Cat de real e pericolul din social-media?

Cat de reala e povestea cu pericolul social-media asupra securitatii personale?

Cred ca beneficiile pe care le aduc retelele de socializare sunt mult mai mari decat pericolele pe care le pot aduce ele. Sigur, punctul meu de vedere se refera la industria in care lucrez. Imi alimentez orizontul informational din twitter si google+, impart continut de pe pagina radioului pe facebook, twitter, google+, caut influenceri pe Linkdin si Pinterest. 

  

Ar fi irational sa concentram un mesaj exclusiv pe on-air, pastrand neatinsa paradigma radioului exclusiv pe unde hertiene. Am pierde o gramada de potentiali clienti.

Bun. Pe de alta parte, 

Nu cred ca e ok ca un copil de clasa a doua sa aiba cont de facebook. Credeti-ma, cunosc o fetita care are cont activ.

Nu cred ca e ok sa pui poze cand ti-ai baut mintile sau cand iti probezi lenjeria sau stai pe “tron”. Sau nu vad de ce sa dai check-in de fiecare data cand mergi sa bei o bere sau mananci o shaorma. Sau sa anunti de fiecare data unde esti in concediu si cat lipsesti de acasa. 

Cred ca sunteti convinsi ca daca Big Brother vrea sa stie ceva despre noi afla cu si fara cont pe facebook.

Share

Raliul Clujului, an inside view.

Raliul Clujului a fost pentru mine evenimentul principal de la sfirsitul saptaminii trecute. In paralel bloggerii incingeau frigaruia iar zilele Clujului trezeau orasul la viata.

Eu in fiecare an cind vine raliul sint atit de prins incit abia apuc sa beau o cafea. Cele doua zile in care impart creditarile de presa, prezint startul festiv, apoi superspeciala in direct pe TVR (al treilea an la rind), startul si sosirea din ziua a doua, conferinta de presa cu cistigatorii si pregatesc festivitatea de premiere, ma pun in cap. Adaugam aici si conferinta de presa a organizatorului din saptamina raliului plus celelalte obligatii curente in radio si televiziune, cu un factor de stres suplimentar de aceasta data. Abia azi, miercuri m-am adunat, doua zile am umblat ca un zombi prin studio de ma intrebau toti de ce nu ma duc sa ma culc…

In fine, a trecut si anul 2011 si etapa de la Cluj. Il felicit pe Valentin Porcisteanu pentru rezultat si inteleg supararea lui Bogdan Marisca. Bogdan a cistigat 3 probe in ziua a doua, Vali doua,iar locul intii s-a transat pentru o diferenta de 0.9 secundein favoarea lui Vali ! Ireal ce lupta s-a dat pe probele speciale pe care eu nu le vad din 2003 incoace de cind agentia 4media a preluat partea de organizare despre care am scris putin mai sus.

Anul viitor am sentimentul ca acest parteneriat nu va merge mai departe. Etapa de la Cluj este pusa sub semnul incertitudinii din cauza conflictului dintre Horatiu Savu, organizatorul cursei de la Cluj si Federatie. Am cunoscut indeaproape motivele de conflict si pot sa va spun ca acest sport, care pentru mine avea acea doza de pasiune ce te impingea sa mergi mai departe, sa aplici principii sportive de ne-trecut, s-a fotbalizat puternic. Interesele marunte sau mari ale unora fac ca in acest moment sa putem vorbi de FOTBALIZAREA ACESTUI SPORT. Tare mi-e teama ca daca aceste discutii nu inceteaza intr-un timp foarte scurt nu vom mai avea campionat. Nu am fi primii in Europa care din cazua masinatiunilor interne raminem  fara campionat. Da, stiu fiecare are argumente, fiecare vrea sa cistige ba din organizare, ba din federatie, ba din parteneriate… Pina una alta un observator FIA a fost ignorat total la Cluj si asa cum bine stim dincolo de granitele Romaniei forurile superioare ramin superioare si nu inghit statistici false sau rapoarte masluite ca sa dam bine…

Nu vreau sa ma lansez in alte discutii, cei care au apucat sa vada mail-urile dinaintea raliului postate pe autorally si prorally,  sau care cunosc frictiunile intre FRAS si ACR stiu despre ce vorbesc aici. Mare pacat!

