Primele concluzii

Dragi prieteni,

In primul rand vreau sa va spun ca sunt ingrozit de informatiile pe care presa le-a descoperit si publicat despre Centrul Camil. M-au intors pe dos si m-au lasat fara cuvinte.

Au fost trei zile foarte grele. Din mai multe motive.

Primul, pentru ca ma simt amenintat. Reprezentantii centrului nu au avut nici o explicatie concreta la cele afirmate de mine. Nu au reusit sa explice de ce avem un pacient deshidratat cu plagi suprainfectate, hipoproteinemic si cu ulceratii.  Am primit prin intermediul presei numai amenintari cu darea in judecata, afirmatii calomnioase la adresa mea si a tatalui meu, denigrari.  Atentie! Eu nu cer nimic! Nu imi trebuie despagubiri si alte tampenii. Sunt insa un cetatean LIBER, din intamplare cu curaj de ziarist, care spune ca ceva nu a fost in regula cu un serviciu contractat. Credeti-ma ca as avea aceeasi atitudine   si daca as gasi un soarece intr-o franzela. Este dreptul Meu si al Nostru de a lua atitudine si de a cere autoritatilor sa verifice ce se intampla! Ca de aceea sunt autoritati si nu simple servicii de eliberare a adeverintelor. Nu inteleg de ce in astfel de situatii ne-am obisnuit sa nu reactionam. Intr-o lume normala, cineva ar fi facut o declaratie inteleapta prin care ar fi avut curajul sa-si  recunoasca deficientele si greseala! Nu in Romania! Eu si familia mea suntem amenintati prin declaratii si afirmatii facute de o persoana care, probabil, crede ca nu i se poate intampla nimic.

Al doilea motiv este pentru ca am primit  marturii legate de situatii incredibile pe marginea  acestui centru. Sigur, aceste marturii si dezvaluiri pot fi puse la dispozitia autoritatilor daca ele vor fi necesare in anchetele care se desfasoara acum.

Un alt motiv, si acesta deranjant, este ca dezbaterea publica aparuta ca urmare a diverselor articole din presa a capatat in anumite momente aspecte xenofobe si iredentiste. Romani vs maghiari, injurii catre comunitatea maghiara si altele. Va rog incetati cu astfel de tampenii. Nu imi vine sa cred ca nu se pot depasi apucaturile specifice Clujului anilor 90! Ce faceati daca era un centru al unei asociatii etnice din Banglades, Uzbekistan, Kargistan, China s.am.d? Aici vorbim de umanitate si grija pe care speram ca un serviciu contra-cost o poate aduce unei persoane suferinde. Indiferent de etnie.

Remarc si viteza de reactie a autoritatilor care, parte, s-au autosesizat  dupa  articole din presa. Deocamdata stiu doar din presa rezultatele unora dintre cerecetari (am vazut comunicatul de presa al Institutiei Prefectului Cluj).  Pe scurt, amenzi de 5500 de lei aplicate de ITM pe chestiuni de legislatia muncii si atentie ! pentru fisele de aptitudini ale angajatilor. DSP a gasit un frigider ruginit care s-a remediat ( si eu am spus ca locul prezinta incredere la prima vedere, dar tratamentul aplicat pacientilor este invizibil in spatele usilor inchise). S-a mai anuntat si  o cercetare a Politiei pentru care am si eu informatii de verificat primite de la cititorii acestui blog.

Doamnelor si domnilor, in final va doresc sa nu aveti parte de o astfel de experienta. Va doresc sa aveti puterea de demasca ipocrizia, de a gasi caile prin care sa va aparati demnitatea, familia si  de a face impreuna o tara bazata pe practici morale si umanitare sanatoase. Daca credeti ca aveti nevoie de mine pentru a va sustine , sunt aici!

Am sa va tin la curent cu cazul meu.

Si..Craciun Fericit!

Bogdan

 

 

 

Share

Centru de exterminare la Cluj in 2012

Am sa va povestesc in continuare ce suferinte poti trai intr-o tara a Uniunii Europene si intr-un oras medical-universitar  cum este Clujul. Acest text se vrea in primul rand un semnal de alarma fata de serviciile pe care un om de buna credinta le contracteaza si care il duc pina aproape de…moarte. Se vrea insa si o promisiune.

