Centru de exterminare la Cluj in 2012

Am sa va povestesc in continuare ce suferinte poti trai intr-o tara a Uniunii Europene si intr-un oras medical-universitar  cum este Clujul. Acest text se vrea in primul rand un semnal de alarma fata de serviciile pe care un om de buna credinta le contracteaza si care il duc pina aproape de…moarte. Se vrea insa si o promisiune.

Povestea este oarecum simpla. Tatal meu a fost medic. A fost chiar conferentiar la una dintre catedrele de ginecologie din marea Universitate de profil clujeana. Din pacate din vara se lupta cu o boala neurologica cumplita care in cazul sau evolueaza ingrozitor de repede…Abandonat de a doua familie (alegerile ii apartin si nu le discut) am incercat sa ma ocup de problemele sale…Am stat prin spitale…Am dat de oameni de calitate, in special din randul corpului medical. Si le multumesc pentru omenia pe care au aratat-o.Nu sunt multi… Am dat si de scursori, de infirmiere si asistente cu buzunare largi. Am dat cu fata de mozaicul rece al clinicilor universitare (ce fala domle!) in care nu gasesti nici macar comprese si fasa sterila.Ce sa mai vorbim de alte medicamente. Am facut rulajul pentru cateva farmacii clujene de unde am cumparat zeci de chimicale si materiale sanitare.

De comun acord cu tata, dupa ce a depasit un  moment dificil in iunie am cautat un azil. Era clar ca are nevoie de o ingrijire permanenta. Am vizitat mai multe locuri. Si am ajuns la locul pe care il consider cosmarul oricarui bunic.

Serviciile sociale pentru persoanele varstnice sunt la pamint. De fat ele nu exista. Exista doar in masura in care cativa intreprinzatori reusesc sa ne pacaleasca  sa ne ducem bunicii la ei. Un fel de pusculite batrane umblatoare. Nu am incercat la Stat pentru ca stiu ca sistemul nu face fata solicitarilor si chiar am crezut ca un azil privat, unde platesti onest iti ofera servicii de calitate.

Nici vorba! In primul rand, daca sunteti in situatia mea si gasiti flyere cu ceva azil din comuna Floresti (un nume cu D, nu mi-l amintesc) nu are rost sa mergeti incolo. Tipul a stat ceva vreme prin Italia cred, s-a prins ca e o afacere ingrijirea varstnicilor si a ridicat un fel de asezamint undeva la marginea Floresti-ului pe o coasta  inaccesibila. Cand ne-a primit pe noi in vizita, mirosea a alcool si era evident ca nu are habar de geriatrie, nevoi speciale s.a.m.d. Aveti grija ca toate clinicile din Cluj sunt pline cu astfel de anunturi. Nu am mers acolo.

In rest, majoritatea institutiilor de profil nu au locuri. Telefoane, refuzuri si despartiri cu Doamne Ajuta! Cu exceptia unuia…E un azil/sanatoriu mare chiar in Cluj. In cartierul Zorilor pe strada Padurii numarul 11, administrat de Asociatia Maghiara a Handicapatilor Motori. Azilul se numeste Sfantul Camil. Atmosfera interioara, pioasa. Plin de cruci si simboluri religioase,  receptie la intrare, personal misunind de colo colo, lift, scaune cu rotile la discretie, camere decente. Suntem interogati de doamna Tokay Rozalia, caruia ii expunem situatia. Tata nu este un varstnic cu probleme neuronale comune. Tabloul sau clinic este complicat si ar baga in sperieti orice fiu sau fiica daca  ar vedea un astfel de bilet de iesire din spital. Dar este acceptat in sanatoriu pentru 2000 de lei pe luna.In acesti bani intrau casa, masa si, foarte important pentru mine, administrarea tratamentului si ingrijirea zilnica (toaleta si igiena personala, hranire).

Dupa ce l-am mutat am gasit pe net acest articol. L-am parcurs, dar sursa afirmatiilor nu mi se parea credibila (un angajat care si-a pierdut slujba) si nici organul de presa nu e printre cele de incredere. M-am ingrijorat putin dar am mers tot la doua zile in vizita. La inceput totul parea normal. Apoi la un moment dat, DIN CAUZA PROASTEI ADMINISTRARI A MEDICAMENTELOR  boala lui tata se decompenseaza. Dezastru! E stabilit un nou diagnostic, mult mai dur…Incepe tratamentul si dupa primele doua zile tata ma suna la telefon si ma face, glumet, panicard. A fost ultimul telefon pe care l-am primit de la el.

