Legalitatea costă. Statul nu plăteşte
Cred că am găsit răspunsul la întrebarea emUnde e Statul? Sau Ce rost are statul? Dacă statul nu se mai ocupă de poliţişti, militari, medici şi profesori iată că el reuşeşte foarte bine să se ocupe de câteva sute de oamnei care funcţionează ca persoane fizice autorizate sau care câştigă prin contracte de drepturi de autor. În sfârşit statul a reuşit să dea de urma marilor evazionişti. Bugetul ţării este rezolvat acum când şi aceşti emevazionişti au fost depistaţi si puşi cu botul pe labe. Mai degrabă puşi în genunchi în faţa sediilor AJOFM, CAS şi ale Caselor de Pensii. Noua Ordonanţă 58 are câteva prevederi care se bat cap în cap cu normele de aplicare. Ba că angajatorul trebuie să plătească contribuţiile, ba că angajatul ar trebui să o facă. La ghişeele prin care statul îşi bate joc de cel care îl finanţează funcţionarii sunt dezorientaţii ca iepurii în faţa farurilor aprinse de contribuabilii nervoşi. Am mai spus-o: legalitatea costă foarte mult în România. Dacă vrei să fi în ordine, trebuie să te umileşti să stai la cozi infernale şi până la urmă să ţi se spună că formularul tipem xxsvdc A nu e corect întocmit. O informaţie interesantă: Deşi cei despre care vorbim aici sunt obligaţi să plătească la fondul de şomaj, ei nu vor putea beneficia de această asigurare până nu se modifică Legea Şomajului unde se specifică , negru pe alb, că de şomaj pot beneficia doar cei care au avut calitatea de angajat cu contract de muncă. Alo, Statule!!! Ce faci? Ieşi la televizor prin domnii Boc şi Şeitan şi spui că tu nu vezi nici o aglomeraţie la ghişee. E ireal ceea ce faci.Există deja sâmburele unor proteste legate de aceste prevederi contrare şi tâmpit aplicate. Există şi alte nemulţumiri pe care eu le simt ca fiind în creştere. Poate, tovarăşe Stat, nu te va vedea nici pe tine mulţimea atunci când va ieşi în drum pentru că nu mai poate îndura ca cei care conduc un astfel de monstru să se îmbogăţească(vezi ştirea Realitatea de la sfîrşitul săptămânii trecute despre averile Parlamentarilor) iar ei să fie tot mai săraci şi lipsiţi de perspective.O bună parte din internauţii pe care îi urmăresc vorbesc deja de mişcări de protest dar şi de un protest personal. Emigrarea sau, mai timid, boicotarea în masă a acestui Stat şi a oamenilor lui. De fapt, dacă stau să mă gândesc Statul n-a fost niciodată foarte ferm în pedepsirea rău platnicilor. Fie că nu vrea, nu poate sau nu ştie cum. Mai mult, cred că orice acţiune juridică împotriva prevederilor de genul celor din Ordonanţa 58 si normele de aplicare ar fi un meci câştigat în avans.