Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

De ce noi nu vom fi niciodata japonezi

Probabil unii cititori ai acestui blog s-au prins ca subsemnatul lucreaza in presa regionala.

Prin urmare, felul in care ma uit eu la televizor, citesc ziarele sau ascult radioul este putin diferit de felul in care o fac cei care definesc notiunea de “mass” din expresia mass-media.

Va spun sincer ca am zile in care nu mai pot privi posturile de stiri nationale (cele doua mari pe care le avem),ca maniera absolut originala de a face stiri a celor care cauta romani talentati ma scarbeste dpdv profesional si la ora de stiri a postului national aam alte preocupari casnice( somnoroase uneori). Stau insa cu ochii pe presa nationala si locala pentru ca in cazul meu ” a sti ce s-a mai intimplat” e, profesional vorbind, vital.

Dar, in momentele in care ma satur de isteria de la iRealitatea sau de teoriile conspirationiste de pe a treia antena, o dau pe CNN, BBC si Deutsche Welle. Am momentul meu zilnic cind trec peste aplicatiile lor pentru tabletele PC si citesc chestiuni care imi mentin orizontul informativ treaz, nebruiat si argumentat profesional.

In aceste conditii vreau sa va destainui faptul ca urmaresc situatia dramatica din Japonia din aceste surse.  Presa nationala nu reuseste sa treaca dincolo de speculatii atunci cind se raporteaza la Japonia in afara jurnalelor de stiri. Interesat fiind de ceea ce se intimpla acolo am gasit mai multe articole care ilustreaza si motiveaza felul in care se comporta japonezii in acest dezastru. Succint: se sta la cozi pentru apa potabila. Fiecare persoana isi astepta rindul si ia doar doua sticle. 450.000 de persoane sunt in adaposturi temporare. Fiecare din aceste persoane ocupa aceeasi suprafata in interiorul adaposturilor fara a intabula spatii in plus pentru clan. Pantofii sunt lasati la intrarea in adaposturi pentru a preveni aparitia unor epidemii. Si totul se intimpla fara o supraveghere politieneasca sau guvernamentala. Asa reactioneaza ei. O sa-mi spuneti ca sunt baliverne chestiile prezentate si pe televiziunile din Romania cu drumul reparat in patru zile. Eu va invit sa cititi despre chestiile acestea pe site-urile BBC sau CNN.

Intre timp Andreea trece cu telecomanda peste unul dintre posturile de stiri, unde se prezinta imagini cu persoane care iau cu asalt un hipermarket din capitala ca sa cumpere portocale cu doi lei si ceva. Cadrele se pun in comparatie cu dezinteresul manifestantilor din 15 martie din capitala. Dar, cred ca ar fi interesant sa comentez despre implicarea sociala intr-un alt post.

Realizati cum ar arata Bucurestiul daca un cutremur masiv s-ar produce acolo? Realizati ca cei care ar mai putea fi salvati ar muri pentru ca cele citeva babe scapate ar bate jos usile de la sectiile de urgenta? Sau ca vreo trei patru propretari ar bloca accesul echipelor de salvare (internationale si autohtone) ca sa-si culeaga caramizile lor din mormanul de moloz? Si asa mai departe… Stati! Nu am nimic cu Bucurestiul, pentru ca daca ati fi citit acest blog ati fi aflat ca sunt printre cei carora le place in capitala chiar daca e haos in trafic si primarii de sectoare uita uneori sa mai faca si curat pe strazi. Am ales Bucurestiul pentru ca e “cel mai vizat” de o astfel de catastrofa.

Pina una alta eu cred in puterea de refacere a japonezilor. Pentru ca au mentalitatea necesara. Abia mai apoi pentru ca au si resursele. Comparatiile intre noi si ei, ei si vestici, noi si vestici continua in mintea mea. Si concluzia mea este ca tot ce nise intimpla din punct de vedere economic, politic soacial si iar politic este DIN VINA NOASTRA. Ne meritam soarta. Si de soarta asta profita niste baieti destepti care stiu cum sa faca jocurile ca lor sa le iasa intotdeanua macsar un full, daca nu o chinta royala.

Share

1 comment found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.