Ulterior situatia sa se degradeaza ingrijorator. Desi am mers acolo des, nu mi se comunica nimic. Il vedeam in scurte momente, uneori supravegheat. Nu aveam acces in camera sa care era tinuta sub cheie. Nu mi se explica nimic. Nu puteam sa-i las nici o cafea, desi tata ar fi baut cu placere o gura mica. La un moment dat, cu o saptamina inainte de a-l scoate de acolo, aflu ca a fost mutat in alta camera. De ce? Intrebati-o pe doamna Tokay…O persoana care conduce inchisoarea cu mana de fier si care pare deranjata de fiecare data cand ma vede…

Intr-una din seri, aflat in vizita, profit de moment si ma duc hotarat in cabinetul asistentei medicale. Pun intrebari…Primesc raspunsuri evazive, mi se arata medicamentele sale si cer sa vad noua camera. Fata doamnisoarei se schimba la culoare, si nu ma impiedic de o ametita. Cer ferm sa vad camera, care e un salon cu sapte sau sase paturi de tip spital plin cu barbati in pragul mortii. Vad lucrurile lui tata pe un pat. De ce? De ce l-ati mutat aici? Sa-i poata fi ingrijite picioarele!Accept aparent explicatia pentru ca nu vreau sa-l pun pe tata in pericol.  Da, o insuficienta venoasa bilaterala cu ulceratii e greu de ingrijit. E nevoie de tratament si igiena zilnica. Mi se spune ca imediat ce isi revine va fi mutat la loc, in camera sa. Cee ce nu stiu ei este ca am vazut si vechea camera a tatei in care el nu mai avea nici un lucru.

In momentul in care la  urmatoarea vizita am vazut bandajele neschimbate la picioare si starea jalnica in care era, am decis impreuna cu sora tatei (medic si ea) sa-l scotem de acolo. Pe patul de spital am stat langa medicii care il examinau. Am auzit cuvinte dure. Maltratat, deshidratat, infometat, infectat.

In scrisoarea medicala de iesire din spital  se gasesc urmatoarele cuvinte si expresii:

-tegumente deshidratate

-eczema de staza si celulita gambiera, onicomicoza

-eczema de staza suprainfectata

-infectie urinara cu Proteus, cultura din ulceratiile gambiera pozitiva pentru Stafilococ  aureus, ulceratii fesiere (acestea recente dupa aspect)

-hipoproteinemie si alte aspecte specifie bolii neuronale

Cu alte cuvinte, un pacient prost hidratat ( nu i s-a dat apa), prost hranit si dispensarizat incorect sau deloc.Plus o leziune peste burta sub piept, o plaga prina taiere pe fesa dreapta

Si atunci va intreb daca nu iti vine sa le darami cosmelia in cap?!! Am fost foarte calm pina in aceasta seara pentru ca m-am concentrat pe recuperarea starii sale de sanatate. Atat cat se mai poate. M-a costat o intalnire cu depresia si multe ore intr-un spital de neurologie. (urata specialitate medicala) Am stat linistit pina acum cand stiu ca tata e ingrijit ca la carte. Si culmea, asta nu se intampla in Clujul medical!

Dar de acum incepem. Acesta este doar un post pe blog. Nu poate provoca nici un rau fata de raul pe care il pot face nenorocitii din centrul Kamil. Dar, cand tatal tau iti spune cumva, cumva, pe patul de spital ca se teme sa-ti zica cum era acolo, fiindca l-au amenintat ca-l gasesc, toate resorturile jurnalistice si de fiu in suferinta s-au pornit. Sa va vad leprelor!

Si da, sper, la fel ca fiul meu, ca tata sa mai gaseasca drumul spre casa. Cu ajutorul hărții pe care i-a desenat-0 nepotul.

