Despre țigani și șefi

Încerc de două săptămâni să îmi mențin tensiunea arterială în limitele sănătoase dobândite în extrem de scurta vacanță petrecută în Mallorca. Un loc unde aș vrea să mă mut…ieri.

Din păcate, atmosfera locală mă pune la grea încercare. Incompetența unora, isteria mesajelor publice pe care trebuie să le înghit datorită slujbei, absurditățile cotidiene ale sistemului, cinismul generalizat sunt doar câțiva din factorii de risc cu care mă confrunt…

Am asistat la un moment dureros care spune foarte multe despre mentalul colectiv românesc. Expresia aceasta introdusă de sociologii mediatizați pe sticlă vrea să subsumeze toate reflexele noastre sociale, felul nostru de exprimare și manifestare socială. Din păcate, mentalul acesta este unul care adună și promovează doar părțile negative și comportamentele care pe mine mă fac să mă gândesc tot mai des la emigrare, la retragerea pe o insulă și la viitorul copilului meu. Nu sțiu cum voi reuși să-l feresc sau să-l pregătesc pentru un sistem social al nonvalorilor, al parvenimsului și al mitei care bate orice valoare individuală. Noi punem în acest mental toate lucrurile negative din lume și uităm de lucrurile importante care fac o nație să fie învingătoare-persevernță, atitudine proactivă, implicare, soluții, comunicare reală, fermitate ș.a.m.d.

Zilele trecute am intrat în piața din cartierul Grigorescu să cumpăr un kilogram de roșii.La intrarea în piața un domn și o doamnă discutau cu un tânăr bățos care emana aerul autorității. Știți voi:gesturi largi, agenda într-o mână, mobilul în cealaltă, vocea ridicată suficient pentru a fi auzită de toată suflarea…

În fața mea urca cele câteva trepte de la intrare o țigancă cu un copil mic în brațe. Era evident că era o cerșetoare, dar intra în hală ca orice altă persoană.

Când a ajuns în dreptul tânărului imberb investit cu autoritate printr-o schemă locală de promovare pe criterii politice, acesta o întreabă bățos: În ce scop? Adică, o variantă originală a întrebării Ție ce-ți trebe? Femeia îi răspunde cu un glas stins: Vreau o cană de apă pentru asta mică . Bine dar repede și ai plecat, vine răspunsul puțoiului șef.

Femeia traversează hala spre toaletă iar eu mă duc să-mi aleg roșiile. De la vânzătoare aflu că repectivul era chiar ȘEFUL.

Mi-a căzut foarte greu incidentul acesta. Sunt printre cei care susțin cu tărie revenirea la denumirea de țigan în locul celei de rrom, din cauza confuziei care se creează în afara țării între români și rromi. Dar, nu pot să accept o astfel de atitudine. Poziția acestui ȘEF e una care ilustrează perfect felul nostru de a ne raporta la lume. Nu suntem în stare să purtăm o discuție pe tema numelui acestei minorități, nu suntem în stare să ne ținem în frâu cetățenii care ne fac de râs peste hotare, nu suntem în stare să suprimăm drepturi cetățenești pe baza unor dovezi de implicare în rețele internaționale de infractori, dar suntem foarte buni în a face pe erecții în fața unei amărâte care vrea o cană de apă…

Cineva a scris pe facebook următorul text: Nu mi-e rușine că sunt român, mi-e rușine că alții sunt români! Perfect adevărat. Și vă rog să mă credeți că exact așa am simțit și eu când am vazut-o pe cerșetoarea acesasta în ușa minunatei catedrale La Seu din Palma, care când ne-a auzit vorbind românește și-a acoperit fața cu mâna. Și nu a fost singura pe care am întâlnit-o în minunata capitală.

Oare n-ar trebui ca noi să facem ceva în această direcție, pentru a schimba percepția europenilor la adresa românilor? Aaaa, am uitat…. avem teme naționale politice de gravă și strictă actualitate muuuult mai importante! Deschideți televizorul pe un post de știri ca să vă lămuriți.

