Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Despre țigani și șefi

Încerc de două săptămâni să îmi mențin tensiunea arterială în limitele sănătoase dobândite în extrem de scurta vacanță petrecută în Mallorca. Un loc unde aș vrea să mă mut…ieri.

Din păcate, atmosfera locală mă pune la grea încercare. Incompetența unora, isteria mesajelor publice pe care trebuie să le înghit datorită slujbei, absurditățile cotidiene ale sistemului, cinismul generalizat sunt doar câțiva din factorii de risc cu care mă confrunt…

Am asistat la un moment dureros care spune foarte multe despre mentalul colectiv românesc. Expresia aceasta introdusă de sociologii mediatizați pe sticlă vrea să subsumeze toate reflexele noastre sociale, felul nostru de exprimare și manifestare socială. Din păcate, mentalul acesta este unul care adună și promovează doar părțile negative și comportamentele care pe mine mă fac să mă gândesc tot mai des la emigrare, la retragerea pe o insulă și la viitorul copilului meu. Nu sțiu cum voi reuși să-l feresc sau să-l pregătesc pentru un sistem social al nonvalorilor, al parvenimsului și al mitei care bate orice valoare individuală. Noi punem în acest mental toate lucrurile negative din lume și uităm de lucrurile importante care fac o nație să fie învingătoare-persevernță, atitudine proactivă, implicare, soluții, comunicare reală, fermitate ș.a.m.d.

Zilele trecute am intrat în piața din cartierul Grigorescu să cumpăr un kilogram de roșii.La intrarea în piața un domn și o doamnă discutau cu un tânăr bățos care emana aerul autorității. Știți voi:gesturi largi, agenda într-o mână, mobilul în cealaltă, vocea ridicată suficient pentru a fi auzită de toată suflarea…

În fața mea urca cele câteva trepte de la intrare o țigancă cu un copil mic în brațe. Era evident că era o cerșetoare, dar intra în hală ca orice altă persoană.

Când a ajuns în dreptul tânărului imberb investit cu autoritate printr-o schemă locală de promovare pe criterii politice, acesta o întreabă bățos: În ce scop? Adică, o variantă originală a întrebării Ție ce-ți trebe? Femeia îi răspunde cu un glas stins: Vreau o cană de apă pentru asta mică . Bine dar repede și ai plecat, vine răspunsul puțoiului șef.

Femeia traversează hala spre toaletă iar eu mă duc să-mi aleg roșiile. De la vânzătoare aflu că repectivul era chiar ȘEFUL.

Mi-a căzut foarte greu incidentul acesta. Sunt printre cei care susțin cu tărie revenirea la denumirea de țigan în locul celei de rrom, din cauza confuziei care se creează în afara țării între români și rromi. Dar, nu pot să accept o astfel de atitudine. Poziția acestui ȘEF e una care ilustrează perfect felul nostru de a ne raporta la lume. Nu suntem în stare să purtăm o discuție pe tema numelui acestei minorități, nu suntem în stare să ne ținem în frâu cetățenii care ne fac de râs peste hotare, nu suntem în stare să suprimăm drepturi cetățenești pe baza unor dovezi de implicare în rețele internaționale de infractori, dar suntem foarte buni în a face pe erecții în fața unei amărâte care vrea o cană de apă…

Cineva a scris pe facebook următorul text: Nu mi-e rușine că sunt român, mi-e rușine că alții sunt români! Perfect adevărat. Și vă rog să mă credeți că exact așa am simțit și eu când am vazut-o pe cerșetoarea acesasta în ușa minunatei catedrale La Seu din Palma, care când ne-a auzit vorbind românește și-a acoperit fața cu mâna. Și nu a fost singura pe care am întâlnit-o în minunata capitală.

Oare n-ar trebui ca noi să facem ceva în această direcție, pentru a schimba percepția europenilor la adresa românilor? Aaaa, am uitat…. avem teme naționale politice de gravă și strictă actualitate muuuult mai importante! Deschideți televizorul pe un post de știri ca să vă lămuriți.

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.