Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

O petitie care spune lucrurilor pe nume

Redau mai jos petitia adresata unui Parlamentar European fata de Legea care permite eutanasierea animalelor fara stapan in Romania. Eeste scrisa de cineva din afara tarii, din Statele Unite, care a intuit perfect cum functioneaza chestiunile pe la noi. Puteti semna petitia on-line aici. Documentul  este adresat doamnei Michelle Striffler, din Parlamentul European  de catre Alexander Esposito .

ROMANA – traducerede Mihaela Mihăilă

Subiect: Recenta politică pro-eutanasie din România si responsabilitatea Uniunii Europene

Stimată doamnă Striffler,

Vă scriu cu groază în privinta politicilor pro-„eutanasie” adoptate de Parlamentul României în ultimele 48 de ore, referitoare la câinii fără stăpân din această tară.

Probabil că guvernul român nu realizează ce vizibilitate a căpătat această decizie pe plan international si repulsia pe care a generat-o.

Oficialitătile locale ale statului român actionează în baza unor false motive în ce priveste promisiunile făcute cetătenilor si deturnarea fondurilor rezultate din perceperea taxelor contribuabililor.

De aproximativ zece ani, în această tară se duce o politică abominabilă de eutanasiere a câinilor si pisicilor fără stăpân care trăiesc pe străzile majoritătii oraselor din România si în special în capitala acestei tări, Bucuresti.

Au fost alocate bugete pentru distrugerea animalelor pretinse a fi periculoase pentru sănătatea si siguranta cetătenilor, prin utilizarea unor „mijloace umanitare”. S-a constatat si înregistrat în repetate rânduri faptul că aceste asa-numite „mijloace umanitare” par să atingă „un număr mare de animale moarte” foarte rapid, si anume prin renuntarea la orice metode umanitare si utilizarea, în schimb, a unor metode barbare, care constau pur si simplu dintr-un măcel în serie. Aceste practici au fost investigate sub acoperire si sunt acum publicate pe larg în toată lumea.

Pe de altă parte, presupusele economii realizate prin utilizarea acestor metode alternative – sălbatice – nu pot fi justificate usor.

Uciderea animalelor si apoi camuflarea furturilor din fondurile publice care au loc în România au devenit astăzi nu numai niste procedee acceptate, ci si mandatate. Acest lucru subliniază un proces involutiv al umanitătii si este remarcat cât se poate de clar de publicul din străinătate, mai ales cel din restul Europei si din America.

Ceea ce se întâmplă nu este o rusine numai pentru România si cetătenii ei, ci si o infamie si o dezonoare pentru întreaga Comunitate Europeană, cu atât mai mult cu cât România este membră a Uniunii Europene, unde există un anumit standard de civilitate, care ar trebui să fie elementul predominant.

Mai mult, lucrurile care au loc si la care suntem martori de câtva timp au devenit ceea ce nu poate fi descris decât ca o AFACERE ascunsă A MORTII, al cărei unic scop este PROFITUL. O practică din ce în ce mai obisnuită în România, ajunsă astăzi o strategie politică/economică legală, ea este cosmetizată prin campanii media abile, menite să ascundă cruda realitate.

Este vital să fiti informată despre faptul că animalele sterilizate deja sunt si ele tinta măcelului, de către contractori corupti, care lucrează cu nerusinare în propriul interes, prin intermediul politicilor publice, pentru a face profit.

Marea majoritate a animalelor lăsate pe stradă sunt totodată lăsate si nesterilizate – o manevră excelentă pentru a asigura un flux nesfârsit de victime fără stăpân, pentru măcel: „carne de tun” pentru această „industrie a mortii” din ce în ce mai întinsă si respingătoare.

Pentru multi dintre noi de aici, din Statele Unite, acesta este un film de groază. Însă statisticile nu mint, doamnă Striffler. Realitatea este că aceste politici nu servesc decât la cresterea constantă a numărului de animale fără stăpân, care alimentează astfel usor masina propagandistică, pentru satisfacerea cerintelor bugetare ale unui mijloc mârsav de îndeplinire a unui scop.

În stadiul actual al lucrurilor, situatia nu poate decât să se agraveze.

Asadar, în loc să se aloce fonduri pentru aceste executii infernale, poate ar fi mai indicat să se instituie o reorganizare a întregului sistem de lucru. Din păcate, politicile actuale nu sunt reglementate, având în vedere faptul că autorizatiile acordate favorizează o tendintă si mai pronuntată spre abuz si coruptie.

Vă rog să luati în considerare întocmirea unui nou plan de creare a unei infrastructuri realiste si functionale, care să sprijine puternic programele de sterilizare si eliberare si care, întâmplător, nu ar reprezenta decât o fractiune din cheltuielile curente, prin contrast cu „industria mortii” de la ora actuală, plină de corupti cu „mâna în sac” – încă o ilegalitate pe care orice organism de reglementare corect nuo poate ignora.

Pe lângă economiile de ordin fiscal rezultate din surplusul de fonduri acumulat, poate că ar fi benefică o a doua etapă si anume educarea publicului, în scopul restaurării unui mod de gândire bazat pe morala umană si nu pe involutia către niste practici nemiloase si lipsite de etică.

Programe speciale, care să stimuleze capacitatea de întelegere a copiilor si tinerilor fată de preocupările legate de natură si mediu, corelate cu domeniul bunăstării animalelor, ar putea conduce la crearea unor programe de adoptie la scară largă, prin care să se evite si să se elimine aproape integral cheltuielile mari cu îngrijirea medicală si mijloacele de control si de cazare a animalelor, ambele expuse încălcărilor de ordin etic si coruptiei.

Mai există încă un aspect important care trebuie avut în vedere: atunci când alti contractori corupti din Uniunea Europeană vor constata cât de usor se pot face bani din omorârea animalelor, acest focar viral s-ar putea răspândi si în alte părti ale Europei, conturând astfel o imagine brutală, sălbatică si rusinoasă a acestui continent fată de restul lumii.

În aceste vremuri dificile de recesiune economică, actuala deturnare a banilor contribuabililor români si comportamentul barbar si criminal cunoscut al contractorilor însărcinati cu „eutanasia”, precum si cel al autoritătilor, care lucrează în baza unor interese personale (si nu publice) se impun ca un exemplu negativ la scară internatională. Societatea civilă – nu numai din Europa, ci si din întreaga lume – are dreptul să se asigure că o astfel de tendintă spre involutie nu este permisă în anul de gratie 2011 si că Uniunea Europeană îsi va exercita rolul de entitate cu răspundere cât se poate de clar, atât pentru binele oamenilor, cât si al animalelor, în numele legalitătii, moralei si omeniei.

„Măretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi apreciate după modul în care îsi tratează animalele”. – Mahatma Gandhi

Vă multumesc pentru timpul acordat si rămân în asteptarea răspunsului dumneavoastră.

Cu deosebită stimă,
Alexander Esposito

[facebook_ilike]

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.