Povestea este oarecum simpla. Tatal meu a fost medic. A fost chiar conferentiar la una dintre catedrele de ginecologie din marea Universitate de profil clujeana. Din pacate din vara se lupta cu o boala neurologica cumplita care in cazul sau evolueaza ingrozitor de repede…Abandonat de a doua familie (alegerile ii apartin si nu le discut) am incercat sa ma ocup de problemele sale…Am stat prin spitale…Am dat de oameni de calitate, in special din randul corpului medical. Si le multumesc pentru omenia pe care au aratat-o.Nu sunt multi… Am dat si de scursori, de infirmiere si asistente cu buzunare largi. Am dat cu fata de mozaicul rece al clinicilor universitare (ce fala domle!) in care nu gasesti nici macar comprese si fasa sterila.Ce sa mai vorbim de alte medicamente. Am facut rulajul pentru cateva farmacii clujene de unde am cumparat zeci de chimicale si materiale sanitare.

De comun acord cu tata, dupa ce a depasit un  moment dificil in iunie am cautat un azil. Era clar ca are nevoie de o ingrijire permanenta. Am vizitat mai multe locuri. Si am ajuns la locul pe care il consider cosmarul oricarui bunic.

Serviciile sociale pentru persoanele varstnice sunt la pamint. De fat ele nu exista. Exista doar in masura in care cativa intreprinzatori reusesc sa ne pacaleasca  sa ne ducem bunicii la ei. Un fel de pusculite batrane umblatoare. Nu am incercat la Stat pentru ca stiu ca sistemul nu face fata solicitarilor si chiar am crezut ca un azil privat, unde platesti onest iti ofera servicii de calitate.

Nici vorba! In primul rand, daca sunteti in situatia mea si gasiti flyere cu ceva azil din comuna Floresti (un nume cu D, nu mi-l amintesc) nu are rost sa mergeti incolo. Tipul a stat ceva vreme prin Italia cred, s-a prins ca e o afacere ingrijirea varstnicilor si a ridicat un fel de asezamint undeva la marginea Floresti-ului pe o coasta  inaccesibila. Cand ne-a primit pe noi in vizita, mirosea a alcool si era evident ca nu are habar de geriatrie, nevoi speciale s.a.m.d. Aveti grija ca toate clinicile din Cluj sunt pline cu astfel de anunturi. Nu am mers acolo.

In rest, majoritatea institutiilor de profil nu au locuri. Telefoane, refuzuri si despartiri cu Doamne Ajuta! Cu exceptia unuia…E un azil/sanatoriu mare chiar in Cluj. In cartierul Zorilor pe strada Padurii numarul 11, administrat de Asociatia Maghiara a Handicapatilor Motori. Azilul se numeste Sfantul Camil. Atmosfera interioara, pioasa. Plin de cruci si simboluri religioase,  receptie la intrare, personal misunind de colo colo, lift, scaune cu rotile la discretie, camere decente. Suntem interogati de doamna Tokay Rozalia, caruia ii expunem situatia. Tata nu este un varstnic cu probleme neuronale comune. Tabloul sau clinic este complicat si ar baga in sperieti orice fiu sau fiica daca  ar vedea un astfel de bilet de iesire din spital. Dar este acceptat in sanatoriu pentru 2000 de lei pe luna.In acesti bani intrau casa, masa si, foarte important pentru mine, administrarea tratamentului si ingrijirea zilnica (toaleta si igiena personala, hranire).

Dupa ce l-am mutat am gasit pe net acest articol. L-am parcurs, dar sursa afirmatiilor nu mi se parea credibila (un angajat care si-a pierdut slujba) si nici organul de presa nu e printre cele de incredere. M-am ingrijorat putin dar am mers tot la doua zile in vizita. La inceput totul parea normal. Apoi la un moment dat, DIN CAUZA PROASTEI ADMINISTRARI A MEDICAMENTELOR  boala lui tata se decompenseaza. Dezastru! E stabilit un nou diagnostic, mult mai dur…Incepe tratamentul si dupa primele doua zile tata ma suna la telefon si ma face, glumet, panicard. A fost ultimul telefon pe care l-am primit de la el.

