Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Bad, bad politics!

Ma pregateam sa scriu doua posturi in categoria Good Time despre concertul extraordinar sustinut la Cluj pe 1 decembrie de Lucian Ban in proiectul ELEVATION si despre interviurile pe care le-am realizat ieri la Bistrita cu producatorul de film Don Hahn si cu fotograful american Michael Caroll. Am sa scriu si despre aceste lucruri in week-end.

Astazi m-am enervat (again?!) pe tema subiectului principal din presa romaneasca din ultimele zile-reducerea concediului de ingrijire a copilului si a cuantumului indemnizatiei pe care o primesc tinerele mame care stau acasa cu micutii.

Citeva lamuriri:

1. Sperietoarea ca FMI a cerut Guvernului sa reduca aceste drepturi sociale este o minciuna mare cit Palatul Parlamentului. Chestia asta era folosita si de Guvernul Ciorbea (hmmmm… ce asemenare intre PNT si PDL) si nu tine! FMI a comunicat azi oficial ca nu exista o cerere de acest fel. Economic vorbind Fondul  cere incadrarea in anumite cote de performanta economica si atit. Ca acordarea unor drepturi sociale, cum este si plata acestor indemnizatii pentru mame, pune presiune asupra acestor indicatori, e si asta adevarat. Si poate de aici intoarcerea catre un bau bau FMI-ist  care cere sa li se taie azi miine si curentul contribuabililor din tara.

2. Guvernul trebuie s o intoarca acum  ca la Braila pentru ca stabilirea actualelor drepturi s-a facut tot sub mandatul lor pe baza unor promisiuni electorale facut pe vreme vechilor aliante. Si e clar ca nu da bine la imagine sa vi sa retragi niste drepturi dupa ce tot tu le-ai proclamat si le-ai implementat cu surle si trimbite!

3. Ca Romania e din ce in ce mai saraca e adevarat. Dar, vedeti voi, principiul solidaritatii despre care se tot vorbeste are si unele efecte perverse. Si la noi astea se vad foarte bine. Sa discutam pe un exemplu: O femeie care se preocupa de studiile ei,de valorificarea ei sociala, ajunge sa aiba o cariera si o poate o familie. Daca ea ajunge sa cistige bine, contribuie cu citeva milioane bune pe luna la fondurile din care ar urma sa primeasca bani in momentul in care va avea un copil. Pe de alta parte, unele femei fac copii pe banda rulanta pentru a trai din alocatiile copiiilor (stiti la cine ma refer). Acestea din urma sunt astfel platite din banii celei care munceste si plateste gras la bugetul asigurarilor sociale. Problema e ca cele doua mame ajung sa aiba aceleasi drepturi dupa ce au un copil daca nu se tine seama de cuantumul contributiei pe care au avut-o.  Deci? Nu e tot una sa pierzi (ca asta ti se intimpla!) cite 700 de lei  lunar pe fluturas cu titlu de “asigurari sociale” sau sa nu contribui cu nimic pentru ca “n-ai venituri, dar ai drepturi”. Si apoi cind femeia de cariera se pregateste sa devina mama constata ca analizele medicale din trimestrul intii de sarcina se pot face fara bani dupa ce i se naste copilul, ca prima indemnizatie o primeste la trei luni dupa ce a depus si redepus dosarul, etc. Asta e chestia care doare! E buna solidaritatea sociala dar trebuie sa fi atent cum o distribui. Pentru ca nu e in regula ca un contribuabil bun sa sufere fiindca lucrurile nu sunt atent gestionate si reglementate. De aceea varianta cu un venit minim pentru mame (asta ar ajuta sa spunem femeile cu adevarat in situatii sociale dificile) sau un procent din venit, in functie de salariul si contributiile avute de tinara mama, cred ca sunt cea mai buna varianta.

Chestiunea la care cred ca s-ar putea umbla  este cea a duratei de timp in care se acorda aceste indemnizatii. Aici nu trebuie sa fim ipocriti. Ar trebui sa ne utiam pe ce perioada se acorda aceste drepturi  in alte state europene.  Aici cred ca am fi surprinsi sa constatam ca suntem putin prea generosi.

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.