Bogdan Rosca-Zasmencu

Uau ce m-am enervat ieri. Si astazi resimt nervii de ieri. Si pentru ca blogul a aparut initial ca un fel de jurnal on-line, ma descarc aici.

Ce faci atunci cind aplici o masura de recompensa corect calibrata in functie de performantele celui caruia i se adreseaza si un superior vine si mareste recompensa pe nedrept? Te enervezi si-ti vine sa o iei la vale.

Adica am un coleg care e un foarte bun jurnalist dar care fiindca parintii lui i-au spus de cind era mic “că ca el nu se există” crede ca a inventat lumea si ca un fraier ca Barak Obama ramine fraier daca n-a auzit de el. In fine. Omul vine si face presiuni sa-si injumatateasca programul de lucru (de putoare ce e) si are pretentia ca recompensa sa ii ramina la acelasi nivel. Frate nu se poate! Nicaieri! Dar la mine s-a intimplat ca dupa ce eu am explicat situatia si am luat o hotarire de bun simt in acest caz, individul in cauza sa vina sa-mi spuna ca a obtinut maximum de reconpensa de la un superior de-al meu. No, fain! Si atunci m-am enervat asa de tare ca n-am fost bun de nimic. Dar, o sa-mi treaca pentru ca dupa fiecare experienta de genul acesta m-am obisnuit sa ma ridic mai sus si sa dau mai cu indirjire picioare-n dos celor care le merita.

Pe ei pe mama lor!