Ulterior situatia sa se degradeaza ingrijorator. Desi am mers acolo des, nu mi se comunica nimic. Il vedeam in scurte momente, uneori supravegheat. Nu aveam acces in camera sa care era tinuta sub cheie. Nu mi se explica nimic. Nu puteam sa-i las nici o cafea, desi tata ar fi baut cu placere o gura mica. La un moment dat, cu o saptamina inainte de a-l scoate de acolo, aflu ca a fost mutat in alta camera. De ce? Intrebati-o pe doamna Tokay…O persoana care conduce inchisoarea cu mana de fier si care pare deranjata de fiecare data cand ma vede…

Intr-una din seri, aflat in vizita, profit de moment si ma duc hotarat in cabinetul asistentei medicale. Pun intrebari…Primesc raspunsuri evazive, mi se arata medicamentele sale si cer sa vad noua camera. Fata doamnisoarei se schimba la culoare, si nu ma impiedic de o ametita. Cer ferm sa vad camera, care e un salon cu sapte sau sase paturi de tip spital plin cu barbati in pragul mortii. Vad lucrurile lui tata pe un pat. De ce? De ce l-ati mutat aici? Sa-i poata fi ingrijite picioarele!Accept aparent explicatia pentru ca nu vreau sa-l pun pe tata in pericol.  Da, o insuficienta venoasa bilaterala cu ulceratii e greu de ingrijit. E nevoie de tratament si igiena zilnica. Mi se spune ca imediat ce isi revine va fi mutat la loc, in camera sa. Cee ce nu stiu ei este ca am vazut si vechea camera a tatei in care el nu mai avea nici un lucru.

In momentul in care la  urmatoarea vizita am vazut bandajele neschimbate la picioare si starea jalnica in care era, am decis impreuna cu sora tatei (medic si ea) sa-l scotem de acolo. Pe patul de spital am stat langa medicii care il examinau. Am auzit cuvinte dure. Maltratat, deshidratat, infometat, infectat.

In scrisoarea medicala de iesire din spital  se gasesc urmatoarele cuvinte si expresii:

-tegumente deshidratate

-eczema de staza si celulita gambiera, onicomicoza

-eczema de staza suprainfectata

-infectie urinara cu Proteus, cultura din ulceratiile gambiera pozitiva pentru Stafilococ  aureus, ulceratii fesiere (acestea recente dupa aspect)

-hipoproteinemie si alte aspecte specifie bolii neuronale

Cu alte cuvinte, un pacient prost hidratat ( nu i s-a dat apa), prost hranit si dispensarizat incorect sau deloc.Plus o leziune peste burta sub piept, o plaga prina taiere pe fesa dreapta

Si atunci va intreb daca nu iti vine sa le darami cosmelia in cap?!! Am fost foarte calm pina in aceasta seara pentru ca m-am concentrat pe recuperarea starii sale de sanatate. Atat cat se mai poate. M-a costat o intalnire cu depresia si multe ore intr-un spital de neurologie. (urata specialitate medicala) Am stat linistit pina acum cand stiu ca tata e ingrijit ca la carte. Si culmea, asta nu se intampla in Clujul medical!

Dar de acum incepem. Acesta este doar un post pe blog. Nu poate provoca nici un rau fata de raul pe care il pot face nenorocitii din centrul Kamil. Dar, cand tatal tau iti spune cumva, cumva, pe patul de spital ca se teme sa-ti zica cum era acolo, fiindca l-au amenintat ca-l gasesc, toate resorturile jurnalistice si de fiu in suferinta s-au pornit. Sa va vad leprelor!

Si da, sper, la fel ca fiul meu, ca tata sa mai gaseasca drumul spre casa. Cu ajutorul hărții pe care i-a desenat-0 nepotul.

