Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Am fost prost. Si ei vor sa ramin asa

Aceasta este concluzia la care am ajuns la sfârşitul săptămânii trecute.

Nu mai sunt prost pentru că, sper m-am deşteptat puţin. Am fost prost pentru că în infinita-mi naivitate am crezut că în România mai sunt şanse ca valorile pe care mi le-a tot băgat în cap bunica de la Baia Mare să redevină importante. Am fost prost pentru că am crezut că dacă eşti sârguincios, amabil, cu bun simţ, muncitor, respectuos, atent ş.a.m.d. ai o şansă (una) să reuşeşti. La sfârşitul săptămânii trecut mi-am dat seama că nu e aşa.

Am întâlnit o persoană, pe care o ştiam de mai multă vreme, care radia, cumva, de bunăstare. Combinaţia era perfectă: el finanţist ea avocat, socrii şi ei în justiţie nume grele. Din vorbă în vorbă am aflat cu ce se ocupa. Fonduri europene. Şi uite aşa mi-a explicat cum se poate fura în România. Şi asta pentru că eu, în naivitatea de care vă vorbeam, am afirmat în timpul discuţiei noastre că nu mai ai ce fura aici şi că ar trebui să dăm cu dosu de fundul sacului şi să ne trezim. Sună moralizator şi etic nu-i aşa? A zâmbit şi mi-a explicat cum se face că unii îşi pot permite concedii oriunde, chiar şi pe lună, îşi pot cumpără BMW X6 nou şi costume cu câte două trei mii de euro bucata. Concret: Pe 6 septembrie s-a deschis o axă de finanţare pentru nu-ş ce domeniu dedicat întreprinderilor mici şi mijlocii. Sesiunea s-a deschis la ora 9.00. La ora 9 şi două minute sesiunea se închide pentru că numărul proiectelor depuse depăşea fondurile alocate. Câţiva jurnalişti mai aprigi decât mine au scris despre asta pe “http://hotnews.ro dar fără prea multe ecouri. Detalii aveţi aici: http://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-7764242-688-proiecte-ale-imm-inregistrate-80-minute-pentru-finantare-opt-proiecte-inregistrate-mai-putin-secunda-din-care-sase-realizate-aceeasi-firma-consultanta.

Ideea e că persoana despre care vă vorbesc mi-a confirmat că există o dischetă pe care itrebuie să fi ca să poţi intra. Mi-a confirmat şi el că nu poţi în două minute să completezi în aplicaţia electronică (introdusă cică să se evite corupţia :))))) câmpurile pentru în scrie un proiect.Mi-a vorbit apoi de un proiect beton în valoare de 900.000 de euro făcut de o firmă care a lucrat şi pentru canadieni şi care a fost acceptat la prima licitaţie, care mai apoi s-a considerat că n-a fost bună licitaţia pentru ca în final să fie câştigată de o firmă din Bistriţa cu sub-antreprenor din oraşul beneficiar pentru numai 3,2 milioane de euro. Şi uite aşa la o pătură de descurcăreţi, în parte portocalii, ajunge să le crească contul ca Făt Frumos. Mi-am exprimat indignarea faţă de tot acest mecansim pervers funcţional în capitală şi mi-a zis că să nu-mi fac iluzii că luptele şi conflictele de pe scena politică pe care ni le servesc nouă amărăştenilor, mai au vreo valoare în faţa banului. Nu. Când vine vorba de ochiul dracului toţi sunt prieteni şi orice divergenţă doctrinară poate fi trecută cu vederea în interes de consultanţă, S.R.L. şi S.A. Cred că un demers jurnalistic în putredul domeniu al corupţiei ar trebui să înceapă în sânul firmelor de consultanţă. Aici vom descoperi foarte multe legături între politic-economic-juridic. Nu cred că un astfel de demers s-ar putea face pornind din perspectivă juridică. Până şi constestaţiile, procesele deschise în cazul unor licitaţii ciudate sunt rentabile dacă împarţi costurile la numărul lor şi-l compari cu comisionul sau costurile eligibile din proiect încasate când trebuie şi mai ales de cine trebuie. Am discutat toate chestiunile astea şi a doua zi la o cafea. Sunt destul de tulburat pentru că aşa cum scriam într-un post ceva mai vechi, continuu să-mi pierd busola în ţara asta. Concluzia la care am ajuns în post-discuţii este una simplă dar care mă pune într-o postură ciudată şi ca profesionist, dar şi ca părinte: Cuvântul secolului este COMERCIAL. Trebuie să şti să te vinzi, să vinzi, să primeşti şi să dai. Să şti cui trebuie să dai, când, cât şi cum ca să ai succes. Trebuie să şti cu cine să te aliezi, chiar dacă nu-ţi place, ca să câştigi. Problema mea e că la acest capitol nu pot spune că am fost prost, ci că rămân prost. Eu nu-i pot suferi pe lingăi. Nu-i pot suferii pe jurnaliştii care îşi ascut dinţii într-un mandat şi-şi nbsp;umlpu gura cu miere când se schimbă puterea pentru a primi un post de purtător de minciuni pe undeva. Nu-i pot suferi pe cei care sunt excesivi de amabili când le citeşti în ochi că pe la spate te înjunghie. Şi la partea asta nu mă supăr că sunt prost în continuare. Chiar dacă ştiu că n-o să pot câştiga meciuri mari, pot să zic şi aici mulţumesc Buna, bunica mea care deşi era o femeie simplă avea o verticalitate morală uimitoare pe care o simt urmărindu-mă şi acum. La final o poveste reală. Bunica unui băiel îi spune când încerca să-l convingă că e bine să meargă la grădiniţă şi apoi la şcoală că numai aşa va putea ajunge cineva în viaţă. Dacă înveţi, o să fi deştept şi o să faci bani şi o să poţi să-ţi cumperi ce vrei tu, îi spunea. Ajung la grădiniţă unde un individ parchează ostentativ pe trotuar un Bentley Continental GT (153.900 euro CIP) din care care puştiul familiei la grădi. Băieţelul moralizat se opreşte lângă maşina şi-i strigă bunicii : Bunica! Omul ăsta e deştept?

Share

1 comment found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.