O reflectie la "Ma numesc Salma" de Fadia Faqir

Uneori ma intreb daca sintem suma succeselor sau a insucceselor noastre. In definitiv, atunci cind privesti pe cineva depinde cu ce ochi o faci. Prin ce lentila te uiti. Sa vezi oamenii ca pe o poveste insumata a tragediilor lor sau ca pe una a momentelor de glorie? Depinde pina la urma de ce chef ai si de ce lentile iti pui. Ce vreau sa zic e ca atunci cind te intilnesti cu cineva poti sa intrebi : “Care e povestea tristetii tale?” sau “Care e motivul fericirii tale?” Cred ca depinde si de privirea si mina celui pe care il intrebi acest lucru. Dar…cum suna aceasta intrebare daca ti-o adresezi personal?

Share

Bucuresti, dec 2008

Bun gasit in 2009.br /Multe am trait de la postarea anterioara. Dar, pentru ca ma promis sa scriu cite ceva despre intilnirea me cu capitala, am sa incep asa:br /Am fost nevoit sa particip la o sedinta profesionala in capitala. Momentul a picat cam prost din punct de vedere al sincronizarii si iata-ma nevoit sa fac drumul dus intors cu o cursa Tarom. E vorba de acele curse care duc navetistii de lux la lucru in capitala, in institutiile statului. La momentul respectiv primarul Clujului abia fusese nominalizat ca premier iar in avion domnea un aer semi conspirativ de oameni ai premierului sau de oameni care se vor descurca in sfirsit. Un deputat, traseist e adevarat, apare si el cu diplomatul in mina. Este abordat de un director de la o firma locala, care il roag cu jumatate de gura sa-i caute un post in capitala. “Vedem”, vine raspunsul.br /Imi place in Bucuresti aerul cosmopolit.br /Adica spre deosebire de orasele mai mici in care daca ai o afacere trebuie neaparat sa primesti acceptul “grupului bussines al orasului”, in capitala am avut impresia ca foarte multa lume incearca sa faca ceva oarecum prin asumarea independenta a riscului si a succesului.br /Imi place foarte mult zona Calea Victoriei, Kisselef. Am cautat sa i-au prinzul in KFC-ul de pe Magheru si am stat o ora in Carturesti-ul din apropiere, concept de afacere pe care il indragesc enorm.br /Un singur lucru m-a iritat la culme. Traficul. Eram pieton si abia ma strecuram pe trotuar printre masinile parcate “de-a latul”. Cozi enorme la semafoare si soferi frustrati. Adica nu vad rostul claxonatului in nestire in conditiile in care e clar ca trebuie sa stai in coloana de doua sau trei ori la un semafor si nu ai pe unde sa o scurtezi.Am avut impresia ca ma sufoc, desi sint un pasionat al masinilor si al sporturilor cu motor.br /Am incheiat ziua in aerogara Otopeni urmarind cum navetistii se intorc spre Cluj, o parte obositi, altii cu o figura satisfacuta. Am discutat tot drumul cu un fost coleg de armata, jurist, despre problemele generale ale firmelor din Cluj care nu mai pot platii salarii sau rate la leasing.

Share

Campanie electorala

Peste doua zile se incheie campania electorala. In moiembrie am avut doua emisiuni pe saptamina sub genericul “Alege Parlamentul Tau”. Dupa campanie am sa va impartasesc opiniile mele, pentru ca atunci nimeni nu v-a avea nimic de obiectat. Oricum noiembrie a fost o luna de foc pentru mine. M-am obisnuit cu Lumea Satului, emisiuni in care de fiecare data am intilnit oameni faini. Next post, dupa alegeri. Apropo, mergeti sa votati.Nu ma intereseaza cu cine votati, dar mergeti, desi intrebarea din Caragiale “eu cu cine votez?” pare sa fie mai actuala odata cu introducerea votului uninominal despre care, tehnic, oamenii nu prea stiu cum functioneaza. Sint la fel de curios ca si voi de ce se va intimpla pe 30 noiembrie si cum va arata Parlamentul. Mai sint doar doua zile.