 

 

 

Share

Un bistro autentic in Baia Mare

Ma pregatesc de doua saptamani sa va vand un pont…

In ultima vreme am mers mai des la Baia Mare, din motive care nu imi aduc prea multa bucurie…Va povestesc altadata…

Dar, vreau acum sa va spun ca sunt iar impresionat de cum se investeste in orasul acesta. Un oras cu un trecut minier, un oras care pentru mine inseamna copilarie si bunici, un oras pe care nu prea se pariaza. Se pariaza mult pe Cluj, un oras despre care cred ca e un imens balon de sapun, al carui nume este similar cu ipocrizia si fanfaronada. Da, si eu sunt din Cluj si aceste aspecte imi sunt tot mai clare. Pentru alte explicatii, cititi-l pe Liviu Alexa. La Baia Mare insa am vazut investitii frumoase cu atentie la detalii si ai caror prorietari nu au aerul unor indivizi care au inventat gaura la macaroana…

La Baia Mare lucrurile par mult mai firesti. Oamenii de varsta mea au stat prin occident. Au plecat prin tari straine cand totul se scufunda in oras, si acum s-au intors. Sigur e mult de lucru, daca te uiti la ce se intampla prin alte parti..Dar macar ei nu dau din gura cu oras de cinci stele, capitala Culturala Europeana fara Filarmonica, and so on..

Am descoperit in Baia Mare un loc foarte fain de luat masa. Se numeste Les Bistrot si este amplasat in spatele Hotelului Mara. Nu ma intrebati numele strazii pentru ca nu il stiu. Strada perpendiculara pe magazinul Maramuresul, prima la dreapta cu sens unic.

Este amenajat cu gust si imediat te simti ca intr-un loc dedicat iesirilor cu prietenii la o cafea si o gustare undeva pe malul Senei. Din cate am inteles Florin, proprietarul, a stat si el  o vreme prin tara frantujilor 🙂 E un loc foarte bun sa incingi o partida de poker, spre exemplu. Si daca nu ai partener nu te opreste nimeni sa te dai pe Partypoker. Sau sa scri pe blog…

So, barul propriu-zis e un open space, in stanga usii de intrare. Sala de mese e pe sistemul banchetelor americane iar vis-avis este un fel de terasa cu geamuri false pe pereti. Mi-a placut enorm ideea unor biblioteci cu carti ce se afla in dreptul banchetelor , pe care in poza de mai jos le vedeti in dreapta. Ultima poza e a lui Florin. A zis sa nu-i pun poza pe blog, dar eu cred ca trebuie sa-l cunoasteti pentru a-i putea adresa multumiri la final 🙂

Si acum despre mancare:

La prima vizita am mancat o supa crema de ciuperci extraordinara. Apoi am gustat din trei feluri de vita-cu rosii uscate, cu capere si cu un sos alb. Felul doi a fost pui cu rozmarin imbracat in felii subtiri de prosciutto cu un orez delicios gatit in lapte.  La felul trei am mancat o chestie cu un nume frantuzesc complicat. Initial am crezut ca e un mic brownie dar era mai ceva…Chestia maro se rupe cu furculita iar din interior curge in sosul de vanilie din jur  o crema delicioasa de ciocolata…V-am facut pofta?

Ieri am trecut iar prin Baia Mare…Trist, foarte trist m-am simtit ieri…Dar fiindca tocmai iesisem dintr-o criza hepatica generata de stress, n-am plecat spre casa pina nu am trecut pe la Forin. E tot timpul acolo, asa ca o sa va intampine si pe voi. M-a citi imediat ca sunt suparat si mi-a dat un loc retras… Cat priveste mancarea, mi-a executat rapid un piept de pui la gratar, nici prea uscat nici prea moale cu legume la gratar. Un ceai de menta si parca stomacul meu m-a scutit de dureri ascutite si apasatoare. Sarut-mana pentru masa!

Aaaa, da! Preturile! De bun simt prieteni! Nu ai aerele de Cluj unde ajungi sa dai peste 40 de lei pentru o pizza congelata si nici nesimtirea de prin alte parti unde preturile se discuta in multiplii de 20 de lei.

Asa ca va recomand cu caldura acest loc. Pentru atmosfera, pentru felul in care se gateste, pentru grija proprietarului si a angajatilor si…pentru ca e in Baia Mare, my favorite town  in Romania!

 

 

Share