Bogdan Rosca

In timp ce Luca se uita pe Cartoon Network la Secretele Familiei Sambata iar eu incerc sa ma familiarizez cu cel  mai tare browser pe care l-am vazut pina acum, RockMelt, mi-am amintit o chestie care se leaga de un post ceva mai vechi de pe acest blog.

Sunt interesat de istoria comunismului si de ororile acestui regim politic in Romania. Am citit tot raportul de condamnare a comunismului semnat de echipa condusa de profesorul Tismaneanu si alte citeva carti mi-au oferit detalii bibliografice extraordinare. Dar, de fiecare data intilnirile cu supravietuitorii inchisorilor comuniste au fost tulburatoare.

Saptamina trecuta l-am avut invitat in studioul TVR Cluj pe doctorul Traian Neamtu. Figura cunoscuta a lumii medicale clujene prin Laboratorul de Sanatate Mintala din Cluj, pe care l-a condus multi ani, el este si presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Cluj. Discutia a scos la lumina greutatile cu care se confrunta cei aproximativ 4500 de supravietuitori ai inchisorilor comuniste care mai traiesc si astazi.

Doctorul Neamtu mi-a confirmat inca o data ca in varianta actuala statul n-are nici o treaba  cu acesti supravietuitori la fel cum n-are nici o treaba cu revolutionarii din 89 (acestia parca au ceva mai multe drepturi respectate) sau cu eroii de razboi care au ajuns cu greu in 2010.

Legile care ofera o serie de compensatii fostilor detinuti politici sunt fie blocate prin procese deschise la Curtea Constitutionala fie nu au norme de aplicare. In aceste conditii fostii detinuti nu pot beneficia de medicamente gratuite sau de transport gratuit asa cum prevede vechea lege s.a.m.d.

M-am tot mirat in emisiunea Transilvania la Zi  din acea dupa-amiaza de situatia incilcita in care se afla inca acesti oameni desi stirea era importanta undeva prin 2008. Dar nu acest lucru m-a uimit cel mai mult, obisnuit fiind cu incurcaturile legislative in care statul lasa rind pe rind diverse categorii sociale, pentru ca mai apoi sa amine la nesfirsit rezolvarea situatiei.

L-am intrebat pe doctorul Neamtu despre Gavrila Ogoranu, luptatorul comunist  a carui viata a stat la baza filmului despre care am scris pe acest blog. Traian Neamtu, mi-a zis o chestie care ilustreaza inca o data ca doar naivii  sunt in stare in zilele noastre sa creada in idealuri in micuta noastra patrie. Daca Ioan Gavrila Ogoranu ar fi trait in Ungaria acolo ar fi fost facut erou national. La noi, in ultimii ani de viata (Ogoanu a murit in 2006) sotia luptatorului s-a  razboit cu statul pentru niste drepturi marunte, care nu i-au fost acordate niciodata.

Colac peste pupaza azi a intrat in studio un batrinel, care cred ca avea peste 80 de ani. Cu lacrimi in ochi mi-a explicat cum a ramas fara casa in urma unui proces ciudat si ca umbla din oficial in oficial sa-si caute dreptatea pe care nu crede ca o mai prinde pe lumea asta.

Se mai inghesuie cineva sa lupte pentru un ideal ? Altul decit un opulent Audi Q7 , pantofi Gucci si conturi umflate? Nu azi. Si nu aici.