 

 

 

21 thoughts on “Centru de exterminare la Cluj in 2012”

  1. doamne bogdan pling si nu ma pot opri…esti un fiu cum si l-ar dori orice mama…esti minunat si tu si familia din care provi…doame ajuta-i pe toti cei aflati in suferinta…si lola si tu sinteti fantastici,,,,de ce nu faci o emisiune cu tot ce ai trait in aceste lagare de exterminare numite impropriu azile…un fel de memorial al durerii…te ajut si eu….trebuie luata atitudine impotriva acestor exterminatori….

  2. Tagul “nenorociti” este cat de cat potrivit cu subiectul. Nu este prima oara cand aud ca se bate joc de tine, pe banii tai. Uneori chiar multi bani. Dar de data asta, iti omoara parintii, tot pe banii tai.
    Justitie ?

  3. Stiati ca prin HCL 141/2012 au primit pentru acel centru 50 mii lei de la Consiliul local? Au primit anual in ultimii ani.

  4. Pe bunica mea am internat-o acolo in 2008. Pentru recuperare locomotorie. Cu greu am convins-o sa mearga, convinsi si noi ca va fi cea mai buna solutie pentru ea. Am ajuns acolo, acelasi tarif ca si acum, am internat-o. Noroc ca bunica nu era senila si puteai lua de bune lucrurile pe cae ni le spunea. La inceput, am crezut ca face atata critica fiindca vroia acasa si nu accepta ideea de azi, dar mai apoi am inteles…la banii pe care ii dadeam, pe langa faptul ca era lihnita de foame, primea dimineata ceai chir cu 2 biscuiti, la pranz supa din vegeta si ceva fel 2 despre care nu puteai sa zici ca e mai mult decat o bataie de joc si seara acelasi meniu ca si dimineata, nimeni nu se ocupa de ea, mult dorita recuperare locomotorie era total inexistenta. Asa ca, am decis, sa ma duc sa stau eu cu ea si sa o ajut sa se ridice sa ii fie mai bine, hotarand sa o mai tinem acolo sperand ca totusi e mai bine decat daca ar fi acasa si nu ar fi supravegheata permanent. Bineinteles ca am intampinat probleme, doamna patroana mi-a interzis vehement sa ma duc sa stau mai mult de o ora cu bunica dar cu un mic scandal si o amenintare cu televiziunea am reusit sa ma aleg cu un program mai liber sa zicem. In continuare mancare nu aveam voie sa ducem, decat daca o lasam la receptie si ei cica o analizau, pe motiv ca sa nu fie otravita si sa moara batranii si apoi sa ii invinovatim pe ei…de parca cineva care isi interneaza o rudaintr-un azil privat ar vrea sa o omoare….in vine..Apoi am vazut acolo lucruri care m-au oripilat. Vedeam zilnic grupuri de copii, peste 10-15 care urcau in liftul de la receptie si dispareau…am tot stat si am studiat…erau tineri maghiari, din ungaria…doamna folosea ultimele 2 nivele ale azilului pe post de pensiune…tinerii mancau mancarea buna si aveau parte de tot ceea ce li se cuvinea batranilor nostri…am aflat ca plateau sibani frumosi sa stea la asa zisa pensiune…apoi am mai aflat ca doamna a construit azilul cu bani europeni sau asa ceva, atunci nu eram in ue cand s-a facut, ca apoi sa il foloseasca doar de back up si ca de fapt adevarata afacere sa se dezvolte la ultimele etaje..am luat-o pe bunica de acolo la mai putin de o luna de la internare…intr-o stare mult mai proasta…am adus-o acasa si am ingrijit-o noi..si am hranit-o..atunci, la externare, doamna ne-a cerut inca o luna in avans ca cica i-am incurcat ei sustele…ca se baza pe bunica ca si bolnava…parintii mei erau gata gata sa ii dea numai sa scape de ea si de calvarul ala doar ca am avut eu grija sa nu se intample asa..trist, si doamna matroana e in varsta, dar pentru asta nu am putut sa ma abtin si sa nu o fac in toate felurile…si abia dupa ce i-am zis din nou de televiziune ne-a lasat in pace…imi pare rau ca a ramas doar la stadiu de amenintare..am vazut multe care m-au oripilat…poate daca atunci actionam cumva acum era altfel, dar …..

