Bogdan Rosca

Comisia Europeană a anunțat pe 13 februarie, printr-un comunicat de presă ajungerea la un acord politic între Parlamentul European, Consiliul UE și Comisie pe tema normelor europene privind drepturile de autor în era digitală.

Acordul prevede apariția unor beneficii concrete tuturor sectoarelor creative, presei, cercetătorilor, cadrelor didactice, instituțiilor care gestionează patrimoniul cultural și cetățenilor.
Textul convenit trebuie să fie confirmat în mod oficial de Parlamentul European și de Consiliu. După publicarea în Jurnalul Oficial al UE, Statele membre vor avea la dispoziție 24 de luni pentru a transpune noile norme în legislația lor națională.
Iată ce spune comunicatul de presă:
Noua directivă consolidează poziția autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți europeni în mediul digital și stimulează jurnalismul de înaltă calitate în UE:

beneficii concrete tuturor sectoarelor creative, în special creatorilor și actorilor din sectorul audiovizual și muzical, consolidând poziția acestora față de platforme, permițându-le să aibă mai mult control asupra utilizării conținutului lor încărcat de utilizatori pe aceste platforme și să fie remunerați pentru o astfel de utilizare;

principiul unei remunerări corespunzătoare și proporționale a autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți va fi prevăzut pentru prima dată în legislația europeană privind drepturile de autor;

autorii și artiștii interpreți sau executanți vor beneficia de acces la informații transparente cu privire la modul în care operele și performanțele lor sunt exploatate de către partenerii lor contractuali (editori și producători). Acest lucru le va permite să negocieze mai ușor viitoarele contracte și să primească o cotă mai echitabilă din veniturile generate;

în cazul în care editorii sau producătorii nu exploatează drepturile pe care autorii și artiștii interpreți sau executanti li le-au transferat, acestora din urmă li se va permite să revoce drepturile respective;

editorii de presă europeni vor beneficia de un nou drept, menit să faciliteze modul în care aceștia negociază reutilizarea conținutului lor pe platformele online. Jurnaliștii vor avea astfel dreptul de a primi o parte mai mare din veniturile generate de utilizările online ale publicațiilor de presă. Acest drept nu va afecta cetățenii și utilizatorii individuali, care vor avea în continuare acces la linkuri de presă și le vor putea partaja, așa cum se întâmplă în prezent.

Două aspecte mă interesează în particular:
Primul se referă la transpunerea directivei în Legislația Națională. Vorbim de doi ani în care directiva trebuie tradusă, aplicată, la nivel național. Ca să înțelegem, un exemplu recent al fi cel al mult trâmbițatului GDPR. Legea 190 din 2018 este traducerea în legislația română a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 679 din 2016 privind protecția datelor cu caracter personal.

Sunt foarte curios cum va arăta Legea în România pe următorul aspect: Cum vor fi recunoscuți editorii de presă? Vor fi liciențați, să zicem? Și cum se vor acorda aceste licențe? Pe bani? Și câți? Blogul acesta nu e un organ de presă propriu-zis. Eu nu sunt un editor de presă când scriu aici ce îmi trece prin cap. O televiziune, un radio sau un ziar, sunt cu siguranță. La fel, nu sunt organe de presă toate fițuicile care apar pe net. Intuiesc apariția unei autorități de licențiere dupa modelul ANSPDC. Vom merge editorii de presă (traditională și online) cu cererea la mână în capitală, după modelul centralist și hiperbirocratic actual, sau?

A doua chestiune de interes se referă la negocierea modului de folosire a conținutului de presă pe platformele online.

Vor intra editorii de presă la negocieri cu Facebook sau YouTube?

Tema e una foarte dificilă și chiar dacă legiuitorul ar vrea să pună cele două părți pe picior de egalitate, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Facebook permite urcarea gratuită a conținutului de presă pe platforma sa iar editorii o fac cu sârg deoarece știu că acolo s-au mutat consumatorii de informație. Presa a vrut să meargă acolo după ce consumul de radio, tv și vânzările de ziare au scăzut în offair. E drept, Mark Z. vinde reclame pentru că are foarte mulți utilizatori pe platformele sale, utilizatori care pe lângă pozele cu pisici, accesează și articole de presă. Cât va plăti Mark unui editor de presă? O va face? Dacă da, va plăti la fel către Le Figaro, Evenimentul Zilei și un ziar local din Bistrița? Probabil că nu. Cum se va face departajarea? În funcție de indicatorii de audiență controlați tot de Facebook (impact, share-uri,like-uri)? Sau de tipul de licență de mai sus?

Sau, poate nu va plăti nimic și numai consumatorii finali vor plăti o taxă ca să aibă acces la conținut? Să fie modelul flattr.com răspunsul?

Sau, un alt scenariu: poate și vrea Facebook să spună stop joc?