Share

Lumea satului vazuta de la oras

S-a lansat TVR3.br /Un proiect al televiziunii publice pus la cale cu jurnalistii francezi de la TV5 care urmareste sa aduca informatiile regionale mult mai aproape de cei care sint direct interesati. Din cite stiu eu, pina acum, postul nu poate fi urmarit decit de cei care au antene digitale de la RDSamp;RCS sau Digi TV. Sper ca in scurt timp sa putem fi vazuti si prin sistemele altor operatori, mai ales ca acestia sint obligati prin lege sa preia acest post. Apropo, mai intrebati operatorii de cablu sau de sisteme digitale de preluarea transmisieibr /In ceea ce ma priveste, am primit doua emsiuni pe acest post. Mai intii, este vorba de emisiunea “Hai la Primarie” ce se difuzeaza joi de la 18.00 la 18.30. O emisiune in care stam de vorba cu autoritatile locale. Despre ce? Despre orice chestiune care tine de primarie si administratie locala. O emisiune cu un format relativ simplu in care subiectele sint oarecum la indemina.br /Cea de-a doua emisiune este “Lumea Satului”. Am doua emisuni pe luna. Chestiunea interesanta e ca eu am fost crescut exclusiv pe beton. Nu am avut bunici la tara, doar ceva rude indepartate pe care nu prea le-am vizitat. M-am gindit initial ca acest lucru este un handicap. Stiu care e diferenta dintre o sapa si un hirlet, spre exemplu, am citeva idei despre mersul recoltei gratie emisiunilor fito-sanitare pe care le-am moderat la Radio Cluj, dar nu sint un om cu origini rurale. Dupa ce am realizat prima emsiune, mi-am dat seama ca acest lucru poate fi un avantaj. Un om de la tara nu se intreaba de ce miroase atit de bine padurea uda sau pamintul proaspat plouat. Nu se minuneaza cind natura i se prezinta toamna in toata splendoarea sa, sau cind semnele naturii sint interpretate firesc. Din aceasta perspectiva cred ca sint potrivit sa fac aceasta emisiune. Sint o fire curioasa. Am sa intreb lucruri ce pot parea banale pentru cei care cunosc viata la tara dar care sint inedite pentru cei care nu prea au cunoscut fata aceasta a Romaniei. Si o declar aici: e absolut splendida! Cred ca acesta va fi marele cistig al emsiunii: sper sa-i atrag pe cei care nu au deocamdata nici o aplecare spre valorile traditionale. Sa incerc sa “traduc”lumea satului pentru orasenii din cartierele zgomotoase si poluate pentru care o banala ploaie de toamna inseamna doar pantofi murdari si o freza stricata.br /Prima emisiune se va difuza duminica pe 2 noiembrie. Am filmat un material despre brinza de capra care se produce aici linga Cluj. Am filmat o familie de fermieri din Valea Aiudului, la poalele Muntilor Apuseni. Atit de mult mi-a placut incit cred ca usor am sa descopar frumusetea naturii si simplitatea onesta a oamenilor de aici. O familie harnica, familia Pacurar. Au muncit in Spania dar dorul de casa i-a intors inapoi. E adevarat cu ceva bani cu care au cumparat capre si au pus pe picioare o mica ferma. Sper sa vedeti emisiunea. A fost un lucru dragut cind Mihai Pacurar imi explica faptul ca peste 60 de capre (din cele 250) pe care le are au fost scoase de la subventie pentru ca “nu le lua calculatorul”. Adica, desi omul avea caprele cu crotali (inelele din urechi) in batatura, contopistii din birouri au pierdut datele de identificare si nu puteau sa-i de-a subventia. Nici unul nu s-a deplasat la el la ferma sa numere sau sa verifice existenta caprelor respective. Am aflat lucruri interesante si despre finantarile europene care nu sint atit de accesibile pe cit vor unii sa o arate. Mai mult, ele nu sint pentru oricine. Poate am sa va lamuresc altadata. Familia Pacurar avea un baitel, Robert, de trei ani. M-am uitat la el si la cum se comporta in fata starinilor cu camere si microfoane si mi-am dat seama ca este un baietel foarte norocos. Este stapinul acelui colt de natura, de lume, care in inocenta ei i-a dezvaluit toate secretele pe care le poate intelege un baiat de virsta lui. Sper sa nu va dezamagesc atunci cind voi incerca sa surprind toate aceste aspecte in emsiune. br /Cind scriu aceste rinduri la mine pe strada o firma a primariei sapa cu ciocane pneumatice si freze o gaura imensa in strada refacuta integral vara trecuta. Zgomotul e infernal. La Mihai si Robert se aud clopotelele turmei, poate un ciine latrind si undeva in spate pasarile . Oare unde e mai bine?

