Bogdan Rosca

Povestea acestui episod e așa:

În 1995 (ooo cât a trecut!) eram un jurnalist debutant la Radio Cluj.

Într-o zi mă întâlnesc pe hol cu Virgil Mihaiu care îmi strigă de departe: Uau, ce bine că te văd! Am venit la TV cu Jurg Solothurnmann un saxofonist elvețian! Vrei să îi pui câteva întrebări, într-o cabină? (n.r. cabină de producție radio) Am mormăit un da și m-am trezit față în față cu un tip jovial căruia i-am adresat vreo trei întrebări sterile despre jazz. Era primul meu interviu în limba engleză realizat cu un muzician străin. Interviul a fost difuzat pe post iar banda magnetică (da, pe vremea aceea totul se imprima pe bandă) am păstrat-o în dulapul meu de reporter și editor de știri. Era așa, o mărturie a întâlnirii mele cu acel muzician. În 1995 Clujul nu era atât de efervescent muzical și ne uitam la interlocutorii de peste graniță ca la mașinile străine. Anyway, banda aceea am păstrat-o ceva vreme iar când am trecut la digital n-a mai fost interesantă. Am pierdut-o! Mi-a rămas în minte întâlnirea aceea și numele invitatului. Asta și pentru că mă străduisem să rețin numele, ca nu cumva să îl pronunț greșit: Solo-Thurn-mann!

Acum câteva săptămâni mă sună Virgil să îmi spună că vine în vizită cu …..Jurg Solothurnmann! Așa că la aproape 25 de ani distanță am reluat discuția ceva mai aplecat pe fenomenul muzical. Am aflat, printre altele, care e diferența între jazz-ul de sorginte nord-americană și cel european, contemporan.