Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Avem stadion si posete Gucci

Ieri cind mergeam spre casa stationat pe podul din Grigorescu ma uitam la colosala constructie a stadionului din Cluj. O imensitate de stadion cu tentacule metalice indreptate spre cerul orasului nostru cu iz medieval.  Activitatea era in toi. Agitatie mare, oameni care misunau pe constructie, macarale functionale…

Am inceput sa fac unele conexiuni si va intreb (si continui sa ma intreb), daca asta e cea mai mare prioritate locala. Adica, spitalele (inclusiv cel regional  de urgenta) sint renovate si rezolvate, crese si gradinite sunt suficiente, in scoli (nici in cele de la sate) nu mai trebuie bagati bani pentru atingerea conditiilor decente de functionare in secolul XXI, totul e rezolvat, asa ca ne apucam de un stadion in centrul orasului. Io stiu ca o sa-mi sara in cap microbistii si fanii echipei U, dar fara suparare tara arde in continuare si noi ne tragem stadion. Ba mai mult, pe final de an 2010, Executivul rezolvind toate problemele sociale din prospera noastra patrie trimite 14 milioane de euro pentru acest proiect. Intr-un fel ma declar multumit ca Clujul a reusit sa prinda acesti bani pe filiera gestionata de fostul primar al orasului. Nu zic ca nu se vede ce au facut in ultimii ani in oras, fiindca as fi ipocrit. Dar, pe de alta parte ma incearca un sentiment de jena in fata unor sateni care astepta un 500 de mii de euro sa-si rezolve drumurile din comuna sau sa schimbe acoperisul la dispensar, scoala si Casa de Cultura. Da asta-i politica…Mai avem si o ministreasa ce face sali de sport in satele incremenite parca in vremea lui Creanga si pentru care apa calda, canalizarea si confortul urban sunt doar povesti auzite de la rudele fugite la oras.

Aseara am vazut pe un post de televiziune ca doamna ministreasa a fost huiduita de pensionari. Nu asta m-a interesat ci m-a atras limbajul non-verbal, gestica si mimica doamnei in cauza in fata unor “romani” care nu mai pot sa-i indure fitele. Constat ca in continuare specialistii in comunicare (inclusiv non verbala) lipsesc  din mijlocul camarilei pentru ca totul trada la tanti in cauza ca i se rupe la pedala de ce cred muritorii de rind. Stiti expresia aceea pe care o afiseaza o persoana neinteresata de o problema, chiar conflictuala? Arata asa: Zimbet semi-deschis , privire aparent galesa si distrasa, o scurta incruntare a fruntii, balansarea capului fata spate (intr-un da aprobator) si privirea atintita undeva in lateral pe linga adresant. O gestica care comunica ceva de genul “da ma hai zi si tu ce vrei ca-s televiziunile de fata, da repede ca tre’ sa ajung la proba la croitor”.

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.