Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

…care mor inainte să iasă

Va multumesc celor care aţi avut bunăvoinţa să citiţi cele două poezii din postul anterior: sunt plin de cuvinte nespuse care iată, mor înainte să iasă…

Am fost întrebat dacă le-am scris eu… sau cine le-a scris. Ei bine, nu vreau să păstrez acest secret sau să-mi însuşesc vreun merit,  pentru că îmi doresc tocmai  contrariul.

Cele două poezii fac parte dintr-un lot de 64 de poeme scrise de tatăl meu. Eu le-am găsit printre hârtiile sale acum când a venit momentul să pun în sertarele sufletului amintirile legate de el. Textele au fost dactilografiate atent la vechea maşină de scris a familiei între 1984 şi 1986. Eram un puşti şi mi-l amintesc pe tata scriind versuri cu un pix  pe coli albe de hârtie în camera mare… După 1987 nu am mai văzut poeziile sau alte texte.

Tata a avut obsesia scrisului şi a cititului. A semnat în calitate de medic mai multe lucrări ştiinţifice dar nici o carte de literatură sau de versuri. În ultimele luni de viaţă îmi spunea că ar putea scrie două cărţi la câte gânduri are…

Acum, eu am găsit aceste poezii care vin dintr-o perioada în care îl citea pe Nichita Stănescu şi era bun prieten cu regretatul poet clujean Alexandru Căprariu. Bănuiesc că ar fi vrut să le publice, altfel nu-mi explic de ce sunt atât de atent bătute la maşină înainte de 1989.  Azi, fiind mult mai facil accesul la o editură, m-am hotărât să i le public postum pentru ca aceste cuvinte să nu moară iar, înainte să iasă.

 

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.