  5. bunicul meu a fost supradozat cu niste medicamente ce nu ar fi avut nici voie sa le ia..Avea dureri de burta foarte mari si niste pete rosii pe picioare..medicii l-au pus sa faca o multime de teste..apoi sa fie si mai frumos l-au speriat ca are leucemie..dupa aceea a primit alte medicamente aiurea..pana la urma ..dupa un an de umblat prin spitale..am ajuns cu el la spitalul spitalul evreiesc cluj unde au constatat ca are cancer..si ca nu se mai poate face absolut nimic..era prea tarziu..si asa l-am pierdut pe bunicul..singurul om care era mandru de mine .. atat despre medicii dintr-un oras care urmeaza sa fie Capitala Europeana a Tineretului in 2015

  6. La pretul de 2000 de lei nu il duci intr o casa de batrini ci cu pretul acesta gasesti 2 persoane care sa il grijeasca si sa faca tot cum doresti…dar nu gasesti aceste persoane ca nimeni nu se incumeta sa ingrijeasca “BOLNAVI” si termenul este urat sa isi bage miinile in URINA SI RAHAT.
    Vorbesc din propie experienta si in alte tari preturile sunt ff mari la casele de batrini si se numesc case care aduc MOARTEA deoarece nici fiul nici fica nici un membru de familie nu isi i a raspunderea pentru a ingriji ” batrini , bolnavi ” e mai comod si nu se simte mirosuri urite in casa si poti sa inviti pe cine vrei si sa faci ce vrei…
    Intrebare de ce nu ati reclamat din prima luna (proverb romanesc dupa ploie multi vitezi se arata…..)
    Casele de batrini sunt toate la fel cu bune si rele; personalul nu poate acoperii numarul mare de pacienti (40-80) iar sistemul sanitar este sub ori ce critica in Romania Ar fi multe de spus la critica suntem prima dar la pus osul suntem plecati in ES,D,F.

    1. @Cucuteanul,
      Se pare ca nu ati citit intreg postul ca sa intelegeti ca indiferent de motivul pentru care un varstnic ajunge acolo, ceea ce s-a intamplat cu tatal meu nu are legatura cu banii si cu partea morala a chestiunii de a duce un parinte acolo. Am facut-o la solicitatarea tatei care a crezut la fel ca si mine ca va putea primi toate ingrijirle de care are nevoie. Am stat cu el prin spitale, am avut si femeie angajata iar la un moment dat situatia depasea abilitatile si cunostiintele familiei. Daca un astfel de centru se angajeaza ca ofera niste servicii,iti ia banii pentru asta, atunci trebuie sa o faca. Punct. Restul sunt can-can-uri. B

  7. V-a fi greu sa fiti impotriva lor, mai ales cu toata coruptia din oras. Dar nu va lasati! Bietii oameni care sunt inca acolo..
    Dumnezeu sa va ajute sa faceti dreptate!

  8. Aveti respectul meu pentru felul in care ati gestionat situatia tatalui dumneavoastra. Va felicit in special pentru ca ati facut publice aceste fapte. Sper ca lucrurile sa nu se opreasca aici si sa sa urmeze o ancheta, iar “stabilimentul” si cei care il conduc sa aiba soarta pe care o merita.

  9. Salut. Imi pare rau prin ce treci si sper ca tatal tau sa fie mai bine. Si eu sunt medic si stiu ce greu e atunci cand boala loveste. Daca vrei, stiu un centru de batrani din judetul Suceava care are grija foarte mare de cei mai invarsta. Daca esti interesat, da-mi un mail!

  10. Domnule Bogdan Rosca!
    Numai sa nu lasati balta problema ingrijirii CONTRA COST , la Azil.
    Tot orasul suntem in picioare, gata sa va ajutam, ca doar ne ajutam pe noi insine, nu?
    …chiar daca d-na patroana se pare ca actioneaza IMPOTRIVA VIETILOR NOASTRE, IN ASENTIMENTUL politicii de devitalizare din Romania de azi.
    Cu atit mai mult, cu darzenie si consecventa trebuie sa luam taurul de coarne! ce, pentru astfel de crime demne de filmele horror si-au dat viata tinerii in ’89!!???

  11. draga bogdan imi pare rau de povestea ta are un titlu pe masura dar nu avem ce face numai mila lui dumnezeu ne mai poate pazi ,cat despre ei sai lasam pe mina lui dumnezeu ,totul are o limita si de judecata nimeni nu scapa .noi sa raminem credinciosi lui si sa dam noi exemplu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *