Bogdan Rosca

Am sa va povestesc in continuare ce suferinte poti trai intr-o tara a Uniunii Europene si intr-un oras medical-universitar  cum este Clujul. Acest text se vrea in primul rand un semnal de alarma fata de serviciile pe care un om de buna credinta le contracteaza si care il duc pina aproape de…moarte. Se vrea insa si o promisiune.

Povestea este oarecum simpla. Tatal meu a fost medic. A fost chiar conferentiar la una dintre catedrele de ginecologie din marea Universitate de profil clujeana. Din pacate din vara se lupta cu o boala neurologica cumplita care in cazul sau evolueaza ingrozitor de repede…Abandonat de a doua familie (alegerile ii apartin si nu le discut) am incercat sa ma ocup de problemele sale…Am stat prin spitale…Am dat de oameni de calitate, in special din randul corpului medical. Si le multumesc pentru omenia pe care au aratat-o.Nu sunt multi… Am dat si de scursori, de infirmiere si asistente cu buzunare largi. Am dat cu fata de mozaicul rece al clinicilor universitare (ce fala domle!) in care nu gasesti nici macar comprese si fasa sterila.Ce sa mai vorbim de alte medicamente. Am facut rulajul pentru cateva farmacii clujene de unde am cumparat zeci de chimicale si materiale sanitare.

De comun acord cu tata, dupa ce a depasit un  moment dificil in iunie am cautat un azil. Era clar ca are nevoie de o ingrijire permanenta. Am vizitat mai multe locuri. Si am ajuns la locul pe care il consider cosmarul oricarui bunic.

Serviciile sociale pentru persoanele varstnice sunt la pamint. De fat ele nu exista. Exista doar in masura in care cativa intreprinzatori reusesc sa ne pacaleasca  sa ne ducem bunicii la ei. Un fel de pusculite batrane umblatoare. Nu am incercat la Stat pentru ca stiu ca sistemul nu face fata solicitarilor si chiar am crezut ca un azil privat, unde platesti onest iti ofera servicii de calitate.

Nici vorba! In primul rand, daca sunteti in situatia mea si gasiti flyere cu ceva azil din comuna Floresti (un nume cu D, nu mi-l amintesc) nu are rost sa mergeti incolo. Tipul a stat ceva vreme prin Italia cred, s-a prins ca e o afacere ingrijirea varstnicilor si a ridicat un fel de asezamint undeva la marginea Floresti-ului pe o coasta  inaccesibila. Cand ne-a primit pe noi in vizita, mirosea a alcool si era evident ca nu are habar de geriatrie, nevoi speciale s.a.m.d. Aveti grija ca toate clinicile din Cluj sunt pline cu astfel de anunturi. Nu am mers acolo.

In rest, majoritatea institutiilor de profil nu au locuri. Telefoane, refuzuri si despartiri cu Doamne Ajuta! Cu exceptia unuia…E un azil/sanatoriu mare chiar in Cluj. In cartierul Zorilor pe strada Padurii numarul 11, administrat de Asociatia Maghiara a Handicapatilor Motori. Azilul se numeste Sfantul Camil. Atmosfera interioara, pioasa. Plin de cruci si simboluri religioase,  receptie la intrare, personal misunind de colo colo, lift, scaune cu rotile la discretie, camere decente. Suntem interogati de doamna Tokay Rozalia, caruia ii expunem situatia. Tata nu este un varstnic cu probleme neuronale comune. Tabloul sau clinic este complicat si ar baga in sperieti orice fiu sau fiica daca  ar vedea un astfel de bilet de iesire din spital. Dar este acceptat in sanatoriu pentru 2000 de lei pe luna.In acesti bani intrau casa, masa si, foarte important pentru mine, administrarea tratamentului si ingrijirea zilnica (toaleta si igiena personala, hranire).

Dupa ce l-am mutat am gasit pe net acest articol. L-am parcurs, dar sursa afirmatiilor nu mi se parea credibila (un angajat care si-a pierdut slujba) si nici organul de presa nu e printre cele de incredere. M-am ingrijorat putin dar am mers tot la doua zile in vizita. La inceput totul parea normal. Apoi la un moment dat, DIN CAUZA PROASTEI ADMINISTRARI A MEDICAMENTELOR  boala lui tata se decompenseaza. Dezastru! E stabilit un nou diagnostic, mult mai dur…Incepe tratamentul si dupa primele doua zile tata ma suna la telefon si ma face, glumet, panicard. A fost ultimul telefon pe care l-am primit de la el.

Ulterior situatia sa se degradeaza ingrijorator. Desi am mers acolo des, nu mi se comunica nimic. Il vedeam in scurte momente, uneori supravegheat. Nu aveam acces in camera sa care era tinuta sub cheie. Nu mi se explica nimic. Nu puteam sa-i las nici o cafea, desi tata ar fi baut cu placere o gura mica. La un moment dat, cu o saptamina inainte de a-l scoate de acolo, aflu ca a fost mutat in alta camera. De ce? Intrebati-o pe doamna Tokay…O persoana care conduce inchisoarea cu mana de fier si care pare deranjata de fiecare data cand ma vede…

Intr-una din seri, aflat in vizita, profit de moment si ma duc hotarat in cabinetul asistentei medicale. Pun intrebari…Primesc raspunsuri evazive, mi se arata medicamentele sale si cer sa vad noua camera. Fata doamnisoarei se schimba la culoare, si nu ma impiedic de o ametita. Cer ferm sa vad camera, care e un salon cu sapte sau sase paturi de tip spital plin cu barbati in pragul mortii. Vad lucrurile lui tata pe un pat. De ce? De ce l-ati mutat aici? Sa-i poata fi ingrijite picioarele!Accept aparent explicatia pentru ca nu vreau sa-l pun pe tata in pericol.  Da, o insuficienta venoasa bilaterala cu ulceratii e greu de ingrijit. E nevoie de tratament si igiena zilnica. Mi se spune ca imediat ce isi revine va fi mutat la loc, in camera sa. Cee ce nu stiu ei este ca am vazut si vechea camera a tatei in care el nu mai avea nici un lucru.

In momentul in care la  urmatoarea vizita am vazut bandajele neschimbate la picioare si starea jalnica in care era, am decis impreuna cu sora tatei (medic si ea) sa-l scotem de acolo. Pe patul de spital am stat langa medicii care il examinau. Am auzit cuvinte dure. Maltratat, deshidratat, infometat, infectat.

In scrisoarea medicala de iesire din spital  se gasesc urmatoarele cuvinte si expresii:

-tegumente deshidratate

-eczema de staza si celulita gambiera, onicomicoza

-eczema de staza suprainfectata

-infectie urinara cu Proteus, cultura din ulceratiile gambiera pozitiva pentru Stafilococ  aureus, ulceratii fesiere (acestea recente dupa aspect)

-hipoproteinemie si alte aspecte specifie bolii neuronale

Cu alte cuvinte, un pacient prost hidratat ( nu i s-a dat apa), prost hranit si dispensarizat incorect sau deloc.Plus o leziune peste burta sub piept, o plaga prina taiere pe fesa dreapta

Si atunci va intreb daca nu iti vine sa le darami cosmelia in cap?!! Am fost foarte calm pina in aceasta seara pentru ca m-am concentrat pe recuperarea starii sale de sanatate. Atat cat se mai poate. M-a costat o intalnire cu depresia si multe ore intr-un spital de neurologie. (urata specialitate medicala) Am stat linistit pina acum cand stiu ca tata e ingrijit ca la carte. Si culmea, asta nu se intampla in Clujul medical!

Dar de acum incepem. Acesta este doar un post pe blog. Nu poate provoca nici un rau fata de raul pe care il pot face nenorocitii din centrul Kamil. Dar, cand tatal tau iti spune cumva, cumva, pe patul de spital ca se teme sa-ti zica cum era acolo, fiindca l-au amenintat ca-l gasesc, toate resorturile jurnalistice si de fiu in suferinta s-au pornit. Sa va vad leprelor!

Si da, sper, la fel ca fiul meu, ca tata sa mai gaseasca drumul spre casa. Cu ajutorul hărții pe care i-a desenat-0 nepotul.