Bogdan Rosca

Azi eram pregătit să scriu pe blog despre imensul scandal politic pe care ieri l-am urmărit la televiziune. Anastase dezlănţuită, PSD-ul acuzat că a luat  mită, preşedintele care dă lecţii de economie ca un prim ministru ş.a.m.d.

Dar, azi dimineaţă m-am trezit cu altă dispoziţie. M-am cam săturat de haznaua politică servită în felii mari de posturile de ştiri dâmboviţene… Aşă că mi-am amintit că azi e Ziua Europeană fără Maşină şi m-am grăbit să mă sui pe bicicletă şi să dau la pedale pînă la studio. Am constatat că la Cluj informaţia aceasta n-a prea ajuns. La ora 8.00 oraşul mustea de maşini. Eu am profitat de ziua aceasta frumoasă de toamnă şi mi-am scos din garaj bicicleta. În ultima vreme o fac destul de des pentru că mi-e drag să mă plimb în şa prin oraş. Reuşesc să observ mult mai multe lucruri decât o fac din spatele volanului. Îmi place să merg prin Parcul Mare, pe malul Someşului şi să simt aerul de dimineaţă.Recunosc aici că îmi plac maşinile. Dar îndrăgesc bicicletele la fel de mullt. Acum mă pregătesc să-mi iau o bicicletă Van Moof. N-am să o vând pe cea pe care o am acum. E o frumuseţe de bicicletă  de oraş cu un cadru Tre Tubi Aelle pe care am cumpărat-o de la un magazin de biciclete second-hand. Import Olanda cu număr de înmatriculare 🙂  Să revenim. Azi dimineaţă am întîlnit pe traseu doar cinci ciclişti. Trei doamne şi doi domni. În rest plin de maşini. Mă gândeam ce greu vom reuşi să ne schimbăm mentalitatea. Se ştie că europenii merg cu biciletele după ei în vacantă. Că e o plăcere să te dai pe bicicletă în Munchen, Viena sau Budapesta. În aceste oraşe maşinile se mişcă încet atente la ciclişti. Parcările din gările de lângă Munchen gem de mii de biciclete lăsate de   navetişti. Am ajuns azi la studio şi am aflat că necunoscuţii mei confraţi în ciclismul urban ies azi în stradă la Cluj şi în alte oraşe din Transilvania. Marş al cicliştilor români şi maghiari între Satu Mare şi graniţa cu Ungaria, marş la Cluj organizat de Clubul de Cicloturism Napoca (felicitări Radu Mititean pentru activism), concurs de îndemânare în parcul Caragiale şi acţiune GreenPeace în parcul Caro, lîngă Teatru.Deci se poate! Se poate găsi acel sâmbure de iniţiativă care să mişte o urbe într-o direcţie europeană. Mai rămâne ca administraţiile locale să rezolve problema pistelor pentru biciclete (la Cluj sunt câteva dar cam anacronice) şi dacă acesta ar fi partea uşoară, urmează cea grea: Şoferii să respecte cele două roţi şi să înţeleagă că într-un oraş european, aglomerat prin definiţie nu mai au prioritate :).