Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Inca un motiv de emigrare

Ieri am incins putin facebook-ul cu aceasta postare:

V-am mai spus ca Romania nu e tara in care sa traiesti sa-ti crestii copiii si sa-ti ingrijesti parintii. Azi mama imi povesteste cum o doctorita de la Clinica de Recuperare i-a cerut sa-si faca programare la cabinetul ei privat sa-i administreze o injectie cu un ser cumparat de mama. Costuri: 140 de lei serul, 100 de lei manopera si 100 de lei consultatia. Bai nu va mai satura Dumneazeu! Acolo la Recuperare se lucreaza in sila si pacientii sunt ca niste vaci venite la muls! Asta e Romania reala!! Imi pare rau ca nu lucrez intr-o redactie de stiri TV sa fac un reportaj cu camera ascunsa! De ce drak mai mergeti la clinica? Sa faceti rost de pacienti? Hai sa inchidem spitalul ala nenorocit si mergeti toti in cabinetele private. Venim acolo dar nu mai platim asigurari de sanatate de ne indoiti! Mi-e SCARBA si SILA!

Au fost foarte multe reactii si le puteti vizualiza aici.

Adevarul e ca am prins teama, ura,scarba, sila si lehamite de ce se intampla in spitale, dupa un  incident nefericit din aceasta vara. In lunga mea absenta de pe blog din mijlocul verii, am avut nesansa sa imi internez tatal (e complicat sa va povestesc acum aici de ce si cum…).  Desi el este cadrul universitar, medic aproape de pensie, nu mi-a venit sa cred cat de obscen si pervers este sistemul atunci cand depinzi de el. V-ati fi asteptat ca in acest caz sa existe pile si sa nu fie probleme. Ei bine va inselati. Nu am avut surprize din partea medicilor, majoritatea colegi de generatie cu pacientul sau fosti studenti. Nu, nici pe departe. Am avut parte de multa intelegere si sustinere si le multumesc pe aceasta cale. Dealtfel, cred ca ar trebui sa le multumim mai mult medicilor care salveaza vieti si sanatate in Romania. Pentru ca o fac intr-un sistem umilitor si in mare parte in conditii mizere… Sigur excludem uscaturile care ajung cazuri televizate si subiect de ancheta juridica. Apropo: Lucian Mandruta scria ieri ca in tara noastra sunt 56000 de preoti si 48000 de medici. Primilor toata lumea le este recunoscatoare, desi credinta tine in primul rand de fiecare dintre noi, iar pe ceilalti ii hulim. E o greseala! Si experienta mea poate sa intareasca aceasta afirmatie.

Fata hâdă  din spitalele noastre, si am sa ma refer la cea umana si nu financiara, se dezvaluie cand se inchid portile. Cand medicii pleaca acasa si bolnavii raman la mâna asistentelor si a infirmierelor. Cand daca vrei ca tratametnul sa fie corect aplicat sau pacientul sa beneficieze de serivicii de igiena sau de insotire, etc… trebuie sa castigi binevointa unor doamne de oras venite  de la coada vacii, trecute printr-o scolita postliceala si devenite mari infirmiere. E vorba aceea romaneasca: pina la Dumnezeu te mananca sfintii… Au buzunare largi si ti le afiseaza sugestiv ca sa bagi ceva. Orice. Un bec ars, o batista, 5 lei, 10 lei, o cafea, un snitel, orice. Doar ca sa ia ceva!

Si am sa va ilustrez mai bine, povestindu-va cum revenit in una dintre seri la spital cu medicamentele cumparate, pentru ca sistemul nu are, tata imi spune ca vrea sa mearga la baie. Situatia, complicata cum va spuneam, insemna renuntarea la imobilizare, insotire, supraveghere. Ies pe hol si o intreb pe infirmiera daca in conditia sa de sanatate poate face acest lucru. Ea striga sictirita spre o usa deschisa aflata ceva mai incolo: Marioaraaaa! Pacientu’ asta nou din 63 vrea la baie!  Raspunsul, vine rapid:  Da-i pace ca are pempars! 

Am vazut rosu in fata ochilor si cautam din priviri un obiect contondent.  M-am ridicat de pe scaun am trecut apasat de infirmiera care a intrebat si am batut usa de perete. Lelea cu raspunsul a incremenit. I-am explicat pe un ton venit din serialele cu criminali in serie ca ar trebui sa arate respect pacientilor suferinzi! Cand i-am promis ca a doua zi dimineata sunt la directorul clinicii pentru ca il cunosc personal si ca o astfel de atitudine ar trebui sa o aiba atunci cand ingrijeste viteii din grajdul în care a crescut, si-a schimbat atitudinea si s-a interesat daca pacientul o duce bine.  Si…, vai imi cer scuze nu am stiut ca e vorba de domunu doctor!  Ce conteaza asta?!  E un OM care are nevoie de ingrijire!

Aceasta este principala problema a sistemului nostru sanitar. Din multe motive, medicii si asistentele competente au emigrat. Posturile au ramas libere si cumva  sau ocupat cu lelite care nu s-au speriat de salariul mic si de atributiile pe care le au. Au intrat doar ca sa ia ceva de la pacienti.

Intre timp medicii clujeni care au scris istoria acestor clinici universitare se invart in mormant. Hateiganu, Papilian, Danielo si multi altii vor sa iasa afara sa le stranga de gat pe nenorocitele care nu au nici o treaba cu latura profund umana a medicinei.  Si parca ma simt mandatat de ei sa fac eu acest lucru, dat fiind faptul ca la un moment dat mi-am dorit sa urmez o astfel de cariera impresionat de povestile primilor medici clujeni si de daruirea fara limite pe care o aveau fata de pacientii lor.

 

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.