Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Alex = Alberto Tomba (da’ francez)

Franta asa cum mi-am imaginat-o

De vreo doi ani tot îmi doream să ajung la schi undeva în străinate. De unde dorinta asta? Păi, din povestile tuturor cunostintelor. Eu eram cu din alea: “mă, si în România e fain”. Acum să vă zic sincer si în Romania e fain, dar ce am văzut eu acolo, e altceva.

Si uite asa într-o zi am plecat vreo 40 de oameni într-un autocar si înca vreo 25 cu masini. Autocarul l-am închiriat din dorinta de a ne distra, si asa a fost, numai că la Oradea deja jumate de autocar dormea,  de la petrecerea ce a început la Cluj. Drumul a fost lung dar nu l-am resimtit foarte tare. Odată întrati pe autostrada a fost “felie de tort”. Ruta a fost Cluj-Oradea-Budapesta-Lubjiana-Venetia-Milano-Torino-Grenoble-Alpe d’Huez, o felie de tort, după cum vă spuneam.

Ajunsi în Franta am fost loviti preturi si de zăpadă (care cam lipsea la 1800 m) dar după ce am zis de 4 ori ”bă, ce scump e” ne-am dat seama că nu e cu mult mai scump decât intr-o statiune românească. Pentru că mai aveam de pierdut câteva ore până ne puteam lua camerele,  ne-am dus prin magazine si toti, da’ toti ne-an luat cateva chestii, nu că am fi avut banide spart, ci pentru că erau mai accesibile ca la noi. De cazare ce pot să vă zic? Era dragut, curat si ieftin. După ce am stat toti cu capetele în pălincă si Jeger ne-am uitat pe geam si era o zăpadă de aoleo!,  si asa a continuat până dimineată, deci am avut si zăpadă.

Partea interesantă începe acum, adică schiul. La ora 10 eram toti la coadă la instalatii, am urcat (cu emotii) si când am ajuns sus am înteles despre ce e vorba. Am schiat pe pârtii negre, rosii, albastre, verzi, dar erau pârtii cu zăpadă si nu erau aglomerate. În medie am schiat cam 30 km pe zi dar a fost o zi când am schiat aproximativ 50 km, vă explic mai târziu.

Ce m-a impresionat în Alpe d’Huez :

Instalatiile, adică telescaune si telecabine în special. Poti să ajungi de oriunde oriunde, e foarte mare domeniul schiabil. Am urcat cu telecabina până la 3300 m ceea ce e destul de mult. Cel mai impresionat însă a fost un telescaun care mergea din statiune pe un alt versant, si asta peste o vale de cel putin 200 de metri. Cum? Simplu, nu direct, ci prin râpă, da ati citit bine, coborai si mai apoi  urcai, senzatia fiind  unică. Am zis că merită numai să te plimbi cu telescaunul ală de bani dati, e mai tare decât orice parc de distractii de la noi.

Pârtiile. Au peste 250 km de pârtii de schi de toate categoriile, în plus sunt zonele nemarcate pe care se poate schia si care sunt geniale. Noi am facut asta si uneori mă simteam ca la Eurosport la freeride (păstrând proportiile J ).

Oamenii. Atât de drăguti si rabdatori  erau cu noi, inclusiv în prima zi  cand ne-am rătăcit de multe ori si tot îi intrebam una alta.

Centrul de distractii, continea la un loc tot ce avem noi imprastiat prin  tara: teren de baschet, cursuri de tir, mese de ping pong, fotbal, fussball, muzică, pisicină indoor si outdoor (aici am fost si noi), etc. Pretul era de 6 euro pentru oricare dintre aceastea iar dacă aveai un anumit tip de schi pass erau gratuite.

Revenind la zapadă si schi vă dati seama că ne-am dus peste tot, am avut trasee foarte lungi sau foarte dificile. De retinut e pârtia Serene (cea mai lunga pârtie din Europa- 16 km, si e si neagră), nu este foarte dificilă dar te solicită.  Mi-a placut si pârtia Le Tunnel, pârtia prin care traversezi prin Alpi si ieseai  în cealaltă parte unde te astepta 1 km de HĂU. A  fost foarte dificil dar si distractiv!

Dacă v-am plictisit vă zic si ceva de rău. In una din zile am fost  în Les Deux Alps (altă statiune) unde am ramăs 40 de minute pe un telescaun din motive tehnice. La început am tot glumit si tot ziceam de filmul ală “Frozen” dar apoi gluma s-a îngrosat. În schimb a venit cineva să ne calmeze si când am coborat am primit bonuri pentru bauturi calde. De Les  Deux Alps am numai cuvinte bune, pârtii lungi, batute, unde puteai să îi dai viteza. Mai multi dintre noi  au trecut de 93 km/h (înregistrat cu GPS Garmin).

Aici am urcat până pe la 3500 de metri  dar privelistea tot mai faină era la 3300 în Alpe d’Huez. Cea mai tare chestie care a fost în Les Deux Alps a fost petrecerea de la 2800 de metri. Aici, la un Apres Ski era un DJ care punea muzică foarte bună. Noi ne-am oprit si am petrecut de la ora 16 la ora 17 (pârtiile erau deja închise). Sincer atmosfera depăsea si Peninsula. Cel putin 1000 de oameni petreceau în aer liber, beau, dansau si cântau. Toate astea la peste 2800 de metri. A fost extraordinar!

Per asamblu a fost foarte bine si distractiv si deja am hotărât că o facem si la anul, poate chiar si anul astă încă odată.

P.S. Ce faci când cineva nu îsi găseste buletinul întainte de granita cu România? Exact asta am făcut si noi!

guest post by  @AlexUrsa

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.