Share

Imperiul (turistic) otoman

In septembrie am fost in vacanta la turci. A doua oara. Un loc foarte potrivit pentru familiile cucopii. Am fost si in 2007 in Antalia (tarimul unde salasluieste zeul Soarelui) si am fost impresionat de stilul industrial dar calitativ al tursimului de acolo. Sint sute de autocare ce transporta zilnic turisti. Zeci de ghizi, mii de chelneri si vreo citeva sute de mici afaceri dezvoltate individual (comert in principal) in jurul hotelurilor. M-am intrebat si atunci de ce nu reusim sa avem si noi un tursim la un nivel apropiat? Munti? Avem!. Mare, delta, lacuri, paduri, le avem pe toate, dar Dumnezeu si stie ce se intimpla. O sa-mi spune-ti ca politica si ministrul turismului si altii si altii isi cam baga picioarele. Sint sigur ca ar putea fi si asta. Dar mai e ceva. Mai e o tara in spiritul nostru de care nu putem scapa. Mai e acea chestiune a caprei vecinului. A autoritatii care ar face orice sa-si rupa dintii amaritul de investitor daca nu-i trece ceva prin buzunare. Nu toti sint asa, e drept. Dar poate ca cele mai mari proiecte in domeniu au murit din cauza aceasta. Si ar mai fi ceva. Romanul care se abate de la standardul romanului frumos spiritual. Ma refer aici in special la cei de la tara pe care incep sa-i indragesc tot mai mult si la care ma gindesc tot mai mult in ultimul timp. Poate ideea mea de a sta ceva mai mult in Marginimea Sibiului va prinde roade cindva… Dar sa revin.br /In hotelul in care am stat erau foarte multi romani. Pe linga Noi 🙁 s-au strecurat si citeva familii de olandezi si nemti, a caror stare discreta de a exista pe lumea asta nu a fost nici acum tulburata de manelistul spirit al romanului. Il recunosteai imediat. Barbatul: ceafa rasa, lant de un deget la git, maniere zero in restaurant, galagios, accent sudist, cu o privire pe care cred ca nici Suleiman Pasa nu o putea avea-stapinul absolut. Femeia: usor supra-ponderala, coafura stilcita de apa marii, doua lanturi, 6-7 inele, oja crapata, slapi DolceCaban, costum de baie Cavalli, guraliva si cheltuitoare.br /La plecare in aeroportul din Antalya s-a format o coada serioasa de oameni care isi predau bagajela la chek-in. Imediata aparut un scandal pe marginea locului la coada. Cel apostrofat un tata de familie care nu l-a vazut pe EL.br /EL-trecut de 50 de ani, accent de capitala (roman din pacate). Privire de functionar activist. In picioare sandale si ciorapi flausati. Bermude, tricou cu burta,gusa, si palarioara de soare cu boruri rotunde (de care poarta in general bebelusii).br /Atunci am realizat ca intre barbatul cu ceafa lata ceva tescherei in buzunar si activistul acela cu o privire smechera si plina de intelesuri stupide (” ba , daca vreau io, nu urca nimeni in avionu’ asta, da!!?) ar fi putut aparea intr-un birou de prin capitala o discutie despre o investitie in turism. Va dati seama? Si imaginea mea a fost completata apoi de presedintele strain al unui fond de investitii care ar fi nimerit in birou peste cei doi sa propuna sume colosale pentru turismul montan in Romania.br /Mi-a fost apoi rusine. br /Cred insa in spiritul frumos al Romanului care doar trebuie sa se trezeasca sa-i puna cu botul pe labe pe eterni si sa-si deschida usa casei si mai apoi a sufletului.

