a popularitati, el candideaza in alegerile Parlamentare dar nu face scorul minim electoral. Daca ne uitam la cifre el a strins undeva spre 5 la suta in Bucuresti si pina in 1 la suta in teritoriu. E clar deci, ca aceste personaje sunt create de bucuresteni pentru ei. Situatia se va repeta probabil anul viitor cind “senzationalul jurnalist” (ma dor degetele cind scriu despre el ca jurnalist ) de la Zero TV isi va inscrie partidul in cursa electorala.

Marele avantaj al presei stabilite in Capitala tine de resurse. Au suficienti bani sa ambaleze foarte frumos produse proaste. Printuri care arata bestial, bugete de promovare generoase, add-uri de calitate, elicoptere pt survolat vilele paduchiosilor… Pe de alta parte, in local vezi si in prezent  texte bune si campanii cu substanta linga poze alb negru sau pe hirtie de slaba calitate.

Aceasta potenta a presei dimbovitene a atras majoritatea jurnalistilor buni si …curajosi din teritoriu. Imi amintesc de zilele in care faceam teren alaturi de Dragos Stanca pe vremea cind el lucra pentru Radio Contact Cluj.

Acest joc al (i)relevantei pentru public are din pacate si un efect pervers, major. Chiar daca se ofera circ, jurnalismul romanesc reuseste doar sporadic sa informeze corect publicul. Sa aduca informatiile esentiale in atentie si sa creeze acel fluviu de comunicare esential intr-un stat normal functional. Consumatorii (receptorii de mesaj media) sunt fortati sa se uite la spuma marii, unde informatia e egala cu opinia, unde comentariile capata prea des titlul de adevar absolut. Intre timp, dedesubt, nisipurile se schimba, se joaca, se modeleaza dupa interesele unora care stiu cind si cum sa comande o mica furtuna intr-un pahar. Si ala pe jumatate gol…

[facebook_ilike]

Share

Efecte colaterale in presa locala

De cite va zile citesc  despre inchiderea editiilor locale ale Adevarului. Opinii ale insiderilor, ale investitorilor in presa si chiar ale cititorilor despre acest caz.

Nu se face o gaura in cer prin inchiderea acestor ziare locale, e drept. Au mai fost si altii care au inceput fulminant si au disparut subit.Dar, daca analizam putin ce se intimpla pe piata media, si efectele pe care le are situatia actuala ,chestiunea devine putin ingrijoratoare.

Presa locala este total diferita de presa centrala. Mogulii fac jocurile la Bucuresti, reusind sa atraga bugetele de publicitate in oala lor in discutii care au loc, exact!, tot la Bucuresti. Aruncarea unui oscior de ros catre un ziar sau televiziune locala de catre marile corporati este vazuta ca o curiozitate si nu ca un pas strategic de investitie pentru un target bine definit.

Problema sta in diferenta enorma care exista intre capitala si …provincie. Faptul ca jurnalele de stiri ale televiziunilor prezinta la nivel national informatii cu impact doar pentru bucuresteni sau ca stirile din teritoriu trateaza aproape exclusiv senzationalul arata care este ritmul muzicii in raportul dintre presa centarala si locala.

La nivel national, trusturile de presa autohtone creeaza continut si fac presiuni pe bugetele de publicitate si cercurile de interese cu sediul tot in capitala. Iesirile lor in spatiul extra-Dimbovitean nu au fost nimic altceva decit un exercitiu de forta, de a arata care dintre ei e mai potent si are o influenta mai mare si asupra consumatorilor de presa second hand din teritoriu. Un argument in plus si nimic altceva.

