Bogdan Roşca

Radio Industry & Music

Un guest post surpriza, anonim

Postul de mai jos l-am primit pe adresa  de mail bogdan@bogdanrosca.ro. Desi textul este semnat, am fost rugat sa-l postez anonim, daca ceea ce scrie in text merita publicat. Acest mesaj vine de la un clujean si , da, merita citit si de altii:

Painea noastra cea de toate zilele

Furati de grijile painii cea de toate zilele nu privim in jur decat prin ochiului televizorului care incet, incet devine suveran – “stiu de la TV”,  tine loc de cea mai  credibila  bibliografie. Truda si grijile zilnice ocupa timpul  fiecaruia iar ziarul  din care aflam tot ce era nou in urbe frige degetele anuntand   o noua victorie a guvernului: lichidarea a inca zece mii de sclavi moderni , bugetarii.

Dar despre umilintele bugetarilor, intr-un post  ce urmeaza.

Astazi vreau sa aduc la lumina o realizare de care cred ca trebuie sa fie mandri  de la vladica pana la opinca, toti guvernantii vechi si noi – dupa 50 de ani de comunism si 20 de ani de ne-comunism (democratie este prea mult, cred).  Am ajuns sa implinim visul de aur al lui Nicolae Ceausescu – omul de tip nou.

Romanul, redus la somer sau nu  , a devenit cetateanul ideal, care a fost obiectul diverselor experiente, de la sfertul de unt per capita, la kilogramul de zahar si cel de ulei, salamul cu soia (blamat in public ca  semn de mare saracie) si a totusi supravietuit

In anii comunismului, situatia era tragica :

–          mancarea era putina, dar de aveai bani. Piata neagra functiona din greu si-ti oferea de la icre negre, bere de import , pina la bijuterii. Aveai bani dar nu gaseai marfa la liber.

–          in apartamente era frig, primeam putina caldura la ora de culcare; apa calda se furniza in program scurt si si atunci apa era doar dezmortita

–          tot ce era bun lipsea – cafea, citrice, fructe…

–          in public  se vorbeau banalitati, de frica secu’

–          nu erau prezervative, nici tablete anticonceptionale

–          benzina se vindea pe cartela si la negru

–          aveam salam cu soia, cite doi  pui de marimea unui pumn pe cartela, din cand in cand peste…si multe altele, unele uitate

Dizidentii se numarau pe degete. Doina Cornea credea in justitie si in Dumnezeu; marele numar de revolutionari post-decembristi a estompat acum  imaginea ei  iar daca intrebi de oamenii de pe strada  cate un intelectual isi mai aminteste de ea.

Si au trecut 20 de ani  ca in romanele lui Dumas, iar romanii au un alt nivel de trai:

–          mancarea este din belsug,  marfa adusa din import cu preturi cu tot

–          a aparut vanzarea cu amanuntul- 5 felii de parizer, 2 rosii, paine feliata ca sa nu face risipa, 2 oua etc

–          iarna majoritatea pensionarilor inchid caloriferele desi apa calda curge permanent

–          benzina o gasesti  in toate cartierele, dar scumpa si astfel renaste cicloturismul

Dureros este faptul ca mai sunt, dupa 20 de ani de la Revolutie copii care viseaza un ou si o felie de parizer numai ale lor si  homelesi care viseaza o haina calda si fara petice.

In zori, cei care mai au locuri de munca se grabesc sa nu intarzie sub spectrul unui plic care anunta” renuntarea la serviciile Dvs”; gospodinele studiaza pretul legumelor , de import bineinteles, si evolutia pretului la carne.

La Gospodina berea nu mai trece ca apa de izvor, maidanezii trec strada mai nou pe verde iar portarul de la clinici spune, ca decind cu legile de protectie a animalelor, alocatia de hrana pentru caini este de 5 lei pe zi iar pentru oameni 3,- 3,50.

Dar, ce se vede pe chipurile oamenilor este o mare tristete, de la rezidentii care invata medicina, la cuplurile tinere care cauta vesnic o garsoniera, la vecinii mei care beau bere in umbra blocului; peisajul este luminat pentru o clipa de trecerea unei masini de fabricatie germana care are la volan o tinerica hotarata sa ajunga directoare , apoi se asterne o liniste selenara.

Toata lumea tace. Dupa  masivele mobilizari sindicale, care au tinut ca minunile 3 zile, avocati tari in clanta au demonstrat ca scaderea cu un sfert a salariului va scadea colesterolul. De fapt, daca bine ma gandesc problema a fost sesizata inca de pe vremea lui Ceausescu, care considera ca suntem “o natie de obezi”. In plus, revenirea la traditia populara se face cu orice ocazie – pastele cailor (blajinilor) de exemplu, care marcheaza returnarea  celor 25%   taiati din leafa . Guvernele se invart schimband ministrii intre ei, sub atenta supraveghere a blandei blonde zine maseluta, cu trei portofolii sub brat.

Noile televiziuni scot pe scena la talk-show-uri politicieni de varsta UTC – ului, scoliti in tabere de vara si care cu casul politicii la coltul gurii rostesc citate din Basescu si Boc ca din Marx, Engels sau Lenin si se lauda cu Diplome de onoare de la Universitati obscure din Texas si Arizona, cu masini la moda si manechine de companie.

Si inainte de culcare ma rog sa nu uit:

Umilinta – un actor, directorul unui teatru care a primit pensie 3 lei, dar de atunci nu mai zice nimeni o vorba

Spiritul de gospodar – aratat noua, nevolnicilor ce poate face un gospodar din munca cinstita – un mic hotel cu 15 – 20 de camere (casa familiei), conturi umflate si masini scumpe construite pe celebrele borduri Bucuresti – Roma sau Paris

Palma morala data de un membru al guvernului unui nesimtit de dascal din Moldova incapabil sa se descurce cu taxele, alimentele si cele necesare din 1500 de lei  pe luna, avand si un copil student. Prin comparatie, domnul ministru isi platea darile si toate datoriie si mai economisea si de un sejur la Nisa

Si caruselul merge mai departe, celebrul Covei domina Craiova, fiul unei foste doamne ministru isi bate in strada iubita si ii rupe masina, trece de cateva ori peste picioarele unui trecator care sarise sa ajute femeia, un alt trecator trage cu gloante de cauciuc incercand sa il opreasca. In final, agresorul este oprit si se gasesc  scuzele de rigoare:droguri usoare si impotriva unui grup de martori se declara victima ”in autoaparare”.

Apar alte stenograme, inregistrari de tranzactii ilegale cu bani publici, (pentru care Ceausescu i-ar fi executat) chiar si omul de pe strada stie comisioanele, se construiesc sali de sport linga scoli rurale darimate ; bratul lung al legii condamna cu promptitudine un taran roman de aiurea la 3 ani de inchisoare pentru ca a furat o capita de fan.

Ajuta-ne Doamne !

Saraci, datori vanduti, dezbinati de bani si de averi, bolnavi si fara loc de munca , te rugam ajuta-ne caci numai tu ne-ai mai ramas!

Si imi vine in minte un cantec pe care l-am auzit in urma cu multi ani intr-un autobuz de navetisti inghetat din care imi amintesc numai refrenul:

Doamne, Doamne, mult zic Doamne

Si Dumnezeu parca doarme

Cu capul pe – o manastire

Iar de mine n-are stire

Share

1 comment found

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.