Share

La masă cu BCR Leasing Rally Team

Aseară am luat masa cu o bună parte a echipei BCR Leasing Rally Team. Am mancat la varice, la amicul vesel (citat Alex Filip). initiativa i-a aparţinut lui Edwin Keleti care crede în continuare că cea mai bună pizza din Cluj se vinde la dugheana de mai jos situată la intersecţia străzilor Izlazului cu Mehedinţi vis-a-vis de Centrul Comercial Big.

 

Share

Nils P Molvaer, am visat cu Chuck Norris!

Concertul lui Nils Petter Molvaer de la Casa TIFF de marți seara a fost mai mult decât… ciudat.

În primul rând aș vrea să ne lămurim asupra unei chestiuni. Nu e jazz! Orice altceva a fost, dar nu jazz! Dealtfel, l-am întrebat chiar pe el cum ar descrie muzica sa în cuvinte și a spus simplu I don t know. Maybe interferences? Să-i spui jazz, doar pentru că nu îl poți încadra într-un sistem clasic al genurilor muzicale sau pentru că omul a venit pe scenă cu o trompetă, nu mi se pare corect.

Aseară, după concert, în mașină am pus repede pe Rock FM pentru că nu mai puteam îngurgita alte ciudățenii cum erau și cele de pe CD-ul cu Jan Garbarek pe care îl ascutam la volan. Îmi trebuia ceva simplu, ritmat, patru note într-o măsură. 1,2,3,4 și iar 1,2,3,4 era tot ce-mi trebuia. Și-o bere…Phoenix-ul cu Mica Țiganiadă părea OK la fel ca și Staropramen-ul de la non-stop.

M-am gândit serios la ce a însemnat concertul lui Molvaer pentru mine. Atâta m-am frământat, încât pe la trei noaptea m-am trezit speriat dintr-un vis cu….Chuck Norris :). Se făcea că eram la un concurs de dans, Chuck Norris era în juriu și aștepta să vedem cum dansăm pe muzica lui …Nils Petter Molvaer.

Dimineața mi-am zis că sigur e muzică experimentală. Un mix între toate stilurile posibile, poate chiar și cu puțin jazz. Muzică experimentală electro-acustică. Un soi de muzică de avangardă. Și până la urmă pot zice că au fost momente când mi-a plăcut și când nu mi-a plăcut. Dacă l-ar fi auzit Mozart, spre exemplu, cred că ar fi luat-o la goană, avertizându-l și pe Beethoven să nu se apropie. Dacă l-ar fi văzut Miles Davis cum scoate efecte suflând invers în trompetă s-ar fi luat cu mâinile de cap. Dacă i-ar fi auzit Slayer ar fi sărit pe scenă să cânte împreună pasajele mai dure. Mike Oldfield s-ar cruci să vadă cum se scot efecte din trompetă, chitară sau chiar dintr-o lamă de fierăstrău. Roger Waters cu siguranță ar fi vrut să pună în paralel aparatura trupei Pink Floyd de pe Atom Heart Mother sau Pompei cu sculele pentru efecte  ale lui Nils și pedalele pentru ecouri ale chitaristului Stian Westerhus.

Aș spune că au fost patru muzicieni pe scenă-chitaristul Stian Westerhus, generator de efecte pe chitară preluate apoi în loop de efectele ce-i stăteau la picioare și, totodată, un tip cu porniri de metalist înfocat.

Bateristul Erland Dahlen a folosit din plin toate clopotele,cinelele și tuburile disponibile, fiind un instrumentist de o inventivitate ieșită din comun. A fost  singurul de la care am putut să prind tempo-ul pieselor, ținut lejer cu piciorul stâng pe fus. Practic, el stabilea tempo-ul, un cadru în care toți trei cântau aproape ce le trecea prin cap, asigurându-se că se sincronizează pe pasajele agresive și pe cele psihedelice, de mare efect.