Am mai spus acest lucru: presa locala din Romania are nevoie de un buget serios ca sa bata in audiente ofertele centrale. Exista proiecte jurnalistice muuuult mai competente fata de propunerile manelistice cu care ne intimpina destul de des  presa centrala. Problema e ca nici o incercare (vezi Ringier si altii) de a te stabili in afara Bucurestiului si a duce o lupta pe audienta (implicit si pe bugetele de publicitate) peste Carpati nu a avut succes. De ce? Pentru ca din punct de vedere economic Romania a fost dezvoltata pe sistemul Bucuresti si restul. Un leu din teritoriu inseamna 3 lei in Bucuresti. Un post in teritoriu inseamna un salar mai mic fata de acelasi post in Bucuresti. Prin urmare, nu poti face presa locala serioasa cind in urbanul mare ai maxim doua, trei  firme care gindesc corect din punct de vedere al resurselor alocate pentru marketing si publicitate. Si acestea merg de cele mai multe ori spre canalele centrale in lipsa unor oferte coerente in teritoriu.  Oricit de bogata ar fi firma care deschide un bussines de presa in afara Bucurestiului,  in citiva ani se vede nevoita sa plece pentru ca nu are de unde sa atraga venituri prin publicitate.

Toata aceasta situatie are insa si o latura “perversa”. In conditiile acestea prafoase jurnalistii locali sunt mai coruptibili si mai usor de cumparat. Ioana Avadani de CJI imi spunea intr-o emisiune ca sunt redactii locale care ar face orice pentru 500 de euro. Efectele acestei vulnerabilitati s-au vazut deja in teritoriu (jurnalisti-santajisti, jurnalisti lingatori pe la partide, emsiuni  de tipul oda conducatorului, s.a.m.d.). Ele se vor simti mult mai pregnant in anul electoral ce urmeaza. Deja au aparut posturile de televiziune sau ziarele cu target exclusiv pe bugetele de campanii electorale. Fiti siguri ca dupa 2012 vor disparea si ele tot pentru ca nu-si vor putea sustine existenta intr-o piata publicitara care infloreste exclusiv pe malurile Dambovitei.

[facebook_ilike]

Share

Suntem hoti sau victime?

Dupa postul de ieri m-am hotarit sa ma intorc la Iphone4. Sunt foarte obisnuit cu IOS, n-am nimic cu fanii Android dar puterea obisnuintei isi spune cuvintul.

Azi am avut o noua situatie de rahat la servici…. Au disparut niste bani strinsi pentru o cauza buna. Cineva i-a luat efectiv cu tot cu lista de donatii.

Ma eu unul nu-mi revin…Stiu ca daca te uiti la TV sau citesti un ziar gasesti zeci de asa zisi oameni de afaceri care nu-si pot justifica primul milion. Au furat de pe unde au putut, au spart conturile ascunse ale fotului PCR, Dumnezeu stie ce au mai facut. Poate ca acest model al “inavutirii peste noapte” e atit de extins si inradacinat in orizontul nostru de implinire personala incit unii pot recurge si la astfel de gesturi furind de la colegi.

Acum o saptamina la Cora m-am dus cu familia sa vedem expozitia de caini utilitari. Luca a descoperit locul de joaca din fata magazinului si a vrut sa stea acolo. Am ramas eu de garda in timp ce Andreea facea cumparaturile saptaminale. La un moment dat vad pe una dintre bancutele de acolo un portmoneu negru. L-am luat, m-am uitat in jur, poate vad persoana care cauta ceva pe sub bancute. Nu era nimeni. L-am deschis: bani  si toate actele unui barbat. Adresa din buletin mi-a sugerat sa il duc eu acasa la om fiindca locuieste aproape de mine. Peste vreo cinci minute vad un barbat indreptindu-se catre o doamna cu doua fetite aflate si ele  la locul de joaca. Il recunosc dupa poza din buletin. Ma indrept spre el si il interpelez “Domnule X?” Omul se uita lung la mine si zica un da mirat. V-ati pierdut portmoneul! I-l dau, imi multumest cam stinjenit si plec. Nu vroiam sa scriu despre aceasta intimplare, dar m-a mirat putin reactia omului caruia nu-i venea sa creada ca cineva i-a returnat portmoneul cu tot continutul in el (bani, acte…). Ceva din reactia lui imi spunea ca nu-i venea sa creada ca asa ceva se poate intimpla. Nu stiu daca descoperise intre timp ca si-a pierdut portmoneul si se resemnase sau chiar a fost surprins ca l-a pierdut (ii cazuse din buzunar).

Cred ca noi ne-am resemnat in fata fatalitatilor de acest gen spunindu-ne undeva in inconstientul nostru ca e normal sa fim furati, e normal sa fim inselati, e normal ca cineva sa profite de pe urma noastra s.a.m.d. Si credeti-ma sunt unii care au transformat acest complex de fatalitate al nostru intr-un avantaj bine jucat in favoarea lor.

[facebook_ilike]

Share

Nokia, I am sorry! You failed!

De patru zile nu am net acasa. Nu ca asta ar fi o tragedie, dar cind te obisnuiesti sa adormi cu Ipad-ul in brate rasfoind ziarele sau sa-ti verifici mail-urile dimineata devreme, lipsa bitilor pe firul oferit contra cost te cam enerveaza. Nu e vina provider-ului nici a bugg-urilor de la Windows ci a …..Tashei. Firul de la splitterul de telefon i-a trecut pe sub botic si ca un mic rechin ce se crede, l-a sectionat in vreo patru locuri.

Am stat pe net-ul pe care il am pe telefon de la Orange. Problema e ca nici asa nu am reusit sa-mi acopar nevoile de comunicare pentru ca posed cel mai incompetent telefon din lume. Un Nokia N8. Am fost mare fan al finlandezilor dar telefonul acesta imi scoate peri albi. Am fost posesor fericit  de Iphone 3, Iphone 3GS si Iphone4. Patruns insa de un virus trecator al schimbarii m-am aruncat pe acest N8 care face de ris toata munca de pe vremea cind Nokia era cel mai tare brand de pe piata. Instabil, tastura qwerty disponibila doar in landscape, aplicatii care se intrerup, mail-uri netrimise, and so on. Pastrez de back-up un E63 care cred e cel mai inalt nivel la care au putut ajunge finlandezii inainte sa se dea pe smartphoane.

Veci nu mai fac greseala asta. Symbian-ul e un esec total. Imi pare rau, dar asta e!

[facebook_ilike]

Share

Mi-am bagat actele

Mi-am depus actele pentru permis. Sa va povestesc aventura pentru ca s-ar putea sa aveti nevoie de unele “ponturi”.

Daca permisul de conducere a expirat trebuie sa va faceti si analizele medicale. Puteti fi scutiti de plata a 100 de lei daca va treziti la timp si schimbati permisul inainte ca acesta sa expire efectiv pentru ca in acest caz nu mai trebuie analize medicale. Cert e ca odata cu aventura mea s-au mai trezit vreo doi colegi ca le-au expirat permisele iar unuia chiar buletinul.

Povestea analizelor este ca pe site-ul prefecturii Cluj sunt postate niste policlinici/cabinete care fac astfel de evaluari medicale insa in realitate ele nu le fac. Umblind sa gasesc un loc unde se pot face acestea am gasit un cabinet medical pe strada Motilor 62 in Cluj Napoca unde pentru 100 de lei ti se pun cele 5 stampile in 10 minute.

Apoi trebuie sa platesti 68 de lei pentru plasticul propriu zis. Copie dupa analize, copie dupa buletin, permisul in original si Cartea de Identitate si te prezinti la Biroul de Permise de pe  strada Albac. Partea buna e ca acest birou se afla in fostele spatii ale Auto Mircea din capatul cladirii si nu in acelasi loc cu inmatricularile si programarile pentru examenele de conducere.

In cazul meu situatia a fost mai speciala pentru ca in ziua in care m-am dus prima data acolo permisul retinut de nenea Politist din Tarnaveni nu a ajuns la Cluj. Desi el era expirat, functionarii de la ghiseu trebuiau sa-l primeasca prin posta de la Tarnaveni. Neasteptat pentru “portretul robot al functionarului roman” domnul de la ghiseu mi-a dat numarul de telefon sa verific inainte de a veni a doua oara, daca permisul vechi a ajuns la ei. Culmea, relatia de comunicare chiar a functionat! Ieri am sunat, au verificat si actul venise. Asa ca m-am dus iar la ghiseu, am facut poza, mi-au prelungit dovada cu inca 15 zile si acum astept permisul nou prin posta.

Concluzia este ca in ceea ce priveste prezenta institutiilor statului in online suntem inca pe spate, dar ca serviciile la ghiseu par a se imbunatatii. Nu a fost asa de dificil pe cit ma asteptam sa rezolv aceasta mica problema administrativa.

[facebook_ilike]

Share