Bogdan Rosca

radio jurnalist

Lucian Ban Elevation la Cluj

De citeva zile ma pregatesc sa scriu despre concertul sustinut pe data de 1 decembrie de pianistul Lucian Ban, aici la Cluj la Teatrul Maghiar de Stat.

A fost felul meu de a marca ziua de 1 decembrie, pentru ca asa cum nu le plac nici altora momentele festiviste ale autoritatilor, incremenite intr-un formalism  ruda cu limbajul de lemn, nici mie nu-mi place sa serbez  Ziua Nationala privind cum politrucii trintesc coroane de flori la monumentele din oras.

Sa revenim. Lucian Ban a cintat si anul trecut la Cluj, de ziua mea. Nu special cu aceasta ocazie (desi mie imi place sa cred ca asa a fost! ) ci asa s-a nimerit ca acelasi TMS Cluj sa programeze concertul  trupei grupate de Lucian sub genericul “The Tuba Project” fix de ziua mea. A fost fantastic si atunci!

Anul acesta , clujeanul Lucian Ban, norocos localnic al New York-ului , a adus la Cluj  trei muzicieni, in proiectul Elevation. E vorba de Abraham Burton-tenor sax; Brad Jones-bass si Eric McPherson-tobe. Lucian, evident s-a asezat la pian.

Din punct de vedere muzical, show-ul a fost total si as spune, aproape unic in peisajul jazz-istic local. Pentru ca asta e, trebuie sa recunoastem, orasul nostru rar are parte de evenimente de acest calibru. Am descoperit, ca si anul trecut, trei muzicieni americani fantastici pentru care jazz-ul pare sa nu aiba nici un secret daca asculti lejeritatea cu care ei intra in dialog cu celelalte instrumente de pe scena , cu care se afirma in solo-uri   incendiare sau pline de romantism seducator. Mi-e greu sa spun cine a fost vedeta serii…Abraham Burton scotea cele mai teribile solo-uri care  te urcau si te coborau pe culmile sonore intr-un limbaj extazic, pasional, temperamental si plin de finete. (Contra)Bass-ul lui Brad Jones tinea show-ul in momentele in care Abraham Burton se retragea intr-un colt al scenei. Cu o traire extraordinara Brad Jones dialoga spumos cu Lucian, cu bateristul McPherson sau se lansa in scurte monologuri armonice cu sala. Si pentru ca mie imi place enorm sectia ritmica dintr-un band de jazz, despre Eric McPherson post sa va spun ca e exact, ca metronomul pe care poate il folosea in tinerete atunci cind exersa, inovativ si tumultuos atunci cind nu trebuie sa stea doar in spatele vocilor principale. Fenomenal! Iar Lucian Ban stie sa-si conduca echipa de la clapele pianului de pe scena astfel incit fiecare dintre ei sa fie valorificati individual si toti impreuna.

Revenind la Lucian Ban trebuie sa  recunosc ca este genul de muzician pe care il admir,  ii urmaresc cariera si…il invidiez putin. De ce? Pentru ca a ajuns sa-si traiasca pasiunea pentru jazz in cel mai frumos mod cu putinta. Sa ajungi in New York sa traiesti acolo din jazz, sa intilnesti muzicieni de talia celor cu care colaboreaza el, sa calatoresti peste tot cu show-urile tale sa mai bei o cafea cu prietenul Tompa Gabor in The Smalls si sa nu uiti sa treci pe lista oraselor in care vei cinta si Clujul, mi se pare super!

Share

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.