Inca un motiv de emigrare

Ieri am incins putin facebook-ul cu aceasta postare:

V-am mai spus ca Romania nu e tara in care sa traiesti sa-ti crestii copiii si sa-ti ingrijesti parintii. Azi mama imi povesteste cum o doctorita de la Clinica de Recuperare i-a cerut sa-si faca programare la cabinetul ei privat sa-i administreze o injectie cu un ser cumparat de mama. Costuri: 140 de lei serul, 100 de lei manopera si 100 de lei consultatia. Bai nu va mai satura Dumneazeu! Acolo la Recuperare se lucreaza in sila si pacientii sunt ca niste vaci venite la muls! Asta e Romania reala!! Imi pare rau ca nu lucrez intr-o redactie de stiri TV sa fac un reportaj cu camera ascunsa! De ce drak mai mergeti la clinica? Sa faceti rost de pacienti? Hai sa inchidem spitalul ala nenorocit si mergeti toti in cabinetele private. Venim acolo dar nu mai platim asigurari de sanatate de ne indoiti! Mi-e SCARBA si SILA!

Au fost foarte multe reactii si le puteti vizualiza aici.

Adevarul e ca am prins teama, ura,scarba, sila si lehamite de ce se intampla in spitale, dupa un  incident nefericit din aceasta vara. In lunga mea absenta de pe blog din mijlocul verii, am avut nesansa sa imi internez tatal (e complicat sa va povestesc acum aici de ce si cum…).  Desi el este cadrul universitar, medic aproape de pensie, nu mi-a venit sa cred cat de obscen si pervers este sistemul atunci cand depinzi de el. V-ati fi asteptat ca in acest caz sa existe pile si sa nu fie probleme. Ei bine va inselati. Nu am avut surprize din partea medicilor, majoritatea colegi de generatie cu pacientul sau fosti studenti. Nu, nici pe departe. Am avut parte de multa intelegere si sustinere si le multumesc pe aceasta cale. Dealtfel, cred ca ar trebui sa le multumim mai mult medicilor care salveaza vieti si sanatate in Romania. Pentru ca o fac intr-un sistem umilitor si in mare parte in conditii mizere… Sigur excludem uscaturile care ajung cazuri televizate si subiect de ancheta juridica. Apropo: Lucian Mandruta scria ieri ca in tara noastra sunt 56000 de preoti si 48000 de medici. Primilor toata lumea le este recunoscatoare, desi credinta tine in primul rand de fiecare dintre noi, iar pe ceilalti ii hulim. E o greseala! Si experienta mea poate sa intareasca aceasta afirmatie.

Fata hâdă  din spitalele noastre, si am sa ma refer la cea umana si nu financiara, se dezvaluie cand se inchid portile. Cand medicii pleaca acasa si bolnavii raman la mâna asistentelor si a infirmierelor. Cand daca vrei ca tratametnul sa fie corect aplicat sau pacientul sa beneficieze de serivicii de igiena sau de insotire, etc… trebuie sa castigi binevointa unor doamne de oras venite  de la coada vacii, trecute printr-o scolita postliceala si devenite mari infirmiere. E vorba aceea romaneasca: pina la Dumnezeu te mananca sfintii… Au buzunare largi si ti le afiseaza sugestiv ca sa bagi ceva. Orice. Un bec ars, o batista, 5 lei, 10 lei, o cafea, un snitel, orice. Doar ca sa ia ceva!

Si am sa va ilustrez mai bine, povestindu-va cum revenit in una dintre seri la spital cu medicamentele cumparate, pentru ca sistemul nu are, tata imi spune ca vrea sa mearga la baie. Situatia, complicata cum va spuneam, insemna renuntarea la imobilizare, insotire, supraveghere. Ies pe hol si o intreb pe infirmiera daca in conditia sa de sanatate poate face acest lucru. Ea striga sictirita spre o usa deschisa aflata ceva mai incolo: Marioaraaaa! Pacientu’ asta nou din 63 vrea la baie!  Raspunsul, vine rapid:  Da-i pace ca are pempars! 

Am vazut rosu in fata ochilor si cautam din priviri un obiect contondent.  M-am ridicat de pe scaun am trecut apasat de infirmiera care a intrebat si am batut usa de perete. Lelea cu raspunsul a incremenit. I-am explicat pe un ton venit din serialele cu criminali in serie ca ar trebui sa arate respect pacientilor suferinzi! Cand i-am promis ca a doua zi dimineata sunt la directorul clinicii pentru ca il cunosc personal si ca o astfel de atitudine ar trebui sa o aiba atunci cand ingrijeste viteii din grajdul în care a crescut, si-a schimbat atitudinea si s-a interesat daca pacientul o duce bine.  Si…, vai imi cer scuze nu am stiut ca e vorba de domunu doctor!  Ce conteaza asta?!  E un OM care are nevoie de ingrijire!

Aceasta este principala problema a sistemului nostru sanitar. Din multe motive, medicii si asistentele competente au emigrat. Posturile au ramas libere si cumva  sau ocupat cu lelite care nu s-au speriat de salariul mic si de atributiile pe care le au. Au intrat doar ca sa ia ceva de la pacienti.

Intre timp medicii clujeni care au scris istoria acestor clinici universitare se invart in mormant. Hateiganu, Papilian, Danielo si multi altii vor sa iasa afara sa le stranga de gat pe nenorocitele care nu au nici o treaba cu latura profund umana a medicinei.  Si parca ma simt mandatat de ei sa fac eu acest lucru, dat fiind faptul ca la un moment dat mi-am dorit sa urmez o astfel de cariera impresionat de povestile primilor medici clujeni si de daruirea fara limite pe care o aveau fata de pacientii lor.

 

Share

Azi am mers pe jos!

De o saptamina am inceput scoala. Suntem printre familiile experiment ale domnului Funeriu ai caror copii au inceput pe 17 septembrie clasa pregatitoare. Sau zero, desi oficialii de atunci ai Ministerului considerau denumirea aceasta ca fiind peiorativa… Nu sunt deranjat de aceasta schimbare, adica nu mi se pare anormal sa duci un copil de sase ani la scoala. Trebuie sa stiti ca in Europa si Canada acest model se aplica cu succes, dar nu in stilul romanesc :).

In primul rand am convingerea ca scolile nu sunt suficient pregatite pentru a face fata fluxului crescut de boboci si parinti. E vorba de circuitul elevilor foarte mici care trebuie sa razbata printre figurile si vocabularul adolescentilor . Luca deja li se adreseaza cateilor (bine, si mie ) cu  “in p…a matii!” Mno…? In al doilea rand  se creeaza un stres foarte mare asupra unitatilor de invatamint care au clase zero si clase intai. La ora 12.00 (in pauza mare) curtea se umple de parinti. Socotiti putin: 4 clase a cate 25 de elevi (clase zero si intai) inseamna automat 100 de parinti, in medie, care vin sa-si ridice odraslele de la scoala. Deodata!

Asa ca sa te fereasca Dumnezeu de traficul din zona scolilor la opt fara un sfert si in jurul pranzului. La Cluj zona dintre Bulevardul Eroilor si strada Avram Iancu este calamitata de soferii care vin cu micutii la scoala. Intr-o zona urbana  de 1 km/500 de metri sunt patru scoli cu strazi medievale inguste, plus o Universitate, Arhivele si alte obiective…

Saptamina trecuta eram pe punctul sa ma urc intr-un Mercedes CLS al carui driver a oprit in fata Colegiului Emil Racovita, a lasat motorul pornit, geamul deschis si a intrat sa-si caute copilul sa-l duca acasa! Evident, toata strada s-a blocat cait ai zice NESIMTITA! Pentru ca era o ea, rod al emanciparii imobiliare avant criza!

Asa ca azi am testat varianta pietonala pentru traseul : Andrei Muresanu-Colegiul National Emil Racovita-Radio Cluj. Si vreau sa va zic ca sunt impresionat de timpii pe care i-am obtinut. 14 minute casa-scoala cu Luca la pas alert. 25 de minute scola-Memo (pe jos) -capat Grigorescu cu autobuzul 30. Asa ca de ce sa mori de inima in trafic in piata Cipariu stresat ca nu ajunge copilul la scoala si ca tu nu ai unde parca?

Problema este ca ne-am atasat foarte mult de masini. Eu am doua. Dar sa fiu al naibii ca astazi m-am simtit mai bine depasind pe trotuar aproape 40 de masini care stateau la coada pe strada Brasov si Calea Turzii! Le-a numarat Luca.

