Bogdan Rosca

Am avut un weekend foarte fain la Baia Mare.

Eu la Baia Mare ma simt de fiecare data extraordinar. Este locul in care am copilarit si unde mi-am petrecut foarte multe vacante de vara la Bunici. Mai bine zis la Bunica pentru ca Bunu a murit pe cind eram destul de mic. Ideea e ca acolo o am si pe vara-mea cu care normal ca faceam cele mai tembele chestii spre disperarea probabil a bunicii si a matusii sau unchiului meu. Cert e ca orasul asta are pentru mine o valoare sentimentala deosebita. Am copilarit pe o scara de bloc din Centrul Nou si toti pustanii de acolo imi erau prieteni. Era asa de minunat! Nu faceam nimic concret, ne alergam pe iarba de Mita Marocana din apropierea cinematografului Dacia si ne miram ce rosie e apa Sasarului cind muncitorii de la Flotatie inca munceau. Stiti voi, locul unde am sarutat prima fata (cetatean american acum), unde am tras primul fum dintr-o tigara  DS su BT , nu mai stiu exact). Sa nu uit baile de la Lapusel, plimbarile pe Valea Usturoiului si multe, multe chestii. Asa de atasat sunt de locurile alea.. Cred ca odata cu trecerea timpului ele capata o alta valoare sentimentala pentru mine acum cind imi duc eu baiatul sa se joace cu nepotul meu.

Astazi cind ajung acolo, ma bucur sa revad locurile respective si ma linstesc cumva, poate ca un emigrant care se intoarce acasa dupa o lunga perioada de bejenie. Prietenii din copilarie nu-i prea revad. Unii au plecat din tara, altii s-au mutat la Bucuresti sau aiurea. Vecinii bunicii au trecut si ei in nefiinta, unde a ajuns si ea anul trecut. De fapt anul trecut a fost unul foarte trist pentru ca am ramas fara amindoua bunicile… Motiv sa fiu mai sentimental acum.

Foarte multe locuri importante din viata mea de copil sunt in paragina  si ma face sa ma-ntreb daca e vreun domn primar in orasul asta fost minier. Un oras care, ca mai toate orasele miniere dau acum dovada “bunei administrari”  a guvernelor de imbuibati care au ingropat rind pe rind tot ce nu le aducea profit direct.  Inclusiv acest oras.

Simbata seara am sarbatorit-o pe vara mea. Ne-am distrat la restaurantul Il Padrino pe care vi-l recomand. Am beut niste vin rosu sec, usor frizant si am mincat muschi de vita pe piatra. Duminica am mincat toata familia intr-un loc despre care nu stiam ca exista. In parcul din Baia Mare. Un loc al multor ture de plimbare in copilarie  cu acces spre Valea Ustoruioului, unde traficantul de alcool “Soricelu” avea sa dea prima lovitura imobiliara si peisagistica post revolutionara. In paragina acum si asta. Un loc cu acces spre Gradina Zoologica, motiv de prime  fotografii pentru piciul care acum scrie aceste rinduri.

Sa revenim. In Parc exista o casuta traditionala, perfect conservata si care poate fi folosita ca separeu pentru cei care vor o masa linistita in familie. Casuta arata asa:

Interiorul e si el tapetat cu chestii traditionale care iti aminteste inca o data cit de mult ne-am indepartat noi “supertehnologizatii” de ceea ce ar trebui sa fim.

Va recomand cu caldura acest Complex Parc, unde aveti la dispozitie si o terasa draguta iar copiii vor fi incintati ca au unde sa alerge si sa se distreze.

PS: As vrea sa-i transmit un mesaj Ministresei care in mod norma  ar trebui sa aiba grija de drumurile tarii.  O rog sa renunte la promovarea turistica a Maramuresului Istoric pentru ca se vede ca ea nu a fost niciodata acolo. Poate pentru ca in Bogdan Voda sau pe Valea Viseului  Gucci nu si-a deschis un show room. Sa renunte la promovarea Maramuresului atita timp cit drumul de la Dej la Baia Mare e un dezastru si oriunde in lumea civilizata in care ea ar ramine doar sotie de om de afaceri, drumul asta ar fi inchis circulatiei publice din cauza pericolului in exploatare. Sa renunte sau sa inventeze niste trasee de off road si ATV-uri ca sa descoperim gradina carpatica  intr-un mod original, ajungind in Maramures peste dealuri si vai.