Nils Petter Molvaer scotea efecte interesante și inedite din trompeta sa, predându-le  celui de-al patrulea instrumentist-un Mac Book Pro. Invenția lui Steve Jobs controla practic cutiile și firele la care era legată trompeta lui Nils generând sunete nemaiauzite.

Dacă cineva vă spune că a fost extraordinar, să-l credeți. Dacă vă spune că a fost frumos, să nu-l credeți. E un ipocrit dacă spune că i-a plăcut de la început pînă la sfârșit tot ce  s-a întîmplat pe scenă. Îți trebuie foarte mulți neuroni muzicali ca să înghiți tot show-ul așa, fără să știi ce te așteaptă. Și nu cred că cineva care a fost aseară la Casa TIFF era pregătit pentru un astfel de show.

Galeria foto de la concert, e aici:

Concert Nils Petter Molvaer la Cluj
Share

Contemporary Noise Sextet la Cluj. Post Scriptum

Concertul celor șase muzicieni polonezi de la Contemporary Noise Sextet ne-a propus o întâlnire cu jazzul contemporan de factură nouă. Există în permanență un conflict al puriștilor care spun că jazz-ul s-a terminat undeva înainte de bee-bop și cei care susțin ca formă a jazz-ului tot ceea ce se întâmplă pe o scenă pe care se întâlnesc diferite instrumente și care au în comun doar câte o linie melodică pentru ca fiecare instrumentist să meargă pe parcursul piesei  pe drumul său pentru o improvizație inedită. Dacă ar fi să răspund la întrebarea ce înseamnă jazz-ul contemporan cu siguranță nu aș putea da un răspuns general valabil. Astăzi ascultăm din milioanele de surse disponibile, orice.  Momentul în care stilurile interpretative , genurile muzicale și instrumentele clasice se întâlnesc cu aria instrumentală digitală  va fi unul al rezultatelor inedite, neașteptate, plăcute sau poate mai puțin plăcute. Raportarea la public e însă una care validează succesul unui astfel de experiment și care consacră un nume sau îl dă uitării pe altul.

Grupul polonez care a cântat aseară în curtea Casei TIFF (nu-i pot spune scenă) își trage rădăcinile din rock, a trecut  prin jazz-ul coloșilor ca Miles Davis și John Coltrane și lucrează la un proiect cu serioase influențe simfonice. Cel puțin asta îmi declara într-un interviu liderul formației, pianistul Kuba Kapsa. Și a avut dreptate.

Fratele lui Kuba, Bartek a oferit la tobe un ritm incendiar. Aproape toată interpretarea sa conținea înflorituri agresive, cu bătăi dublate pe premier și tomuri, cu accente puternice și alarmiste pe cinele. Bass-ul lui Patryk Węcławek susținea ritmul fără greșeală dând dovadă de o rigurozitate și o finețe demne de admirat (recunosc că am stat cu ochii pe el , eu fiind un novice al instrumentului 🙂 ). Împreună cu Kuba Kapsa la pian, am avea o formulă perfectă pentru un trio care ar face față cu brio unei concurențe ca E.S.T. , spre exemplu…

Dar, trio-ul acesta este ajutat de saxofonistul Ireneusz Wojtczak şi trompetistul Wojtek Jachna. Cei doi au intervenit într-o manieră fină și elegantă peste discursul energic al celor trei asumându-și rolul de a tempera ieșirile bateriei și discursul pianului. Pe finalul concertului au avut însă un moment în care au arătat că pot fi și guralivi în câteva solo-uri mai acute.

Cireașa pe tort a pus-o însă chitaristul Kamil Pater. El a scos mesajul energic și impetuos al trupei în fața audienței. Prin interpretarea temelelor, prin maniera de fatură rock prin care a energizat atmosfera, Kamil a fost cumva antemergătorul celorlalți cinci. Cu toate acestea a știut când să se retragă în spatele unor sunete psihedelice generate de chitara sa prin niște riff-uri foarte fine și de efect.

