Romania rurala, Romania reala
Eu sunt baiat de la oras. Am fost crescut “pe betoane” , cum se spune, in conditiile in care bunicii mei (desi nascuti la sat-Hadareni, judetul Mures si Apahida, judetul Cluj) au trait la Cluj, respectiv Baia Mare.
Asadar, cele mai frumoase vacante din copilarie le-am petrecut la Baia Mare. Ca mai faceam noi escapade la Lapusel, Usturoiu, pe Firiza sau la Mogosa e foarte adevarat, dar acestea nu erau , sub nici o forma, vacante la tara. Nu am fost atras sa merg la tara. Nu intelegeam ce e acolo. Mi se parea ca nu e confortabil, ca nu e curat, ca nu au baie, s.a.m.d.
Mi-am schimbat perspectiva pe vremea cind realizam “Din lumea Satului” pentru TVR3. Am descoperit spiritul romanesc asa cum, probabil, l-au descoperit poetii si scriitorii pe care-i studiam in scoala. Si,…am inceput sa ma regasesc in el. Sa-mi placa povestile de la tara, sa merg de Craciun la tara (la bunica sotiei dinspre mama), sa beau o bere cu domn’ profesor din vecini…Am reusit sa ma racordez la spiritul locului si sa-mi dau seama ca viata frumoasa e facuta din lucruri simple lipsite de stres-ul artificial al oraselor. Si ca ceea ce vedem in principal la TeVeu’ nu are nici o legatura cu ceea ce inseamna Romania reala. Din pacate si politica noastra e paralela cu Romania reala…
Week-end-ul acesta am fost iar la tara. S-a lasat cu gratare si bere si cu placinte. Luca a fost si el de ajutor:
Intre timp eu stateam in gradina cu ochii spre cer si ascultam pasarile care zburau pe deasupra nucului asta:
Si atunci va intreb: Cum sa nu-ti placa la tara? Noi ne gandim sa ne luam o casa la tara. In mijlocul Romaniei reale. Chiar daca e la ani lumina de Romania politicienilor si a trusturilor de presa.
[facebook_ilike]
