Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

De ce nu sunt microbist

Pe fondul meciurilor Universitatea Cluj vs. CFR Cluj şi a plecării finanţatorului de la Universitatea Cluj sunt întrebat mai mereu ce cred. Discuţii, la care sunt invitat să particip aşa, la o ţigară, de colegi sau  persoane care fac din fotbalul din Liga lui Mitică un subiect de discuţie.

Aşa că acesta este primul şi ultimul text despre fotbal pe care îl scriu pentru a vă explică de ce nu sunt microbist şi de ce nu fac o pasiune furibundă pentru vreo echipă. Aşadar, nu sunt microbist pentru că:

-nu vreau să fac parte din varianta modernă a expresiei pâine şi circ. Fotbalul nostru a împins în faţă, pe baza creierelor spălate ale unor suporteri, tot felul de personaje care, culmea, au ajuns până în Parlamentul European.

-nu vrea să fac parte dintre cei care ştiu că acest sport e o lume construită pentru spălarea banilor, dar se fac că nu ştiu. Un loc perfect în care se refugiază patronii de cluburi pentru a scăpa sub semnul popularităţii, notorietăţii şi al relaţiilor de braţul (din păcate prea scurt) al Legii. Sau nu ştiaţi nimic despre asta? 🙂

-nu cred că e normal ca destinele acestui sport să fie conduse pentru vecie de Mitică de la Ligă şi Nea Sandu de la Federaţie.

-nu cred că acest sport în România mai are ceva de-a face cu fair play-ul. Prefer rugby-ul unde băieţii se trântesc la pământ dar îşi strâng mâinile cu onoare la final.

-seriozitatea şi performanţa sportivă e înlocuită de manele, bling bling, maşini scumpe şi chefuri prelungite  înainte de meciuri. Poate ar trebui să-şi amintească vedetele de carton cu crampoane care era atitudinea medicului Ladislau Boloni pe vremea când era jucător.

-rezultatele pe scena mondială sunt inexistente de mult prea mult timp.

-fanii nu iubesc acest sport pentru spectacol, ci doar pentru satisfacerea unei nevoi psihologice de apartenenţă la un grup în care îşi pot elibera instinctele primare.

-tot fanii, s-au transformat din cunoscători şi susţinători în golani,asa ca ne temem să mergem cu familiile pe stadion.

-şi nu în ultimul rând,   spectacolul lipseşte cu desăvîrşire din campionatul nostru. Am constatat asta în puţinele momente, când luat de valul comentariilor amicilor, încercam să văd şi eu un meci.

Aşa că rămân la raliuri  unde mai ai ceva şanse să  întâlneşti pasiune pură, dedicaţie, sacrificiu, ambiţie şi onoare.

Prin urmare, vă rog nu mă mai întrebaţi ce cred despre fotbal pentru că e un subiect care pur şi simplu mă lasă rece.

 

Share

1 comment found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.