Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Dupa 30 de ani

Vineri seara am participat la o intilnire, cu totul speciala.

Dupa o saptamina in care am picat in cap (aproape la propiu…) seara de vineri am rezervat-o intilnirii cu fostii mei colegi din clasele primare si gimnaziale. Sub genericul “dupa 30 de ani” prima mea iubita din clasa I, Ioana Zagrai, a avut initiativa de a organiza aceasta intilnire.

Asa ca, ne-am strins o parte din cei care acum 30 de ani ne intilneam pentru prima data la Liceul Industrial Nicoale Balcescu. Mai mult, Ioana a pregatit si o mica brosura cu un colaj de fotografii din clasele primare si din gimnaziu pe care am rasfoit-o pe rind, cu exclamatiile de rigoare “ba cum aratam!”, “cine-i asta”  sau “asta-s io?”. Eram atit de obosit incit mi-a fost greu sa mentin atmosfera asa cum probabil colegii mei isi aminteau.

Dincolo de momentul acesta am ramas cu sentimentul ca da , imbatrinim. Copiii unora dintre noi misunau printre mesele de la Napoli Centrale, ceea ce ne dadea din start imaginea unor babaci iesiti cu copiii in oras 🙂 . Apoi moacele de copii si de adolescenti imberbi din pozele Ioanei erau date uitarii in fata unor inceputuri de chelie si a firelor albe care ne (sau imi) rasar in barba sau la tample. Pe undeva mi-am amintit si de profesorii nostri, o parte dintre ei plecati acum dintre noi. Incarcat dupa o discutie avuta in platoul TVR Cluj pe tema Zilei Mondiale a  Educatiei, vineri seara le-am multumit asa, ca intr-o rugaciune, pentru ceea ce suntem azi. Eu unul cred ca spre doamna profesoara Moga de Limba Romana imi indrept cele mai recunoscatoare ginduri, desi nu mai este acum printre noi pentru a le afla…A fost, cred, prima persoana, care a citit in mine vocatia cuvintelor rostite sau scrise.

[facebook_ilike]

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.