Share

Noi teme

Am lipsit o vreme de pe blog. Am fost in vacanta 3 saptamini. Apoi am revenit si m-a cam luat valul problemelor ramase nerezolvate. In curind am sa va ofer detalii despre ce voi face pe TVR3. Am ramas restant cu doua articole. Unul despre Turcia si altul despre ultima mea emisiune “vineri de TVR Cluj”filmata pe 27 septembrie si difuzata pe 3 octombrie cu ASR Radu su ASR Margareta dar si cu altim Oameni interesanti. Va povestesc zilele urmatoare. Promit

Share

CRD=good work

OK, am facut-o. Vineri pe 26 iulie am anuntat aceasta adresa de blog la finalul emisiunii noastre. (VINeri de TVR Cluj pe TVR Cluj, normal, de la ora 16,30). Prin urmare, am sa scriu impresii dupa fiecare emisiune. Am noroc ca aceste emisiuni sint vineri si am putin timp peste week-end sa-mi amintesc, sa analizez si sa imi fac o opinie despre ceea ce se intimpla in platou.br /Vinerea aceasta (26 iulie 2008) am avut foarte multi invitati. Discutia a plecat de la un program al Centrului Ratiu pentru Democratie (CRD) activ la Cluj-Napoca dar si mai activ la…Turda. Stiam foarte multe despre personalitatea domnului Indrei Ratiu care a devenit cunoscut prin actiunile fundatiilor si organizatiilor pe care le patroneaza. Daca nu stiati, domnia sa este fiul regretatului Ion Ratiu ( va amintiti imaginea integra a acestui politician?).br / Ei bine, la Turda (orasul de origine al familiei Ratiu) functioneaza poate mai bine decit in alte locuri aceasta fundatie CRD. Karen, producatorul emisiunii, e un timp foarte misto. Am discutat cu el acum citeva luni ca ar trebui sa dam putin dinamism emisiunii si a luat lucrurile in serios. Am filmat in locatii inedite ( cum ar fi live dintr-un bar, cu pianist, jucatori de sah, versuri…) sau am incercat sa aducem cit mai multi oameni in platou pentru a vorbi despre subiectul nostru. Vinerea aceasta s-a intrecut in multiculturalism si multilingvism . Am avut asa: romani, egipteni si un libanez si poate si un britanica daca ne gindim la Mr. Ratiu. O discutie absolut totala.br /Mai intii a fost un intro cu domnul Ratiu in care am vorbit despre activitatea fundatiei. Am ramas cu un sentiment placut cind l-am auzit si pe acest domn vorbind de viziunea tatalui sau, de dorinta sa de a incerca sa infiinteze la Turda o organizatie in care sa se invete democratia. De la democratia originala pina la aceasta viziune, mi-au trecut toate prin cap si pina la urma am deschis cutia “puterii exemplului personal” de mai jos. Cita simplitate, cita eleganta si , de ce nu, modestie. Cred ca toate aceste atribute nu pot fi gasite decit la oamenii care strongCR/strongestrongD/strong in ceea ce fac si fac totul din suflet. Altfel, un proiect ca “intilnirile democratice turdene” nu ar fi putut sa se intimple si totul ar fi ramas intr-un limbaj al intentiilor si al stereotipiilor specifice celor care vorbesc dar nu fac nimic…br /Pe scurt, tinerii care au venit in platou au fost invitati la Turda sa invete cum e cu democratia. Tineri din tari arabe in special, dar si din tari mai tinere in exercitiul libertatii (Croatia) invata la Turda limbajul comunicarii si al actiunii democratice. I-am intrebat pe invitatii din platou (doi egipteni si un libanez) cum e in tara lor. Daca lucrurile pe care le invata aici se pot aplica si daca se tem pentru libertatea lor atunci cind se intoarc acasa si incearca sa puna in aplicare ceea ce au invatat. Raspunsurile lor nu m-au surprins dar au putut fi un exemplu al vointei si puterii interioare de a schimba ceva. Nu vor sa emigreze ( asa cum s-a intimplat la noi la inceputul anilor 90), nu vor sa faca nimic impotriva libertatii individuale si a democratiei, ci pur si simplu vor sa fie mai bine pregatiti atunci cind democratia va deveni o realitate concreta in tara lor. Si invata acest lucru la Turda la CRD. Foarte Tare!br /Recunosc ca nu sint jurnalistul de scandal. Nu-mi place sa ma cert in direct cu un mahar care nu vrea sa spuna cum a facut primul milion. Prefer sa intilnesc oameni frumosi care fac lucruri frumoase. Si asta pentru ca sint convins ca presa inseamna si abilitatea de a scoate in evidenta lucrurile care se fac bine ca niste exemple pentru cei care ar vrea sa faca dar ramin fara vlaga cind vad atita singe in buletinele de stiri.br /PS-Am pomenit de o carte in emisiune cind am discutat despre diferentele culturale intre occidentul crestin si lumea musulmana. Mea Culpa pentru ca am uitat numele autoarei. Pentru cei interesati: Giovanna Baradorri-Filosofie intr-un timp al terori (editura Paralela 45)

