Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Cascada Niagara, sau cel mai impresionat lucru văzut

Intro: @alexursa este prima persoana din on-line pe care am cunoscut-o, dupa ce deja il urmaream pe Twitter. Mai apoi, am participat la doua initiative puse la cale de el, pentru ca am ajuns sa cred in proiectele faine pornite din mediul virtual. Intr-o seara a intrebat pe Twitter cine gazduieste un post saptaminal despre turism,semnat de el. M-am oferit imediat, iar aseara a sosit primul post. So, guest post semnat de Alex Ursa:

Pe vremea când eram în SUA ne-am hotărât să vedem tara aia că no, nu mergem în fiecare zi, asa că într-o zi am închiriat masini mai mari si am plecat la drum. 470 de mile dus si tot atât la întors. Ne-am echipat corespunzător cu mâncare , lichide si  iPod-uri că urma un drum lung. Asa a si fost, am schimbat soferii, am dormit, am condus, am râs, dar tot a fost greu. Cum ne-am pornit seara, am ajuns dimineata în Bufllo, un oras mare, dar pustiu. Era foarte ciudat cum un oras care are o asemenea minunătie a naturii in apropiere,  e atât de pustiu. Chestia asta ne-a cam speriat, sincer.

Ne-am luat bilete de all inclusive, adică am intrat peste tot, ba chiar aveam un minibus special pentru noi. Ce a urmat e deja istorie, de fapt amintiri, amintiri plăcute. Prima dată am fost sa vedem cascada de aproape, asa ca ne-am învârtit cât am putut pe acolo, si desigur am fost udati de vaporii de apă care veneau dinspre cascadă. Următoarea chestie a fost să mergem sub cascada, adică sub o parte din ea. Ne-am luat pelerinele pe noi, sandalele pe care le-am primit de acolo (erau incluse în pret) si ne-am avântat pe o poteca cu podete si platforme. Am trecut pe sub cascadă, privelstea era absolut magnifică.

După prânz am mers cu mini-busul la câtiva kilometri de  oras să vizităm un fel de telecabina peste râu. Să vă gânditi că linga noi era o prăpastie de 100-200 m. Din păcate noi nu am putut să urcam deoarece acest lucru se făcea doar din Canada iar noi eram , da, în SUA. Asa că ne-am întors la cascadă unde am urcat pe o platformă foarte înaltă de unde aveam o viziune asupra întregii zone. Poze, pupături, râsete, dragoste nu alta.

Apoi a urmat cel mai tare lucru cind am luat o bărcută cu care ne-a dus până sub cascada principală. Cu motoarele turate la maxim abia  stăteam pe loc. Pielea ni s-a făcut de găină sau de porc (mie de porc, ei de găină). Vă zic, acolo între ape cu oameni si bărci in jur era ceva nemaipomenit. Si eram si cu persoana potrivită lângă mine.

Seara am încheiat-o la  un spectacol de lumini care nu e ca la noi cu tot felu de culori ciudate. Luminează cascada din partea Canadiană si se vede magnific, a meritat să înduram frigul si oboseala (era septembrie si era tare tare frig).

Din păcate cascada se vede mai frumos din partea canadiană, ba chiar au un turn foarte înalt în care poti urca pentru o vedere superba. Canadieni îs un fel de bulgari iar americani un fel de români, au cascada si unii si altii da’ canadieni profită mai mult de ea. În fine, ideea e că nu am putut trece si în Canada, ne trebuia viză, logic. Drumul înapoi a fost mai relaxant, am mers cu 160 mile la oră, am fost prinsi de radar, am fost iertati că eram străini si că aveam în masină 7 femei.Si de atunci o mai fost ceva fete…

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.