Bogdan Rosca

Am stat până astăzi pentru a scrie pe marginea incidentului tragic de la Maternitatea Giuleşti pentru că am dorit să urmărescdirecţia în care merge circul mediatic, pe de o parte, şi să obţin informaţii din interiorul sistemului, pe de altă parte. Dincolo de momentul de ură, groază, tragedie, disperare pe care pot să-l împărtăşesc ca părinte cu părinţii îngerilor care au plecat, cred că singurele întrebări care trebuie să-şi găsească urgent un răspunsnbsp;sunt următoarele: Cum şi De ce s-a putut întîmpla aşa ceva?br /Starea sistemului sanitar, aşa cum se vede ea din exterior, este una critică din mai multe motive: subfinanţarea generată de un sistem prost de gestionare şi colectare a contribuţilor pentru sănătate; salarizarea proastă a angajaţilor din sistem; emigrarea tinerilor bine pregătiţi în domeniu; nebuloasa legislativă legată de diferenţa dintre practica privată şi cea de la stat şi , cred, lipsa transparenţei actului punitiv în sistemul sanitar.br /Fiecare dintre aceste puncte, analizat independent poate furniza mai multe răspunsuri la cele două întrebări.br /Am lăsat separat una dintre cele mai mari probleme care, cred că ar trebui dezbătută separat. Atitudinea şi responsabilitatea faţă de muncă în sistemul sanitar. Discutând cu personalităţi din sistemul sanitar am ajuns la concluzia că acestea sunt, dacă vreţi, primele greşeli din emlanţul de greşeli/em care au dus la producerea unei asemenea tragedii.br /Plecând de la această atitudinenbsp;concep şi o listă a celor ale căror capete ar trebui să cadă imediat şi ale căror capete ar cădeanbsp; nbsp;într-un spaţiu guvernat de rigoare şi proceduri clare:br /1.Asistenta din secţie care a lipsit suficient de mult pentru ca incendiul mocnit să poată izbucni. Unde era? Ce făcea?br /2.Personalul de serviciu din secţie, în general. De la medicul de gardă până la portar.br /3.Personalul de întreţinere şi administratorul clădirii care a ignorat cu nesimţire starea instalaţiilor electrice care au cauzat incendiulbr /4.Conducerea unităţii sanitarebr /5.Ministrul Sănătăţiibr /La punctulnbsp;cinci s-a pus întrebarea pe posturile de ştiri, emCe putea să facă el?/em Evident nimic în momentulnbsp;tragediei. Dar,nbsp;în ţările civilizate existănbsp; instituţia demisiei de onoare.nbsp;S-a întîmplat aşa ceva în parohia ta domnulenbsp;Ministru? Îţi dai demisia pentru că funcţia pe care o ocupi nu înseamnă numai privilegii ci şi responsabilităţi. Demisia de onoare, arată că îţi recunoşti, într-o manieră demnă (fără legătură cu demnitarii),incapacitatea de reformula,reforma,rescrie,restatua, re etc., acest sistem aflat aproape în comă. Dar, în dulcele spirit românesc (începe să mă agaseze expresia asta)nbsp;nu ne asumăm nimic. E chiar greu să faci un astfel de gest când o tanti ministru dă cu brandu-n fasole şi nu păţeşte nimic şi alţii pun interesul privat al firmelor girate în faţa absentului interes naţional.Într-o notă personală vă mărturisesc că mă gândesc serios să emigrez într-una din nbsp;ţările în care au ajuns colegii mei de şcoală absolvenţi de medicină, pentru că mi-e teamă să-mi cresc copilul într-o astfel de hazna Condoleanţe familiilor ale căror îngeraşi s-au dus în rai înainte să poată spune mama sau tata. Dacă există un Dumnezeu în toată povestea asta, atunci să aibă el grijă de ei…