Share

Puterea exemplului personal.

strong/strongPe 18 iulie 2008 l-am avut invitat la Vineri de TVR Cluj pe Alteţa Sa Regala Principele Radu al României.br /Întîlnirea cu A.S.R. Radu a fost programată cu două săptămîni înainte de producătorii emisiunii, respectînd normele elementare de etichetă impuse în relaţia cu Casa Regală. Am primit pe lîngă două cărţi apărute la Polirom ( emBiblioteca în Flăcări/em şi albumul aniversar emNunta de Diamant/em ) şi cîteva indicaţii referitoare la formulele de adresare potrivite poziţiei Alteţei Sale. Am început documentarea cu cîteva imagini în minte legate de scandalul pornit de un fost primar la adresa sumelor atribuite ASR Radu în anii în care a fost Reprezentant Special al Guvernului României pe probleme de Integrare. Am găsit foarte multe referiri pe internet, în special articole de presă legate de acest subiect. Sînt însă obişnuit cu limbajul josnic folosit de cei care au atacat poziţia Alteţei Sale, dar parcă nu eram convins de acele rînduri spuse pe un ton patriotard şi fals justiţiar. Cunosc prea bine lupul…aşa că aşteptam întîlnirea din platou.br /Am dat peste viziunea pe 30 de ani a Casei Regale a României. Un document public de cîteva pagini în care se vorbeşte despre ceea ce ar dori Casa Regală să se intimple în următorii 30 de ani. N-am gasit nici o promisiune. Nici o expresie de genul noi vom face atit de des îmbrăţişată de politicienii noştri. Doar cîteva idei despre cum văd membri Casei Regale ţara peste trei decenii. Am gasit în schimb foarte multe referiri la strongVALORILE /strongumane. Cine mai vorbeşte astăzi despre valori? Am înţeles că insistenţa cu care autorii textului ( A.S.R. Margareta şi A.S.R. Radu) se refera la valori este o armă în sine. O armă care trebuie să dezmeticească tot ceea ce inseamnă conştiinţă de sine, identitate de neam şi mîndrie naţională.br /În primul rînd mi-a rămas în minte ideea puterii exemplului personal. La început nu am prea înţeles despre ce era vorba. Exemplul personal al cui? A.S.R. Radu a explicat în platou că e vorba de puterea exemplului personal al unor oameni care au trecut dincolo de ceea ce înseamnă politică zilnică, trocuri, scandaluri şi afirmarea propriei persoane. A venit cu exemple cum sînt Lech Walessa sau Nelson Mandela. Oameni care au crezut şi cred în idei pentru care nu renunţă în ciuda oricăror ameninţări. S-a ferit oarecum să lege această idee de Casa Regală. Am intuit însă că în istoria noastră tot ce s-a întîmplat în Monarhie poate fi înţeles şi folosind această cheie de interpretare.br /Să mă explic puţin. Nu pot