Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Nils P Molvaer, am visat cu Chuck Norris!

Concertul lui Nils Petter Molvaer de la Casa TIFF de marți seara a fost mai mult decât… ciudat.

În primul rând aș vrea să ne lămurim asupra unei chestiuni. Nu e jazz! Orice altceva a fost, dar nu jazz! Dealtfel, l-am întrebat chiar pe el cum ar descrie muzica sa în cuvinte și a spus simplu I don t know. Maybe interferences? Să-i spui jazz, doar pentru că nu îl poți încadra într-un sistem clasic al genurilor muzicale sau pentru că omul a venit pe scenă cu o trompetă, nu mi se pare corect.

Aseară, după concert, în mașină am pus repede pe Rock FM pentru că nu mai puteam îngurgita alte ciudățenii cum erau și cele de pe CD-ul cu Jan Garbarek pe care îl ascutam la volan. Îmi trebuia ceva simplu, ritmat, patru note într-o măsură. 1,2,3,4 și iar 1,2,3,4 era tot ce-mi trebuia. Și-o bere…Phoenix-ul cu Mica Țiganiadă părea OK la fel ca și Staropramen-ul de la non-stop.

M-am gândit serios la ce a însemnat concertul lui Molvaer pentru mine. Atâta m-am frământat, încât pe la trei noaptea m-am trezit speriat dintr-un vis cu….Chuck Norris :). Se făcea că eram la un concurs de dans, Chuck Norris era în juriu și aștepta să vedem cum dansăm pe muzica lui …Nils Petter Molvaer.

Dimineața mi-am zis că sigur e muzică experimentală. Un mix între toate stilurile posibile, poate chiar și cu puțin jazz. Muzică experimentală electro-acustică. Un soi de muzică de avangardă. Și până la urmă pot zice că au fost momente când mi-a plăcut și când nu mi-a plăcut. Dacă l-ar fi auzit Mozart, spre exemplu, cred că ar fi luat-o la goană, avertizându-l și pe Beethoven să nu se apropie. Dacă l-ar fi văzut Miles Davis cum scoate efecte suflând invers în trompetă s-ar fi luat cu mâinile de cap. Dacă i-ar fi auzit Slayer ar fi sărit pe scenă să cânte împreună pasajele mai dure. Mike Oldfield s-ar cruci să vadă cum se scot efecte din trompetă, chitară sau chiar dintr-o lamă de fierăstrău. Roger Waters cu siguranță ar fi vrut să pună în paralel aparatura trupei Pink Floyd de pe Atom Heart Mother sau Pompei cu sculele pentru efecte  ale lui Nils și pedalele pentru ecouri ale chitaristului Stian Westerhus.

Aș spune că au fost patru muzicieni pe scenă-chitaristul Stian Westerhus, generator de efecte pe chitară preluate apoi în loop de efectele ce-i stăteau la picioare și, totodată, un tip cu porniri de metalist înfocat.

Bateristul Erland Dahlen a folosit din plin toate clopotele,cinelele și tuburile disponibile, fiind un instrumentist de o inventivitate ieșită din comun. A fost  singurul de la care am putut să prind tempo-ul pieselor, ținut lejer cu piciorul stâng pe fus. Practic, el stabilea tempo-ul, un cadru în care toți trei cântau aproape ce le trecea prin cap, asigurându-se că se sincronizează pe pasajele agresive și pe cele psihedelice, de mare efect.

Nils Petter Molvaer scotea efecte interesante și inedite din trompeta sa, predându-le  celui de-al patrulea instrumentist-un Mac Book Pro. Invenția lui Steve Jobs controla practic cutiile și firele la care era legată trompeta lui Nils generând sunete nemaiauzite.

Dacă cineva vă spune că a fost extraordinar, să-l credeți. Dacă vă spune că a fost frumos, să nu-l credeți. E un ipocrit dacă spune că i-a plăcut de la început pînă la sfârșit tot ce  s-a întîmplat pe scenă. Îți trebuie foarte mulți neuroni muzicali ca să înghiți tot show-ul așa, fără să știi ce te așteaptă. Și nu cred că cineva care a fost aseară la Casa TIFF era pregătit pentru un astfel de show.

Galeria foto de la concert, e aici:

Concert Nils Petter Molvaer la Cluj
Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.