Apoi mai e si problema confortului pe RATUC. Trebuie sa faci fata privirilor neprietenoase si defensive ale varstnicilor care-si aseaza plasele pe scaune, ale labartatilor care stau de-al naibii pe doua scuane si sa accepti lipsa de igiena a vecinului . Cred ca clujenii vor renunta la masinile lor cand RATUC-ul va fi in stare sa transporte doua treimi din populatia orasului , simultan, la orele de varf. Asta inseamna autobuze mai multe care sa elimine inghesuiala, curse mai ritmate ,cu intervale scurte de asteptare si, atentie!, zone in care accesul sa se faca doar cu busul. Nu cred ca e atat de complicat!

Si acum ma duc sa ma dau cu BenGay pe genunchiul stang 🙂

 

 

 

 

Share

Multumiri. Etapa I la final!

Asta e momentul in care trebuie sa scriu pe blog!

Asa simt acum cand scriu aceste randuri din foisorul amplasat in Parcul Central al Clujului. Timp de o saptamina am venit in parc cu colegii mei de la radio pentru o serie intreaga de concursuri si interventii pentru a marca lansarea ClujFM.

Adevarul e ca ma simt ca un maratonist care se apropie de final. La finalul unei etape. Proiectul ClujFM este unul in care am investit foarte  multa energie. Si nervi. Si nopti nedormite. Si tigari. Si momente de disperare dar si momente de bucurie…

Pe scurt: In primavara anului ne-am apucat sa desenam. Sa facem planuri, sa vedem cum ar fi sa emitem doua programe in paralel. Unul pe Cluj si unul pe regiune. Am ajuns la patru posturi care in anumite momente ale zilei emit in paralel. Cu aceeasi echipa, ba mai mult, usor redusa. Am facut proiectul pina la capat. Si am asteptat. Apoi ne-am disperat ca nu o sa reusim sa ii convingem pe altii ca el trebuie pus in practica. Undeva in iulie a venit si aprobarea. De atunci si pina in 10 septembrie aproape ca nu am pus geana pe geana…Am tradus in practica teoria din proiectul respectiv. Azi suntem la finalul primei saptamini in care emitem dupa noua formula. Si suntem , cred, tot mai sus! Schimbarile la nivel  organizational si personal in echipa Radio Cluj sunt atat de profunde incat abia reusim sa inventariem tot ce ni se intampla.

Acum, e momentul multumirilor de etapa.

Multumesc cu adevarat:

Colegilor din deparatmentul tehnic-Radu, Bogdan, Mihai, Cipri si Rada  pentru faptul ca au stat alaturi de colegii care au preluat programul ClujFM pentru a-i invata tainele mixajului sau in Parcul Mare de dimineata pana seara, pentru ca totul sa iasa perfect. Mircea, si tie iti multumesc pentru faptul ca intr-un moment in care credeam ca ne prabusim ai insistat sa facem concursuri in parc si ai dat alt suflu evenimentului . Multumesc si pentru premiile de care ai facut rost :). Multumesc Marius pentru ca ai preluat din zbor evenimentul si ai aratat ca un dj carismatic poate ridica publicul din amortire.

Ligia si Alina de la Marketing, pentru ca ati facut rost de concursuri pentru un proiect care era foart greu de vandut, deoarece el nu exista in momentul in care v-am spus ca e nevoie de concursuri ca sa atragem publicul alaturi de noi. Nice job! Daca tot vorbeam de marketing si publicitate multumesc celor de la Vitrina pentru conceptul campaniei de lansare si celor de la IRES pentru datele puse la dispozitie.

Daca ma uit in echipa redactionala, as incepe cu Andi. Frate, iti multumesc pentr ca nu m-ai lasat in pace. Pentru orele (cred ca zilele daca le punem cap la cap) in care am vorbit la telefon sau fata in fata ca sa setam niste chestii 🙂 ) Sincer, atat de mult am vorbit cu Andi la telefon in perioada aceasta, incat telefonul meu (competent de altfel) se descarca de doua ori pe zi 🙂 Esti printre putinii oameni din acest proiect care au venit la mine cu solutii la problemele si greutatile pe care le-am intampinat pe parcurs.

