Produse editoriale in teritoriu
In urma postului de ieri am primit mai multe intrebari legate de afirmatia pe care am facut-o cum ca in presa locala se pot gasi proiecte editoriale mult mai bune decit cele centrale.
Chestiunea sta tot in diferenta de perceptie a ce este important in Bucuresti vs. ce e important in teritoriu. Sa ma explic:
Jurnalistii din Bucuresti alearga dupa subiecte care in teritoriu nu valoreaza nimic. Spre exemplu lupta dintre Irinel si Monica sau Oana vs Pepe sau cita otrava a baut Madalina sau traficul inchis in Bucuresti pentru lucrarile de introducere a apei… nu au nici o relevanta pentru teritoriu.
Toti cunoscutii mei discuta despre aceste subiecte “mondene” din perspectiva preocuparilor presei (uite ba de ce se ocupa astia de la iRealitatea) si nu din perspectiva conflictului propriu zis. Ce se intimpla intre cele doua parti nu intereseaza decit pe cocalarii si piti-urile care au ajuns in televiziuni si cred ca presa inseamna exclusiv rating.
Mai am un exemplu:Gigi Becali. Prezenta sa in majoritatea stirilor de sport (daca se pot numi stiri din sport) precede momentul in care el facut Partidul Noua Generatie. Pe seama unui fals sentiment de crestere a popularitati, el candideaza in alegerile Parlamentare dar nu face scorul minim electoral. Daca ne uitam la cifre el a strins undeva spre 5 la suta in Bucuresti si pina in 1 la suta in teritoriu. E clar deci, ca aceste personaje sunt create de bucuresteni pentru ei. Situatia se va repeta probabil anul viitor cind “senzationalul jurnalist” (ma dor degetele cind scriu despre el ca jurnalist ) de la Zero TV isi va inscrie partidul in cursa electorala.
Marele avantaj al presei stabilite in Capitala tine de resurse. Au suficienti bani sa ambaleze foarte frumos produse proaste. Printuri care arata bestial, bugete de promovare generoase, add-uri de calitate, elicoptere pt survolat vilele paduchiosilor… Pe de alta parte, in local vezi si in prezent texte bune si campanii cu substanta linga poze alb negru sau pe hirtie de slaba calitate.
Aceasta potenta a presei dimbovitene a atras majoritatea jurnalistilor buni si …curajosi din teritoriu. Imi amintesc de zilele in care faceam teren alaturi de Dragos Stanca pe vremea cind el lucra pentru Radio Contact Cluj.
Acest joc al (i)relevantei pentru public are din pacate si un efect pervers, major. Chiar daca se ofera circ, jurnalismul romanesc reuseste doar sporadic sa informeze corect publicul. Sa aduca informatiile esentiale in atentie si sa creeze acel fluviu de comunicare esential intr-un stat normal functional. Consumatorii (receptorii de mesaj media) sunt fortati sa se uite la spuma marii, unde informatia e egala cu opinia, unde comentariile capata prea des titlul de adevar absolut. Intre timp, dedesubt, nisipurile se schimba, se joaca, se modeleaza dupa interesele unora care stiu cind si cum sa comande o mica furtuna intr-un pahar. Si ala pe jumatate gol…
[facebook_ilike]
