Bogdan Rosca

Love is everything. Am să încep așa mini-cronica la concertul de marți seara de la Cluj-Napoca al duo-ului Lucian Ban (pian) și Alex Harding (saxofon).

Mesajul concertului din Sala Studio a Operei Maghiare a fost dezvăluit de numărul de bis, când saxofonistul american a ridicat în picioare audiența (circa 100 de persoane) pentru a-i susține mesajul: love is everything! Love your mother, love your father, love your family, love your neighbours. Without love, we don’t have nothing, and all we have are deep, deep, deep problems...

Mesajul jazz-man-ului american completa afirmaţia făcută cu o piesă mai devreme, când remarca frumusețea jazz-ului – the beauty of this music: Această muzică trece, e ca o călătorie care are un început și evident un sfârșit, dar frumusețea ei constă în sentimentul pe care ni-l lasă și care durează mult după interpretarea ei pe scenă.

Pe Lucian Ban l-am cunoscut cu ceva ani în urmă când, tot cu Alex Harding, prezenta pe scena mare a Operei Maghiare din Cluj, Tuba Project. Am stabilit o legătură care, iată, durează de ceva ani, și care se întâmplă cam așa: fără nicio știre primesc anual măcar un telefon de la el, să îmi spună că vine la Cluj sau cântă pe undeva prin țară. Apoi, când ne întâlnim, aflu cam tot ce s-a întâmplat în viața sa artistică pe care o consider extraordinară și plină de har. E, cumva, o dovadă a faptului că prietenia nu are nevoie de cuvinte multe ci doar de frecvențe comune în gândire.

Lucian e originar din Cluj. A început studiul pianului pe la 14 ani și repeta, la un moment dat, într-un demisol situat aproape de casa mea. Nu l-am cunoscut atunci. Poate nu era momentul. A plecat la începutul anilor ’90 în SUA, decis să intre în lumea mare a jazz-ului din New York. Și aș zice că a reușit. Recunoaște, fără rețineri, că introducerea lui în lumea muzicală i se datorează lui Alex Harding. Relația lor de colaborare, aproape ca un mariaj, după cum recunoștea aseară Alex – a generat mai multe proiecte comune și acum un disc nou DarkBlue, apărut la SunnySide Records.

Ascultându-i aseară, mi-am dat seama că relația lor e principala sursă de evoluție artistică. Am văzut , într-un fel sau altul, cum cele două personalități, cea a unui clujean determinat și pasionat și cea a unui afro-american crescut în cultura blues-ului și a gospel-ului s-au întâlnit, s-au completat, au preluat idei muzicale, probabil și de viață, și acum ni s-au arătat într-o maturitate muzicală excepțională și de neratat. Am simțit asta în stilul interpretativ delicat al lui Lucian și în maniera conversațională a stilului lui Alex.

Îmi mențin ideea că, pentru Alex Harding, saxofonul e o parte din trupul său, al treilea braț cu care pictează muzical cu o lejeritate și fermitate de invidiat. Aș spune că tot concertul e o încununare a prieteniei lor de peste douăzeci de ani. Muzical am simțit asta în timpul piesei “Mexican Hat”, un gemstone al cuplului Ban-Harding.

La final aș mai adăuga faptul că tocmai ce am lansat podcastul Vibe&Jazz, în care unul dintre episoade va fi dedicat celor doi muzicieni.

Pe acest subiect ne reauzim în curând! 🙂