Muzicale
Aveam vreo 5 sau 6 ani cand intr-un apartament din cartierul Manastur al Clujului eram avertizat de tata sa umblu incet prin camera, sa nu sara acul de la pick-up. In apartamentul doctorului Dan Igretiu (fost baterist la Chromatic-trupa din care a pornit apoi Semnal M) tata, unchiul meu si Dan Igretiu copiau pe banda de magnetofon discuri cu Smokey, Led Zeppelin , Abba si Boney M. Ma speria putin sonoritatea dura de pe Made in Japan al celor de la Deep Purple dar, acesta era mediul sonor in care ma invarteam.
Asa ca nu ma mir ca astazi colectionez muzica si ascult cu atentie aproape tot ce imi cade in mana. Mai putin pacanelele si manelele. Nu ma mir nici ca in clasa a noua mergeam la ore de tobe cu maestrul Lucian Păiș. Sau, ca acum imi omor nervii cu un bass Ibanez :). Nu am ajuns la perfectiune dar nu pot sta departe de instrumente si sunete. Acum cand scriu ascult Edo Castro-Sacred Grafitti din 2010. Foarte bun albumul!
Apropo. Foarte buna vocea de pe piesa Casablanca! E un negru masiv care canta cu o voce de Barry White ceva Casa..Casablanca, oooo. Dar partea instrumentala e un mare ZERO. O fraza pusa in loop si care se cheama muzica. Pentru piesa asta nici macar nu trebuie sa cunosti notele muzicale. Dar, se vinde!! 🙁
M-am hotarit sa va impartasesc parerile mele despre albumele pe care le cumpar. Am scris pe blog despre cum ma plimb uneori prin Oser si caut muzica. Sambata trecuta am cumparat asta, cu doi lei (negociat de la trei 🙂 )
Cum era sa-l las acolo pe cel care a inventat riff-ul pe chitara electrica? Dupe ce l-am vazut pe DVD-ul Celebration Day lansat in noiembrie 2012? La doar doi lei!?
Discul are 13 piese din care remarc piesa a patra Writes of Winter si piesa a 11-a, un mix din Custard Pie si Black Dog de la Zep.
Nu e tocmai ceea ce asteptam pentru ca imprimarea (poate microfoanele de la acea vreme sau masterizarea discului sunt de vina) e cam seaca. Nu are amplitudine si greu iti dai seama uneori ce face bass-ul. Dar nu as spune ca e foarte rau. Te concentrezi pe chitara si ai ce-ti trebuie!
Vocea e a lui John Miles si daca iti sunt in urechi piesele de la Led Zeppelin cu Robert Plant la voce, vei fi putin dezamagit. Am fost surprins sa aflu ca pe acest disc, datat octombrie 1988 apare la tobe Jason Bonham, fiul regretatului John Bonham. Jason avea aici 22 de ani (n. 1966) si era la opt ani dupa ce murise tatal sau, membru Led Zeppelin.
Durban Laverde la bass, evident maestrul Page la chitara si asta e trupa pe care am cumparat-o cu doi lei.
Pina sambata seara cand va astept la Rock-ul de noapte la ClujFM, va spun doar atat Rock ON!
P.S. ora e 22, frecventa 95.6 in Cluj sau pe www.radiocluj.ro