găsi oameni ai scenei politice post-revoluţionare despre care să vorbim în termenii emputerii exemplului personal/em. S-a întîmplat ca uneori aceştia să vină pe un val al puterii exemplului personal, mimat ca un sacrificiu personal pentru cei mulţi, identificat de presă ca emval de simpatie./em Odată ce s-a spart acest val iar ei au eşuat sau au ajuns pe limanul vizat în alegeri au apărut schimbările. Valori călcate în picioare, acţiuni nedemne pentru poziţiile ocupate, asocieri cu personaje dubioase, lipsa de bărbăţie, atitudini mojiceşti, averi crescute peste noapte şi lista ar putea continua. Nu mă feresc să dau nume. Lista ar fi prea lungă şi nu acest lucru vreau să-l scot în evidenţă. Încercaţi să vă ridicaţi puţin deasupra mlaştinii!br /emPuterea exemplului personal! Puterea exemplului personal!/em imi reveneau obsesiv in minte aceste cuvinte. Nu era vorba de ceea ce au făcut alţii ci de ceea ce poate face fiecare!!!!!! Cum ar suna aceste cuvinte aplicate în viaţa fiecăruia? Ce exemplu dai tu celor din jur? De fapt la asta se rezumă tot. E un exerciţiu simplu şi cred revelator. Adresează şi adresează-ţi această întrebare cu sinceritate şi vei vedea ce nu îţi place la cei care cred că pot supravieţui la nesfîrşit în ticăloşie. Va fi dur însă cînd vei citi răspunsurile tale.br /Întîlnirea cu A.S.R. Radu a fost extrem de plăcută. Mi-am dat seama cît de uşor poţi cădea în capcana informaţiilor propagate intens în mentalul colectiv. Mulţi dintre cei care spun că fac presă habar nu au ce a făcut Casa Regală în România. Nu cunosc pur şi simplu istoria. Nu e un lucru de neînţeles daţi fiind ultimii 50 de ani. Dar cred ca o minimă curiozitate profesională nu dăuneză nimănui. Dacă ceea ce vor descoperi va fi pe placul lor sau nu, sînt liberi să judece. Dar înainte de a se lansa într-un discurs emfotbalistic/em pe aceasta tema, ar fi bine să ştie despre ce vorbesc.br /În final îmi permit să reproduc un fragment din această viziune pe 30 de ani. Poate pentru un nou exerciţiu de reflecţie interioară: emCorupţia în spaţiul economic şi administrativ este un element nociv, încurajat de sărăcie şi trecutul recent. Credem, însă, că globalizarea şi răspîndirea galopantă a democraţiei vor avea drept consecinţă dezvoltarea altor forme ale flagelului: corupţia psihologică, corupţia mentală şi corupţia afectivă./em ( România. O viziune pe 30 de ani. pag 16-17, document disponibil pe paginile de internet a href=”http://www.familiaregala.ro/”http://www.familiaregala.ro//a, a href=”http://www.princeradublog.ro/”http://www.princeradublog.ro//a)

Share