În concluzie, un concert foarte bun,umbrit doar de prezența în curtea Casei TIFF a unor nimeriți care  ascultă cu siguranță jazz doar pentru că e în trend la fel cum e a și smart-phone-u fără abonament de date. Țin să o remarc pe domnișoara blondă din stânga mea care tot concertul a stat la masă cu spatele la instrumentiști și a vorbit neobosită timp de aproape două ore cu o altă mâță . Dacă la astfel de spectatori adăugați fetele de la Martini și de la Camel care făceau sampling printre spectatori veți înțelege probabil de ce curtea unei case vechi, transformata în terasă de bar nu e tocmai potrivită pentru astfel de momente. Ori concert, ori bar de fițe. Mă tem că la concertul lui Nils Peter Molvaer de mâine seara nu o să aud mare lucru.

Contemporary Noise Sextet la Cluj

 

Share

Kuba Kapsa

 

Până prelucrez interviul cu Kuba Kapsa iată câteva poze de la interviul pe care mi l-a acordat astăzi, 3 iunie la Casa TIFF pentru emisiunea Jazz la Radio Cluj. În această seară de la ora 22.00 Contemporary Noise Sextet cântă live într-un eveniment pus la cale de organizatorii Festivalului Internațional de Film Transilvania.

O prima impresie: Un tip relaxat care cântă, așa cum spune chiar el, o muzică onestă pentru ei și pentru public, un mix între muzica cu care au crescut și preocupările lor actuale.

 

Interview with Kuba Kapsa Contemporary Noise Sextet

Update: Concertul a fost fenomenal. S-a simțit puternic influența rock-ului în muzica lor. Un baterist extraordinar dublat de un bass constant și puternic. Echipa ar merge extraordinar si numai in formula de trio-pian, tobe, bass. Partea frumoasă este că adițiile chitaristului, un instrumentist foarte bun, aduc multă vigoare și asprime. Un stil interpretativ impetuos care aruncă efectiv în fața publicului mesajul muzical al sextetului. Cât privește trompeta și saxofonul pe parcursul concertului cei doi muzicieni au intervenit printr-o abordare caldă și fină pentru a domoli cumva pasajele de chitară și ritmul tobelor. Pe final cei doi suflători s-au razvrătit parcă în câteva momente de solo ceva mai puternice.

Contemporary Noise Sextet la Cluj
Share

Contemporary Noise Sextet la TIFF 2012

Astăzi voi avea ocazia să realizez un interviu pentru emisiunea mea de jazz de  la Radio Cluj cu Contemporary Noise Sextet. Întâlnirea este programată la ora 17.00.

Cei șase polonezi vor cânta în această seară la Casa TIFF de la ora 22.00. E vorba de Jakub Kapsa – piano, rhodes, sintetizator,Wojtek Jachna – trompetă,Ireneusz Wojtczak – saxofon tenor, saxofon bariton, sintetizator,Kamil Pater – chitară, chitară bariton,Patryk Węcławek – contrabas, chitară bas si Bartek Kapsa – tobe
Contemporary Noise Sextet a fost fondată de fraţii Kapsa, anterior fondatori şi membri ai trupei rock „Something Like Elvis”. Din formaţie făceau parte, la acel moment, şi Tomek Glazik (saxofon) şi Wojtek Jachna (trompetă). În 2006, s-au alăturat grupului chitaristul Kamil Pater şi basistul Patryk Węcławek.
Muzica trupei poate fi descrisă ca fiind un jazz plin de energie, cu elemente de muzică de film. Cu toate acestea este foarte greu să spui exact ce stil îi reprezintă cel mai bine. Găsiți informații spulimntare pe pagina lor din myspace

Iată o piesă-Million Faces de pe primul lor album, Pig Inside The Gentleman (2006)
http://youtu.be/xR-GgsKmdk8

Share