Multumesc, Doina, Alina si Dan pentru faptul ca ati acceptat sa va transformati in niste prezentatori selfisti si ati luat in serios tot ce se intampla in aceasta perioada. Ati inteles ca voi suneti imaginea si vocea noastra si ca tot efortul din spatele vostru s-ar putea evapora daca voi nu faceti ceea ce trebuie. Suntem bine, suntem unde trebuie, DAR trebuie sa mai urcam putin si….sa ne mentinem.

Apoi, multumesc Carmen pentru extraordinara disponibilitate si putere de adaptare de care ai dat dovada in zilele acestea. La fel iti multumesc si tie, Elena pentru turele matinale de stiri si prestatiile din parc! Alina, multumesc ca ti-ai asumat roluri multiple in echipa, de la stiri, la reporter si rubricator. Ai stabilit standardul Cluj FM pentru infotrafic si toti cei care te vor urma trebuie sa fie musai la 7.45 in centru!  Nu-i uit pe Titi, Zoli si Calin care s-au zbatut ca legaturile sa fie facute cum trebuie intre CGT si cele doua emisii sau au pus la punct latura  informatica a programului nostru.

Multumesc Anca pentru intransigenta ta, care uneori ne readucea pe orbita pe mine si pe Andi atunci cand scapam din vedere cate ceva.

Oana, iti multumesc si tie pentru felul in care ai inteles ca trebuie sa ne reinventam si atunci cand nu e vorba de chestiile mici si marunte 🙂

Le multumesc colegilor de la stiri-Dan, Ovi, Mircea, Cami, Darian, Paul, Andreea pentru ca au inteles ca NOI suntem primii care trebuie sa spunem ce se intampla prin lume si asta intr-o maniera percutanta!

Nu o uit nici pe Miro, fara de care site-ul nu ar fi putut fi refacut (tnx si tie Pal) si fara de care prezenta noastra in on-line nu ar fi fost atat de consistenta! Da Marian, nu te-am uitat ca ai luat inca o jumatate de tura in carca si vrei si rubrica infotrafic! Tnx man!

Florine, multumesc ca ai revenit si ai luat in serios atatea probleme care tin de programul asta. Le multumesc si colegilor din conducere care au facut ce au facut ca noi sa avem premii in parc (Marieta stie de ce!!)

Le multumesc tuturor colegilor care au intrat in forta pe AM-chiar daca pina in acest moment nu le-am acordat atentia cuvenita-Dan, Cristi, Liliana, Alin, Cris, Tucu. Sunt convins ca intelegeti de ce  a trebuit sa ne ocupam putin mai mult de nou nascutul familie noastre 🙂 Asta nu inseamna ca ati trecut pe plan secund. Din contra, cand ma intorc trebuie sa reformam mai multe pe acolo!

Nu le uit pe colegele din emisia AM -Mariana, Bianca,Jutko, Cristina, Liliana  si pe cei din Control pentru faptul ca sunt in permanenta atente (atenti) la ce se intampla pe statii. Nu o uit nici pe Mari care mi-a preluat o buna parte din atributiile legate de administrarea programului pentru ca eu sa-mi pot vedea de treaba. Nu stiu ce m-as fi facut fara tine! Pe bune!

Multumesc si familiei mele pentru ca a inteles ca am demoni in cap si au acceptat sa-si sacrifice vara lui 2012 ca eu sa-mi pot face treaba! Si le multumesc si ascultatorilor ClujFM care ne investesc cu incredere. Promit sa nu va dezamagim!

Va rog sa ma iertati daca am uitat pe cineva. Sunt foarte obosit 🙁

La final le multumesc si celor carora nu am de ce sa le multumesc si care au sperat sa ne rupem gatul si acum isi rod unghiile pe undeva…Bai, va multumesc pentru ca ne-ati facut sa fim atenti!

Si acum plec putin intr-un loc fara semnal GSM 🙂 dar cu acoperire in FM si stau pe 95,6. Ca sa nu va simtiti parasiti de tot!

P.S. V-am zis ca sunt obosit…Multumesc Consuela pentru ca ai venit cu o saptamina mai repede din concediu ca sa ne ajuti cu baza de date muzicala, Cristi, Muri, FlorinC si Tibi pentru zecile de ture dinspre studio spre parc sau spre locurile unde trebuia sa ajungem ca reporteri. Contam pe voi si pe mai departe 🙂

Share