Am apărut la gazetă!

De fapt într-o revistă on-line 🙂

Se cheamă www.revistabulevard.ro și am intrat la secțiunea oameni și pasiuni. Adică la secțiunea fiecare om cu jucăriile lui :), sau cu păsărelele lui, cu stolul, ș.a.m.d.

Vă recomand acestă revistă care pune accent pe normalitate într-o lume în care jurnaliștii de gherilă cred că fac rating urmărind în trafic duba cu animalele preluate de la cămătari, cu replicile deplasate și jenante ale familiei Lis sau discutând cu The Ultimate Female Guru sau T.U.F.G. (nothing to do with M.I.L.F.), aka Monica Tatoiu.

Si apropo! Ia uite la ce face reclamă singura T.U.F.G. din țară. Am gasit cartonul la…medicul de familie. Ironia e că am vazut-o anul trecut la Sinaia și să fiu al naibii dacă nu i-am zis nevestei că doamna în cauză se mișcă artrozic prin restaurant 🙂

Deci dacă vreți să citiți ceva drăguț click aici. Vezi Aici! Extraordinar! Senzational! ….Numai dați click-ul odată!!

Share

Danke Herr Peter!

Ei bine, nu mă pot sătura.

Jazz-ul este forma muzicală în care mă regăsesc în ultima perioadă.

Astăzi am să vă povestesc despre cele două discuri pe care le-am cumpărat din colecția lui herr Peter din Germania. Nu îl cunosc personal. Dar, întreprinzătorii clujeni care fac ordine și curățenie prin garajele, pivnițele și podurile nemților, au adus o parte din colecția lui herr Peter pe Oserul din Cluj.

Așa se face că eu am avut șansa să cumpăr cu numai 5 lei bucata, aceste două discuri:

Sunt două viniluri dintr-o serie de șase apărute la EMI/ELECTROLA sub licență CAPITOL RECORDS. Seria se numește Masters of Dixieland. Eu am volumele trei-Phil Napoleon and his Memphis Five, și cinci-Red Nichols and the Five Pennies.Danke herr Peter pentru starea foarte bună în care au fost păstrate aceste două fonograme datate 1960. De unde știu că sunt ale lui herr Peter? Ei bine fiecare disc are pe copertă o etichetă de colecționar pe care scrie în germană Peters LP Liste Lfd Nr: 134, respectiv 137.

Aceste două viniluri fac și mai atractivă hobby-ul de căutător. De ce? Pentru că le-am cumpărat tocmai pentru starea foarte bună în care au fost păstrate. Nu mă dau în vânt după Dixieland sau după ragg-time-ul anilor 1920-1930. Asta și pentru că majoritatea imprimărilor care există sună foarte prost. Ei, da știu că puriștii jazz-ului se vor uita chiorâș la mine dar, prefer experimentele mai actuale și mai elaborate.

Le-am pus totuși pe platan și… surpriză! Un sunet cald și reconfortant s-a auzit în cameră. Sună atât de bine cele două discuri încât mai că m-am frecat la ochi și peste urechi. 🙂 Le-am ascultat cumare  atenție. Aveam impresia că sunt la bordul Titanicului și că în câteva clipe urma să înceapă balul.

Piesa Battle Hymm of the Republic de pe discul cu Red Nichols mi-a dezvăluit pasaje de o virtuozitate extraordinară. Summertime, compoziția G. Gershwin /Du Bose Heyward, cu același band ,este una dintre cele mai frumoase piese pe care am auzit-o în interpretarea  unui astfel de trupe. Tradiționalul When the Saints Go Marchin In, m-a convins că am făcut o achizițe bună.

La fel și Limehouse Blues, Satanic Blues sau St Louis Blues de pe discul cu Phil Napoleon au trezit admirația mea penru acești muzicieni-Harry di Vito -trombon, Ken Davern-clarinet, Johnny Varo-pian, Pete Rogers-bass, Sonny Igoe-tobe și Phil Napoleon-trompeta.

Așadar, Danke Herr Peter fur diese LPs!

 

Share