In Campionatul Romanesc exista mai multe tipologii de sportivi. Exista sportivii de legenda a caror activitate si rezultate ii fac foarte respectati. Apoi, sunt sportivi care cresc de la o cursa la alta si care ii vor inlocui pe cei din prima categorie. Avem si sportivi bogati,  sportivi de ocazie, care au ratat startul in acest sport dar care aduc culoare prin prezenta sporadica in raliuri evident cu masini mult peste puterile lor. O categorie aparte e cea a debutantilor si a ultra-pasionatilor care fac orice pentru a fi acolo. Rezultatele celor din urma nu impresioneaza, dar ei sunt cei mai deschisi, dispusi sa ajute si pe care flama celebritatii nu i-a atins.

Trebuie sa scriu putin despre Lori Borbely cel care  a facut un gest extraordinar la Raliul Clujului. A restaurat complet masina tatalui sau, un BMW 2002 ti, pe care l-ati remarcat cu siguranta ca masina de deschidere. In memoria celui care a fost Laurentiu  Borbely, Lori a parcurs raliul de la Cluj cu mama sa in dreapta. Un gest extraordinar care ar trebui sa le aminteasca sforarilor ca acest sport este unul al devotiunii, al talentului, al harului si al respectului. Bravo Lori si cred ca cei care vor sa inteleaga, au  inteles. Foto Dan Terea

Mno, si la final, sa va spun ca m-au podidit lacrimile cind l-am vazut pe fratele Jozsi Ferenti la sosire. Locul sase la clasa  lui e un rezultat bun dupa o absenta indelungata din campionat. Ei da “slabiciunea” mea e legata si de faptul ca ar fi trebuit sa fiu in dreapta lui la aceasta cursa si de faptul ca stiu ce efort a depus Joska sa puna la loc masinuta distrusa in macadamul din 2008 de la Cluj si in Rally Show-ul de la Sibiu. Bine frate, dar poti mai mult! Iata si o poza cu masinuta noastra (sursa www.rallymax.ro):

Daca am suparat pe cineva, imi cer scuze. Sunt “unul care nu intelege fenomenul”, un “chibit” care scrie de prin 2002 despre raliruile romanesti. Un fan si atit…

 

[facebook_ilike]

Share

Ioan Muslea

Nu v-am povestit niciodata despre domnul Muslea.

Ioan Muslea e un jurnalist old school, figura marcanta a luptei anticomuniste, pasionat de jazz si film, fost director al studioului de Televiziune din Cluj.

Eu il cunosc de cind eram copil. Era amic cu tata si schimbau casete video intre ei. Ma incanta de fiecare data ca ma lua in serios. Aveam 10 poate 12 ani. Il salutam si se oprea de fiecare data sa schimbe citeva cuvinte cu mine si mie imi placea ca ma trata aproape ca pe un adult. De atunci au trecut citiva ani buni (peste 25…). Am ajuns sa lucrez in presa si am aflat mai multe despre el. Apoi a devenit director la postul de televiziune din Cluj care functioneaza in cladire cu radioul meu. Mai apoi s-a pensionat si il mai intilnesc din cind in cind in cartier, fiind vecini.

Azi m-a sunat sa ma intrebe cind fac emisiunile de jazz in locul regretatului Coli. I-am comunicat orele si mi-a spus Am sa te ascult sambata, dar sunt convins ca faci o treaba minunata. Momentele acestea sunt clipe pretioase pentru mine. L-am intrebat ce mai face si mi-a marturisit ca scrie o istorie a jazz-ului in revista Tribuna , demers jurnalistic despre care, spre rusinea mea, nu stiam. Acum pot sa citesc pe internet paginile semnate de el si va recomand sa le parcurgeti, evident, daca va pasioneaza domeniul.

Pina una alta va invit sa ascultati jazz la Radio Cluj, simbata de la ora 18 cind il  putet intilni pe  Lee Morgan

[facebook_ilike]

Share